Categorie: cronica literară

Gloria poetului poate fi benefică pentru opera sa, dar îi poate face și un deserviciu. Adesea statutul public al autorului, marcat prin vreo sintagmă a consacrării, îi face opera cvasiinexistentă, autorul fiind mai mult evocat decât studiat, mai mult citat decât citit. Dintr-o însumare a evocărilor lui Grigore Vieru ne alegem cu înspăimântătoare trivialități, aproximări … Continuă să citești Grigore Vieru: poezie și paremiologie

Andreea Nanu este unul dintre scriitorii cei mai puternici ai prozei române de astăzi, dintre cei născuți după anii 1980. Nu apare în clasamentele curente, dar explicația ar însemna o discuție aparte. A „debutat”, cer permisiunea unei licențe de extindere a termenului, direct cu o tetralogie, însumând vreo 2000 de pagini: Cartea AnoTimpurilor (Ziua cea … Continuă să citești POȚIUNI ȘI FICȚIUNI

Lectura romanului În căutarea nefericirii scris de Ioana Drăgan arată, printre multe altele, că autoarea reușește să evite o capcană în care cad și romancieri ai noștri dintre cei mai experimentați. Mă refer la acel tip de personaj (de obicei, masculin) căruia îi este încredințată și funcția narativă sau măcar cea de alter-ego al autorului: … Continuă să citești UN ROMAN IMERSIV

Patrel Berceanu, un poet cu o satisfacție vizibilă din capul locului a sfidării convențiilor printr-un comportament lejer, voit provocator, ca și cum ar fi intrat la o reuniune simandicoasă cu blugi, adidași și cu cămașa descheiată. O asemenea familiaritate părea consonantă cu pregătirea sa și cu activitatea teatrologică pe care a desfășurat-o, imprimându-i tentația unei … Continuă să citești Bonomia materiei

Un tom masiv, de peste șapte sute de pagini, a publicat recent istoricul sociolog Lucian Năstasă-Kovacs sub titlul Dan Barbilian / Ion Barbu. O recompunere a contrastelor (Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2025). Autorul are deja la activ o suită bogată de studii dedicate istoriografiei românești, vieții intelectuale și, mai ales relațiilor interetnice româno-maghiare, situației evreilor, țiganilor … Continuă să citești O BIOGRAFIE DAN BARBILIAN / ION BARBU

Bucovineanul Ștefan Hostiuc este stabilit de mai multă vreme la București, dar continuă să fie cel mai insistent promotor al literaturii române din Țara Fagilor. Susținând consecvent procesele culturale din Bucovina, el insistă să-și publice cărțile (inclusiv) la Cernăuți, promovând și o continuitate a românismului cultural în această regiune din Ucraina de azi. Peisajul estetic … Continuă să citești Lecturi critice, lecturi evocatoare

Cum se face o cronică despre o culegere de cronici literare? Nu știu vreun rețetar, vreo poetică, sigure. Din fericire, dilema nu există atunci când este vorba despre o carte a lui Dan C. Mihăilescu. El este atât de prezent, atât de evident în fiecare text al său, încât îl poți comenta ca pe un  … Continuă să citești Dansul livresc

În poezia Ioanei Ieronim, biograficul are un rol important, încă înaintea afirmării, la noi, a Generației 80, pentru care biografismul avea să devină unul dintre criteriile de autenticitate lirică. Astfel, scriind despre La Fanion, debutul lui Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Manolescu trimitea la „monografia” unei așezări „de felul aceleia, celebre, a americanului Edgar Lee Masters … Continuă să citești MARȚI, 30 DECEMBRIE 1947

Poezia lui Gheorghe Pituț confirmă filonul tradițional al poeziei noastre grație unei prezențe personalizate, într-un atare mod încât nu i-am putea contesta validarea actuală. Avem a face cu o emanație lirică a meleagului transilvan care nu se îndură a înceta într-un cadru tot mai avansat al imprevizibilului postmodernist. E vorba în cazul de față de … Continuă să citești Un apologet al trecutului

Poezia lui Aurel Pantea  e scrisă aproape toată cu „negru pe negru”,  cum suna un titlu de volum din 1993. Despărțit programatic de „dansul buf din piața Metaforei”, încă de la debutul cu versurile din Casa cu retori (1980), cel ce ataca atunci cu un fel de furie convențiile poetizante indica orientarea decisă spre zonele de … Continuă să citești O VOCE STRIGÂND APROAPE ÎN DEȘERT

Părintele Ioan Pintea este un om fericit. A crescut la Rohia în imediata proximitate a monahului Nicolae (Steinhardt), este moștenitorul unic al manuscriselor acestuia, are propria sa parohie, este prieten cu toată lumea literară, inclusiv oameni care nu își vorbesc între ei, a călătorit cu inima deschisă spre cunoaștere și încântare în multe locuri mirifice … Continuă să citești UN ALTFEL DE JURNAL AL FERICIRII

Gellu Naum face o figură de unicat în toate sferele concentrice în care se încadrează: e unic în cercul avangardei românești, este inconfundabil în perimetrul literaturii române și-i singular în spațiul fără frontiere al suprarealismului mondial. Opera lui e parte a literaturii, nu doar a istoriei literare, opera confreriei literare pe care o reprezintă. Textele … Continuă să citești Gellu Naum într-o lectură critică integratoare

