Cititorul poetului Nicolae Leahu știe că fiecare carte nouă a acestuia va fi o surpriză, de regulă, îmbinând disciplina clasică și libertatea experimentului modern. Autorul nu doar mânuiește, cu grația unui maestru de epocă, versul clasic, ci și oferă lectorului de azi cele mai surprinzătoare modele poetice, de o prospețime reconfortantă. În ceea ce ține … Continuă să citești NICOLAE LEAHU, POETUL
„În orașul cu doar trei locuitori, copilul zări umbra aceea în dreptul porții, dar totul se întâmplă atât de repede, încât, după ce-și șterse ochii de aburul usturător al camerei și-și lipi fruntea de geam, nu văzu decât șiroaiele galbene ale ploii înmuind noroiul din curte. Uniforma îl privea așezată la masă, cu nasturii de … Continuă să citești ORAȘUL UITĂRII
Constantin Călin ține a-și înfățișa persoana ca atare, precum un alibi al discursului critic, notând cu franchețe: „Am rămas în continuare (vorba lui Montaigne) «înfometat de a mă da pe față», adică de a mă confesa. Diaristica m-a atras (și mă atrage) ca un foc, cât de mic, pe cel înfrigurat”. După cum ne dăm … Continuă să citești UN CONFESIONAL CRITIC
Îi datorăm Norei Iuga încă un volum de poeme traduse din opera lui Rolf Bossert, poetul germano-român dispărut tragic în februarie 1986, la abia două luni după plecarea silnică din ţara natală într-o Germanie în care nu s-a mai putut regăsi. Făcuse parte din „Grupul de Acţiune Banat” („Aktionsgruppe Banat”), o echipă de tineri poeţi … Continuă să citești ROLF BOSSERT, UN TESTAMENT LIRIC
Una dintre cele mai bizare cărți apărute în România în ultimii ani este cea semnată de Liliana Corobca sub titlul Maestrul și Makarenko, subintitulată „roman științific”. Sonoritatea titlului pare să parodieze cunoscutul roman al lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, iar coperta, care reproduce pictura lui Marc Chagall, Paris par la fenêtre este în măsură … Continuă să citești PROCESUL LUI MAKARENKO. LA PITEȘTI
Cartea Lorinei Bălteanu, Legată cu funia de pământ, adună un puzzle din piese mici, așa cum sunt manualele de istorie azi: aici o scurtă narațiune, aici o hartă sau reproducerea unei imagini, colo un studiu de caz sau o sinteză. E și un (fals) jurnal (început în chiar ziua ivirii pe lume!), cu file disparate: … Continuă să citești LEGEA GRAVITAȚIEI
Cuvântul pare a fi inventat de el însuși, îl repetă aici în diferite contexte, cu voluptatea bine cunoscută de cititorii săi, și e cea mai bună, sintetică, autocaracterizare. Dan C. Mihăilescu este un personaj al propriului scris. Am mai spus-o, este, poate cel mai confesiv, până la ecorșeu, cu toate riscurile, dintre criticii noștri. Spre … Continuă să citești PALEOFILUL
Rămasă oarecum în umbra operei sale de exeget și teoretician de înaltă clasă, poezia lui Matei Călinescu nu e mai puțin demnă de interes. În pofida unor momente pasagere, aceasta dă glas echilibrului unei naturi stenice, unei complexități intelectuale compensate prin sine. Vitalitatea e filtrată prin confesiuni variate, însă posedând un numitor comun în perspectiva … Continuă să citești POEZIA LUI MATEI CĂLINESCU
O antologie, sub titlul Haita, cuprinzând mai toată opera sa, publică Marta Petreu la Editura Rocart (1922), în seria dedicată poeţilor distinşi cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, cu care fost onorată cu un an mai devreme. Un singur poem inedit, adăugat în finalul volumului, îi dă şi titlul, concentrând simbolic accentul dramatic al … Continuă să citești RETROSPECTIVĂ LIRICĂ MARTA PETREU
Puține lucruri sunt dezbătute în societatea românească mai pasional decât cele care au legătură cu justiția. Verdicte aparent scandaloase, cu achitări ale unor demnitari ale căror culpe se văd de pe lună (accidente rutiere mortale pentru care, la prima vedere, nu ar trebui să existe nicio scuză, delapidări uriașe, escrocherii scandaloase). Cel puțin în ultima … Continuă să citești RĂSPUNSURI NECESARE DESPRE JUSTIȚIA ROMÂNĂ
Cartea lui Daniel Cristea Enache, Scriitori din Basarabia. Studii literare, anunță un subiect de cercetare: „Literatura română din Basarabia în viziunea criticilor din Țară”. Un fel de cap de serie pentru un ipotetic proiect editorial. Nu că tema ar fi lipsit cu desăvârșire în istoria literelor românești, dar aici avem o încercare de sinteză, într-o … Continuă să citești Daniel Cristea-Enache și cei 12 apostoli ai literaturii române din Basarabia
O poezie cuprinzătoare a ființei neexcluzând visul nocturn care poate avea parte, conform lui Jung, de-o interpretare fie la nivelul obiectului ce ar fi cauzală, mecanică, fie de una la nivelul subiectului, „exprimând o semnificație sau alta datorită mișcărilor celor mai subtile ale sufletului nostru”. Visul devine în felul acesta „teatrul unde cel ce visează … Continuă să citești Între viață și vis
