Categorie: cronica literară

Generaţiile/ promoţiile poetice sunt interesante nu pentru fidelitatea în fața unor principii comune, ci pentru că schimbă paradigme. Aceste mutări de accente şi culori se pot observa cel mai pregnant – precum picturile noi în „saloanele refuzaţilor” (toate noile mişcări artistice trec prin faza „refuzaţilor”) – în antologiile generaţioniste. Or, acestea nu doar că prezintă … Continuă să citești POEȚII GENERAȚIEI 90. PORTRET DE GRUP

Într–un amplu context liric în care predomină umbrele mergând până la tenebre, neliniștile mergând până la angoase, Gabriel Chifu e un bard al luminii, al „stării de bine”. O fibră stenică, o încredere primară în sine îl face să-și așeze versurile în acolada unui existențial pozitiv, fără ezitare mărturisit: „Cum stau pe crengile portocalului din … Continuă să citești Sub semnul luminii

Noua carte a Anei Blandiana – Soră lume – stă alături de Fals tratat de manipulare, în perfectă complementaritate. Ambele își datorează profunzimea și subtilitatea situărilor celei de a doua priviri, cea poetică, în stare să scruteze dincolo de aparențe, să scoată la iveală un înțeles pe cât de fragil și ambiguu, pe atât de … Continuă să citești Blandiana, sora Lumii

Prima întrebare pe care ți-o pui în fața unei cărți de proză semnate de Constantin Abăluță este cea legată de definirea speciei genului epic căreia aceasta îi aparține. Chiar dacă, la fel ca în cazul celei mai noi apariții editoriale care îi poartă semnătura, Garsoniera solară a mătușii mele Heralda, autorul precizează prudent că ceea … Continuă să citești LUMEA LUI CONSTANTIN ABĂLUȚĂ

Filosofia şi istoria au fost pasiunile dintotdeauna ale lui Adrian Ciubotaru. Ar fi putut să-i fie pietre de pavaj pentru carieră (după exerciţiile etimologice ele lui Tohăneanu: cărarea vieţii), dar destinul i-a operat corecţii în foaia de parcurs, tânărul intelectual absolvind filologia româno-franceză şi susţinându-şi un doctorat cu o teză despre decadenţa românească. A debutat … Continuă să citești Despre fantasmele culturii şi alte utopii

Surprinzătoare Irina Petraş cu jocul lingvistic din Cartea cuvintelor madlenă, în care atrage scriitorii pentru a le atenua claustrarea din timpul pandemic. Joc cu întoarceri provocate în trecut prin răscoliri în memoria afectivă pentru a regăsi cuvinte madlenă declanşatoare de rememorări din copilărie. Revenite la suprafaţa conştiinţei, acestea aduc cu ele întâmplări din alte timpuri, … Continuă să citești Nostalgia copilăriei

„stele-s plânse ca apele în amurg” La o altă vârstă a poeziei decât a romanticilor și cu o conștiință artistică diferită de a lor, Ioan Moldovan nu mai invocă golul și abisul, concentrându-și atenția asupra realității cotidiene lipsite de substanță și de profunde semnificații. Poetul percepe realul ca pe un mainimic,fapt ce impune atitudini și … Continuă să citești Mainimicul discutabil

Stranietatea zilelor pe care le trăim de aproape un an nu putea să nu lase urme și asupra activității creatorilor de artă. La nivelul modului lor de lucru, dar și în privința tematicii abordate și a mijloacelor utilizate. Izolarea îndelungată, nevoia de a sta tot timpul cu garda ridicată (cu masca pe figură și celelalte … Continuă să citești CARTEA GÂNDURILOR NEGRE

Trestie gânditoare (şi cititoare), Emilian Galaicu-Păun e o prezenţă fără termen de comparaţie în spaţiul nostru literar. Un personaj de hârtie, un produs cultural mai mult decât un adevăr fizic. Mă mai întreb, şi azi, dacă el există în realitate sau l-a creat imaginaţia noastră, ca sinteză deplină a omului bibliotecii, a omului cărţii, a … Continuă să citești BIBILIOTECA VORBITĂ A LUI EMILIAN GALAICU-PĂUN

Semnificativă devine în poezia lui Adrian Alui Gheorghe relația inversată dintre realitate și ficțiune. Nu una de necondiționată subordonare a celei dintîi față de cea de-a doua, ci o exasperare a realului care își îngăduie a ironiza excesul convenționalului „poem”. O neașteptată fentă a perspectivei: „E o casă plină de poeme./ Tata poem, mama poem, … Continuă să citești În „universul cel mai concret”