Orice scriitor resimte, după ani de zile, nevoia întoarcerii la origini, nevoia unui tribut adus părinților, strămoșilor, locurilor natale, copilăriei. Chiar dacă tot ce a scris până atunci – versuri, proză, eseu – este impregnat de experiența proprie, oricum, o lucrare care să proclame din start o intenție biografică recuperatoare se va impune. Motivația poate … Continuă să citești Lucreția Bârlădeanu, tributul adus „rădăcinilor”

Întâlnim sub semnătura lui Vasile Igna o poezie meditativă care se apropie de concretul vital cu o irepresibilă dorință de a-l cuprinde, a-l multiplica, a-l particulariza, precum un factor salutar în regăsirea unei ancestralități. Un nesațiu al trăirii care vizează nu doar ființa, ci și mediul ambient, deopotrivă uman și vegetal, prezentul și trecutul sub … Continuă să citești O tradiție adaptată

Ultimele decenii au oferit pieței de carte românești câteva istorii memorabile ale literaturii noastre. Cele semnate de Nicolae Manolescu, de Alex Ștefănescu, de Marian Popa, de Mihai Zamfir și de Dan Grădinaru au în comun ambiția unei cuprinderi ample, în ce privește desfășurarea în timp și cuprinderea sintetică a majorității genurilor și speciilor, cu autorii … Continuă să citești VINUL CA REVELATOR, LITERATURA CA PERIMETRU OENOLOGIC

Cum să scrii un roman bazat pe un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, se întreabă Dan Perșa în cel mai recent roman al său, Recensământul morților? Iar încercarea de a răspunde îi oferă prilejul de a scrie un mic eseu: „Oare în chip realist, cum spui tu, ca și când ai fi participat … Continuă să citești ASTĂZI DESPRE ZIUA DE IERI

Debutul colectiv: volumul Cinci, împreună cu Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina, Mariana Marin și Bogdan Ghiu; membru al Cenaclului de Luni, alături de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Ion Stratan, Magda Cârneci, Mariana Marin, Matei Vișniec, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu; membru al Școlii de la Brașov (împreună cu Gheorghe Crăciun, Alexandru … Continuă să citești Carpe diem cu Romulus Bucur

„Iar realul e, firește, ceea ce nu se vede”; „Toți trăim în închisoarea creierului nostru” Jurnalul lui Mircea Cărtărescu începe cu autorul recitind, spre corectură, precedentul volum al jurnalului, dat la tipar. Ba mai apare pe parcurs și un al treilea, jurnalul secret, în care se consemnează lucrurile ascunse în zecile de caiete, semicentenare deja, … Continuă să citești Pielea scripturală

A rămas aproape necunoscută poezia lui Valeriu Ciobanu (1917-1966), născut în Moldova de peste Prut, fiu al istoricului literar Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române. Este autorul primei monografii dedicate Hortensiei Papadat-Bengescu, tipărită în 1965, după ce îşi publicase în 1946 teza de doctorat susţinută la Universitatea din Bucureşti, în 1946, Poporanismul, geneză, evoluţie, ideologie. … Continuă să citești UN POET DE RECUPERAT: VALERIU CIOBANU

Capitala țării ocupată de trupele unei puteri străine. Pare un scenariu horror de fantezie bolnavă pe care românii l-au trăit în timpul primului război mondial, când Bucureștiul a fost administrat de feldmareșalul Mackensen. Cu recunoscuta sa calitate de a observa și analiza situațiile care ies din comun, mereu surprinzătorul Stelian Tănase a intuit foarte bine … Continuă să citești CARTEA UMILINȚEI SUPREME

Am putea să intitulăm acest roman Poem cu tata, raportându-l la primul exercițiu romanesc al Tatianei Țîbuleac, care era, evident, un poem despre mama. Dar am putea să-l numim și Poeme despre tandrețe, doar că ea, tandrețea, se ascunde sub șapte peceți dure ale unui cotidian sumbru și niciodată just cu personajele. Dincolo de ficțiunea … Continuă să citești POEM CU TATA

Fiu al Ardealului, George Vulturescu continuă într-un fel revolta socială a unor predecesori ai d-sale precum Coșbuc, Goga, Cotruș printr-una existențială, cochetând cu absurdul expresiv suprarealist. Contemplația metafizică blagiană e ocolită, substituindu-i-se o erupție postmodernă cu efectele caracteristice ale acesteia, coincidente cu vocația unui fond temperamental. Fibra rurală a autorului tranzitează o cazuistică probată pe … Continuă să citești UN POSTMODERNIST AL NORDULUI

De la debutul din 1977, cu nuvelele din Despre purpură, Eugen Uricaru a publicat, la intervale scurte, vreo douăzeci de cărţi care sunt, toate, radiografii originale ale istoriei româneşti din ultimele trei secole. A evocat, între altele, evenimente majore precum răscoala lui Horea, în romanul 1784, vreme în schimbare (1974), anul revoluţionar 1848 în Rug … Continuă să citești LAŢURI PENTRU O „PASĂRE A CERULUI”

Sfârșitul anului 2025 a stat sub semnul lui Sergiu Celibidache. Două cărți: prima scrisă de tovarășa sa de viață, Ioana Celibidache, Sergiu altfel…, Humanitas 2025, cealaltă de un istoric cu veleități de eseist, Stejărel Olaru, Spațiul Celibidache, editura OMNIUM 2025 și un film artistic, Cravata galbenă, realizat de fiul muzicianului, Serge Ioan Celibidachi, în care … Continuă să citești CELIBIDACHE DE FIECARE ZI