După volumul publicat în 2018, în care-şi aduna sub titlul Band I mai toată poezia scrisă timp de peste două decenii, Vlad Moldovan a reapărut cu o cărticică din nou insolită, cu un cuvânt îndeajuns de enigmatic pe copertă: Ezoezo. Căutând, desigur pe internet, vreun sinonim pentru bizara formulă, am descoperit, ca un anacronic ce … Continuă să citești POEZIE ERMETICĂ ÎN VARIANTĂ ELECTRONICĂ
Voci la distanță, cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, este despre ziua de azi. O nesfârșită zi de azi care se întinde din anii gloriei lui Nicolae Ceaușescu, până la frustrările pandemiei și agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Nu este, așa cum s-au grăbit unii să tragă concluzia, un roman politic (firește, politica nu lipsește, … Continuă să citești NESFÂRȘITA ZI DE AZI
Basarabia, obscura și indefinibila fâșie-limită între două lumi, aflată „în calea tuturor relelor”, are toate motivele de a se plânge pe destin. Niciodată însă – de lipsa subiectelor literare. Trecutul totalitar, stagnarea, ruinarea și prăbușirea imperiului, războiul din Transnistria, independența, exodul în țările prospere, drama familiilor – toate acestea fiind teme literare la îndemână, de … Continuă să citești PROZATORII BASARABENI FAȚĂ CU (I)REALITATEA
Scrisul eseistic al lui Olimpiu Nușfelean ilustrează fără dar și poate tipologia morală a provinciei d-sale de baștină. Autorul înțelege astfel a se situa pe un drum prestigios. Avem a face pe de o parte cu o dispoziție cogitativă, stăruitoare în dorința sa de a-și preciza obiectul, cuprinzând volute speculative, pe de alta cu o … Continuă să citești Opiniile unui ardelean
Anul 2023 este un an aparte pentru Cercul de la Sibiu: sunt 80 de ani de la faimosul manifest adresat lui E. Lovinescu și, de asemenea, se împlinesc cei 30 de ani de la dispariția lui I. Negoițescu, considerați necesari de către autor pentru publicarea Jurnalului său. Cercul a ținut, în diferite feluri, să marcheze … Continuă să citești Un roman epistolar și cinci tipuri de recuperare
Mai toată critica românească postbelică a putut înregistra schimbările spectaculoase de evaluare a operei lui George Bacovia: un poet ce nu s-a bucurat decât rareori, în timpul vieţii, de receptări pe măsura realei sale valori. Cum se ştie, E. Lovinescu scrisese despre el ca despre un poet fără o evidentă conştiinţă estetică, din care poezia … Continuă să citești BACOVIA ŞI NOUL REGIM AL LITERATURII
Încă din anii 1980, în care, student fiind, i-am cunoscut, Daniel Vighi și Viorel Marineasa m-au izbit prin compatibilitatea dintre personalitățile lor. O compatibilitate umană, dată de structurile lor complementare, dar și scriitoricească, în condițiile în care, ambii își află rădăcinile scrisului într-o sondare a spațiului în care s-au născut și s-au format, au mintea … Continuă să citești CARTEA NOSTALGIILOR
Nina Corcinschi își sub-intitulează volumul său de cronici literare „eseuri”. Nu îmi pot explica de ce o face. Mă ademenise acest titlu, Realitatea ca hologramă, citit ca eseu (ca problemă, ca provocare). Or, chiar dacă pune sub semnul întrebării vechea dihotomie „realitatea” ca adevăr empiric preexistent și „literatura” ca foc palid/ copie palidă a acestei … Continuă să citești Nina Corcinschi și formele voluptuoase ale realității
Evocând „ceasuri de demult”, Monica Pillat ne oferă mărturia unei lumi apuse prin condeiul unui exponent reprezentativ al său. O lume pe care un regim totalitar a sacrificat-o și care n-a mai putut fi reînviată, astfel cum dispare o specie de viețuitoare sau plante. Absorbită de un trecut de care nu ne-am putea apropia fără … Continuă să citești În lumina crepusculară
La această oră, Dinu Flămând este unul dintre poeții români cei mai activi, mai productivi și mai consistenți ca materie ideatică și imaginativă. A scris deja în jur de cincisprezece cărți de poeme, de la debutul din anii primi ai Echinox-ului, adică acum vreo cinci decenii, și continuă să-și sporească opera cu titluri noi, într-un … Continuă să citești DINU FLĂMÂND, UN „OM CU VÂSLĂ PE UMĂR”
Romanul Crima de pe podul Garibaldi aduce o schimbare semnificativă în scrisul lui Radu Țuculescu. Dacă romanele sale recente se remarcau printr-o dezinvoltură stilistică și prin abordarea umoristică și parodică a unor behaviorisme din realitatea cotidiană a vremii noastre, de această dată, cel puțin din perspectiva titlului, se pare că avem de a face cu … Continuă să citești PARFUM DE HITCHCOCK
Poeții din promoția șaptezecistă sunt caligrafii poeziei. Ei își cântă poemele, mai ales în primul deceniu de la debut, cu penița muiată în tușul caligrafilor japonezi, într-o scriitură cursivă, grațioasă, calofilă. Un fel de Babel fericit, într-o beatitudine/ incertitudine (babelică, da) fericită: „Ca și cum ai deschide geamul cu respirarea./ Ca și cum rugul ar … Continuă să citești CALIGRAFII POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA