Categorie: cronica literară

Debutul colectiv: volumul Cinci, împreună cu Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina, Mariana Marin și Bogdan Ghiu; membru al Cenaclului de Luni, alături de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Ion Stratan, Magda Cârneci, Mariana Marin, Matei Vișniec, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu; membru al Școlii de la Brașov (împreună cu Gheorghe Crăciun, Alexandru … Continuă să citești Carpe diem cu Romulus Bucur

„Iar realul e, firește, ceea ce nu se vede”; „Toți trăim în închisoarea creierului nostru” Jurnalul lui Mircea Cărtărescu începe cu autorul recitind, spre corectură, precedentul volum al jurnalului, dat la tipar. Ba mai apare pe parcurs și un al treilea, jurnalul secret, în care se consemnează lucrurile ascunse în zecile de caiete, semicentenare deja, … Continuă să citești Pielea scripturală

A rămas aproape necunoscută poezia lui Valeriu Ciobanu (1917-1966), născut în Moldova de peste Prut, fiu al istoricului literar Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române. Este autorul primei monografii dedicate Hortensiei Papadat-Bengescu, tipărită în 1965, după ce îşi publicase în 1946 teza de doctorat susţinută la Universitatea din Bucureşti, în 1946, Poporanismul, geneză, evoluţie, ideologie. … Continuă să citești UN POET DE RECUPERAT: VALERIU CIOBANU

Capitala țării ocupată de trupele unei puteri străine. Pare un scenariu horror de fantezie bolnavă pe care românii l-au trăit în timpul primului război mondial, când Bucureștiul a fost administrat de feldmareșalul Mackensen. Cu recunoscuta sa calitate de a observa și analiza situațiile care ies din comun, mereu surprinzătorul Stelian Tănase a intuit foarte bine … Continuă să citești CARTEA UMILINȚEI SUPREME

Am putea să intitulăm acest roman Poem cu tata, raportându-l la primul exercițiu romanesc al Tatianei Țîbuleac, care era, evident, un poem despre mama. Dar am putea să-l numim și Poeme despre tandrețe, doar că ea, tandrețea, se ascunde sub șapte peceți dure ale unui cotidian sumbru și niciodată just cu personajele. Dincolo de ficțiunea … Continuă să citești POEM CU TATA

Fiu al Ardealului, George Vulturescu continuă într-un fel revolta socială a unor predecesori ai d-sale precum Coșbuc, Goga, Cotruș printr-una existențială, cochetând cu absurdul expresiv suprarealist. Contemplația metafizică blagiană e ocolită, substituindu-i-se o erupție postmodernă cu efectele caracteristice ale acesteia, coincidente cu vocația unui fond temperamental. Fibra rurală a autorului tranzitează o cazuistică probată pe … Continuă să citești UN POSTMODERNIST AL NORDULUI

De la debutul din 1977, cu nuvelele din Despre purpură, Eugen Uricaru a publicat, la intervale scurte, vreo douăzeci de cărţi care sunt, toate, radiografii originale ale istoriei româneşti din ultimele trei secole. A evocat, între altele, evenimente majore precum răscoala lui Horea, în romanul 1784, vreme în schimbare (1974), anul revoluţionar 1848 în Rug … Continuă să citești LAŢURI PENTRU O „PASĂRE A CERULUI”

Sfârșitul anului 2025 a stat sub semnul lui Sergiu Celibidache. Două cărți: prima scrisă de tovarășa sa de viață, Ioana Celibidache, Sergiu altfel…, Humanitas 2025, cealaltă de un istoric cu veleități de eseist, Stejărel Olaru, Spațiul Celibidache, editura OMNIUM 2025 și un film artistic, Cravata galbenă, realizat de fiul muzicianului, Serge Ioan Celibidachi, în care … Continuă să citești CELIBIDACHE DE FIECARE ZI

Regizorul Cristian Mungiu, reprezentant de frunte al Noului Cinema românesc, laureat al mai multor premii internaționale, inclusiv al Palme d’Or-ului în 2007, cu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, este și un pasionat povestitor literar. A publicat în 2023 o carte cuprinzând povestirile bunicii sale, Tania Ionașcu, despre copilăria ei basarabeană și despre calvarul … Continuă să citești BASARABIA DIN AMINTIRI SAU IMPOSIBILA ÎNTOARCERE

Spre deosebire de numeroși confrați depresivi, anxioși, vizitați de obsesii, Ion Cristofor e un spirit senin, cu un echilibru ce-și pune amprenta pe marea majoritate a textelor d-sale. Carpe diem i-ar putea fi deviza întrucât prezentul îi insuflă energia unei aderențe caracteristice care îl împiedică salutar de la imixtiuni într-un trecut doloric sau într-un viitor … Continuă să citești DOUĂ PROFILURI LIRICE

Încă de la primele lor cărți, apărute în anii optzeci ai secolului XX, se putea observa o stranie afinitate scriitoricească între Viorel Marineasa și Daniel Vighi. Ambii își căutau sursele de inspirație în poveștile ascultate în copilărie, cu gura căscată, de la bătrâni ai satului, într-o limbă colorată cu arhaisme și regionalisme pe care ambii … Continuă să citești CHIPURI, LOCURI ȘI OAMENI DIN BANAT

Noua producție în proză (autorul e și poet, și dramaturg) a lui Dumitru Crudu se intitulează Tu și alte femei (deși putea să se numească și: Eu și femeile mele). Romanul are o structură fragmentară (Dumitru Crudu e maestrul povestirilor scurte, expresive, grăbite, nefinisate), care amintește de romanul aceluiași autor, Ziua de naștere a lui … Continuă să citești NOUL DECAMERON AL LUI DUMITRU CRUDU

