O nouă ultimă zi de O. Nimigean e „cartea unui an” (2012), după cum Ulise al lui Joyce era romanul unei zile. O poveste a Apocalipsei, cu contururi indefinibile, dar și o însumare conjuncturală a referințelor culturale de epocă. O divină și umană comedie a actualității. Cei patru cavaleri (dürerieni) ai Apocalipsei, tot ei ghizi … Continuă să citești O ZI, CA ULTIMA. ASEMENEA CELORLALTE
Noul volum al lui Vasile Dan, Poeme nescrise, are aerul de atemporalitate cu care acest autor liric ne-a obișnuit. Cu unele excepții, precum „micropoemul” Dostoievski în care e numit Putin și se pune întrebarea dacă „Dumnezeu îl va putea ierta”, realitatea socială înconjurătoare și istoria macro din secolele 20 și 21 sunt estompate până la … Continuă să citești LESS IS MORE
Poezia lui Echim Vancea relevă un fond tradițional trecut printr-un filtru postmodernist, operația firește multinspiratoare. Astfel încât avem a face cu o întâlnire a două epoci, una revelatoare în sens moral, alta în sens expresiv, cu un efect sintetic. Fenomen nu doar al actualizării subiective, ci și o răvășitoare percepție a realului cu neobosite asocieri, … Continuă să citești O actualizare a tradiției
Răspunzând la solicitarea unei reviste de a comenta fenomenul stângii, azi, Vasile Ernu declara că va sfida teoriile, deoarece „eu sunt scriitor, nu teoretician.” Identitatea literară a „scriitorului” o găsim în relativ recenta Generația canibală, o continuare a volumelor Născut în URSS (premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România) și Sălbaticii copii Dingo. Laitmotivul … Continuă să citești IDIOSINCRASIILE UNUI „SCRIITOR” AL TRANZIȚIEI
În noua carte a Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, poate fi regăsită o trăsătură psihologică despre care scriitoarea a vorbit în mai multe rânduri, dând unora impresia că se „răsfață”. E vorba despre o neîncredere în propriul scris, cu asimetria dintre receptarea entuziastă a primilor cititori ai manuscriselor sale și părerea despre sine a autoarei, … Continuă să citești DESTIN DE FEMEIE
În versurile oferite de Carmen Secere, întâlnim un real ruinat, ordinea trece în dezordine, aceasta provoacă stări obsesive proiectându-se într-un simulacru al delirului. Punctul de plecare îl constituie o raționalitate răsturnată, lăsând o vagă nostalgie care pune în expresivă atenție impaciența irepresibilă a imaginilor ce se succed rapid. Nimic nu pare a mai fi cu … Continuă să citești O VITALITATE CRITICĂ
Gloria poetului poate fi benefică pentru opera sa, dar îi poate face și un deserviciu. Adesea statutul public al autorului, marcat prin vreo sintagmă a consacrării, îi face opera cvasiinexistentă, autorul fiind mai mult evocat decât studiat, mai mult citat decât citit. Dintr-o însumare a evocărilor lui Grigore Vieru ne alegem cu înspăimântătoare trivialități, aproximări … Continuă să citești Grigore Vieru: poezie și paremiologie
Andreea Nanu este unul dintre scriitorii cei mai puternici ai prozei române de astăzi, dintre cei născuți după anii 1980. Nu apare în clasamentele curente, dar explicația ar însemna o discuție aparte. A „debutat”, cer permisiunea unei licențe de extindere a termenului, direct cu o tetralogie, însumând vreo 2000 de pagini: Cartea AnoTimpurilor (Ziua cea … Continuă să citești POȚIUNI ȘI FICȚIUNI
Lectura romanului În căutarea nefericirii scris de Ioana Drăgan arată, printre multe altele, că autoarea reușește să evite o capcană în care cad și romancieri ai noștri dintre cei mai experimentați. Mă refer la acel tip de personaj (de obicei, masculin) căruia îi este încredințată și funcția narativă sau măcar cea de alter-ego al autorului: … Continuă să citești UN ROMAN IMERSIV
Patrel Berceanu, un poet cu o satisfacție vizibilă din capul locului a sfidării convențiilor printr-un comportament lejer, voit provocator, ca și cum ar fi intrat la o reuniune simandicoasă cu blugi, adidași și cu cămașa descheiată. O asemenea familiaritate părea consonantă cu pregătirea sa și cu activitatea teatrologică pe care a desfășurat-o, imprimându-i tentația unei … Continuă să citești Bonomia materiei
Un tom masiv, de peste șapte sute de pagini, a publicat recent istoricul sociolog Lucian Năstasă-Kovacs sub titlul Dan Barbilian / Ion Barbu. O recompunere a contrastelor (Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2025). Autorul are deja la activ o suită bogată de studii dedicate istoriografiei românești, vieții intelectuale și, mai ales relațiilor interetnice româno-maghiare, situației evreilor, țiganilor … Continuă să citești O BIOGRAFIE DAN BARBILIAN / ION BARBU
Bucovineanul Ștefan Hostiuc este stabilit de mai multă vreme la București, dar continuă să fie cel mai insistent promotor al literaturii române din Țara Fagilor. Susținând consecvent procesele culturale din Bucovina, el insistă să-și publice cărțile (inclusiv) la Cernăuți, promovând și o continuitate a românismului cultural în această regiune din Ucraina de azi. Peisajul estetic … Continuă să citești Lecturi critice, lecturi evocatoare