Iată o carte ce ar trebui să apară citată în manualele de istorie a comunismului, pentru că oferă acea modalitate vie, „nescorțoasă”, pe care atâția o invocă pentru atractivitatea predării acestui obiect. Deși (tocmai pentru că) nu este o carte de istorie. Nu o cunoșteam pe Doina Magheți, era doar un nume reținut mai ales … Continuă să citești SECVENȚE PE VIU…

Ne întâmpină în versurile lui Nicolae Coande o tensiune în sine a rostirii asumate din capul locului, un soi de stil cazon al acesteia cu aerul de a face mișcări precise, înfățișând un spectacol al disciplinei la o comandă absconsă. Imaginea e succintă ca și observația, contemplația apare absorbită de o dispoziție rece sugerând o … Continuă să citești O disciplină vizionară

Urmând unui ciclu de viaţă ce pare confirmat de fiziologi, după care la fiecare şapte ani celulele corpului uman şi modul său de viaţă se schimbă semnificativ, Mircea Cărtărescu îşi publică şi noul său jurnal la aceeaşi distanţă temporală faţă de ultima sa scriere diaristică, tipărită în anul 2018. Aceea se intitula Omul care scrie, … Continuă să citești ÎNCĂ ŞAPTE ANI DINTR-O VIAŢĂ DE SCRIITOR

Noua carte a Paulei Erizanu (jurnalista, poeta, romanciera, antologatoarea de versuri) e rezultatul (recte: rezultanta) comunicării autoarei cu oamenii cei mai diferiți, fie ascultându-i pe viu, fie protagoniştii spunându-și povestea la telefon. O însumare a unor istorii acumulate într-un timp restrâns. Diferite ca substanţă, durată şi stilistică, singurul lucru care le uneşte e perspectiva sincronizată: … Continuă să citești LOCUL UNDE PARADISUL SE TOPEȘTE ÎN INFERN

Nu vom vorbi niciodată îndeajuns despre meritele traducătorilor care fac cunoscută lumii valorile noastre spirituale. Nu sunt atât de numeroși cum ne place să credem, judecând valoarea intrinsecă a literaturii române, sau suficient de capabili să ne oblojească frustrarea pe care o resimțim față de condiția noastră periferică în spațiul culturii europene. De aceea acești … Continuă să citești JAN WILLEM BOS – INTELECTUALUL ÎMPĂTIMIT DE ROMÂNIA ȘI DE LITERATURA ROMÂNĂ

De la început se cuvine spus apăsat că avem de-a face cu o carte splendidă per se, dincolo de meritul de a restitui literaturii și culturii române una dintre cele mai stranii, inclasabile, personalități ale sale: Marcel-Marcu Avramescu. Rar se întâlnește o asemenea simbioză între autor și subiect. Și rar o monografie a unui scriitor … Continuă să citești O BIOGRAFIE APOFATICĂ

Două devieri înregistrează abundenta noastră producție poetică actuală. Pe de o parte o totală destructurare, o succesiune de vorbe anapoda (suprarealismul avea propria sa disciplină inaparentă), pe de alta o dilatare anostă, un narativ confuz care o face adesea greu de urmărit. Și, regretabil, nu doar autorii tineri fac uz de atari pseudosoluții. Poezia lui … Continuă să citești O MEDITAȚIE MELANCOLICĂ

Fapt surprinzător la prima vedere, s-au publicat în ultimii câţiva ani câteva „vieţi romanţate” având ca protagonişti scriitori, artişti, oameni de cultură români, într-o suită ce sporeşte mereu la Editura Polirom. Surprinzător, fiindcă acest gen de scrieri n-a prea fost bine primit de critica literară serioasă – un caz elocvent a fost la vremea sa … Continuă să citești O «DOCUFICŢIUNE» DESPRE LUCIAN BLAGA

Ca orice nouă carte a lui Mircea Cărtărescu, jurnalul său, corespunzător anilor 2018-2024 a fost așteptat cu sufletul la gură. Nu e de colea să afli din sursa cea mai credibilă ce se află în sufletul unui scriitor aflat de ani buni pe lista scurtă a potențialilor laureați ai Premiului Nobel pentru literatură, invidiat și … Continuă să citești UN DAVID POPOVICI AL LITERATURII

Eram obișnuit să-l văd la fiecare ediție a târgurilor de carte de la București. Făceam schimb de opinii (uneori, și de cărți), transmiteam salutări prietenilor de la Brașov, respectiv, celor de la Chișinău sau Bălți. Poetul s-a ales cu „opere complete” mult prea devreme. Trecerea în neființă la o vârstă când toate păreau că doar … Continuă să citești „ÎNĂUNTRU” ȘI „AFARĂ” CU POEZIA LUI ANDREI BODIU

Mai mult ori mai puțin declarat, poezia lui Lucian Scurtu e o producție conflictuală. Prin operația tăioasă a unor exactități autorul are grijă de-a se înfățișa din capul locului pe un ton dubitativ, „slalomând neabil, dar statornic, printre înfrângeri imprevizibile și victorii de o clipă”. În fapt avem a face cu un melanj tensionat de … Continuă să citești UN OPTZECIST EXEMPLAR

Am urmărit, cred că destul de atent, parcursul poetic al lui Vlad Moldovan, încă de la debutul cu Blank (2009), urmat de Dispars (2012), Band I (2018), Glitch (2019 ), până la Ezoezo (2021). Simpla înşiruire a titlurilor semnalează nu doar familiarizarea evidentă cu limbajul internetului, inevitabil anglo-american, ci şi voinţa de a afirma o … Continuă să citești VLAD MOLDOVAN, ÎN CONTINUARE