Cum se face o cronică despre o culegere de cronici literare? Nu știu vreun rețetar, vreo poetică, sigure. Din fericire, dilema nu există atunci când este vorba despre o carte a lui Dan C. Mihăilescu. El este atât de prezent, atât de evident în fiecare text al său, încât îl poți comenta ca pe un … Continuă să citești Dansul livresc
În poezia Ioanei Ieronim, biograficul are un rol important, încă înaintea afirmării, la noi, a Generației 80, pentru care biografismul avea să devină unul dintre criteriile de autenticitate lirică. Astfel, scriind despre La Fanion, debutul lui Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Manolescu trimitea la „monografia” unei așezări „de felul aceleia, celebre, a americanului Edgar Lee Masters … Continuă să citești MARȚI, 30 DECEMBRIE 1947
Poezia lui Gheorghe Pituț confirmă filonul tradițional al poeziei noastre grație unei prezențe personalizate, într-un atare mod încât nu i-am putea contesta validarea actuală. Avem a face cu o emanație lirică a meleagului transilvan care nu se îndură a înceta într-un cadru tot mai avansat al imprevizibilului postmodernist. E vorba în cazul de față de … Continuă să citești Un apologet al trecutului
Poezia lui Aurel Pantea e scrisă aproape toată cu „negru pe negru”, cum suna un titlu de volum din 1993. Despărțit programatic de „dansul buf din piața Metaforei”, încă de la debutul cu versurile din Casa cu retori (1980), cel ce ataca atunci cu un fel de furie convențiile poetizante indica orientarea decisă spre zonele de … Continuă să citești O VOCE STRIGÂND APROAPE ÎN DEȘERT
Părintele Ioan Pintea este un om fericit. A crescut la Rohia în imediata proximitate a monahului Nicolae (Steinhardt), este moștenitorul unic al manuscriselor acestuia, are propria sa parohie, este prieten cu toată lumea literară, inclusiv oameni care nu își vorbesc între ei, a călătorit cu inima deschisă spre cunoaștere și încântare în multe locuri mirifice … Continuă să citești UN ALTFEL DE JURNAL AL FERICIRII
Gellu Naum face o figură de unicat în toate sferele concentrice în care se încadrează: e unic în cercul avangardei românești, este inconfundabil în perimetrul literaturii române și-i singular în spațiul fără frontiere al suprarealismului mondial. Opera lui e parte a literaturii, nu doar a istoriei literare, opera confreriei literare pe care o reprezintă. Textele … Continuă să citești Gellu Naum într-o lectură critică integratoare
Orice scriitor resimte, după ani de zile, nevoia întoarcerii la origini, nevoia unui tribut adus părinților, strămoșilor, locurilor natale, copilăriei. Chiar dacă tot ce a scris până atunci – versuri, proză, eseu – este impregnat de experiența proprie, oricum, o lucrare care să proclame din start o intenție biografică recuperatoare se va impune. Motivația poate … Continuă să citești Lucreția Bârlădeanu, tributul adus „rădăcinilor”
Întâlnim sub semnătura lui Vasile Igna o poezie meditativă care se apropie de concretul vital cu o irepresibilă dorință de a-l cuprinde, a-l multiplica, a-l particulariza, precum un factor salutar în regăsirea unei ancestralități. Un nesațiu al trăirii care vizează nu doar ființa, ci și mediul ambient, deopotrivă uman și vegetal, prezentul și trecutul sub … Continuă să citești O tradiție adaptată
Ultimele decenii au oferit pieței de carte românești câteva istorii memorabile ale literaturii noastre. Cele semnate de Nicolae Manolescu, de Alex Ștefănescu, de Marian Popa, de Mihai Zamfir și de Dan Grădinaru au în comun ambiția unei cuprinderi ample, în ce privește desfășurarea în timp și cuprinderea sintetică a majorității genurilor și speciilor, cu autorii … Continuă să citești VINUL CA REVELATOR, LITERATURA CA PERIMETRU OENOLOGIC
Cum să scrii un roman bazat pe un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, se întreabă Dan Perșa în cel mai recent roman al său, Recensământul morților? Iar încercarea de a răspunde îi oferă prilejul de a scrie un mic eseu: „Oare în chip realist, cum spui tu, ca și când ai fi participat … Continuă să citești ASTĂZI DESPRE ZIUA DE IERI
Debutul colectiv: volumul Cinci, împreună cu Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina, Mariana Marin și Bogdan Ghiu; membru al Cenaclului de Luni, alături de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Ion Stratan, Magda Cârneci, Mariana Marin, Matei Vișniec, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu; membru al Școlii de la Brașov (împreună cu Gheorghe Crăciun, Alexandru … Continuă să citești Carpe diem cu Romulus Bucur
„Iar realul e, firește, ceea ce nu se vede”; „Toți trăim în închisoarea creierului nostru” Jurnalul lui Mircea Cărtărescu începe cu autorul recitind, spre corectură, precedentul volum al jurnalului, dat la tipar. Ba mai apare pe parcurs și un al treilea, jurnalul secret, în care se consemnează lucrurile ascunse în zecile de caiete, semicentenare deja, … Continuă să citești Pielea scripturală