Categorie: cronica literară

Trestie gânditoare (şi cititoare), Emilian Galaicu-Păun e o prezenţă fără termen de comparaţie în spaţiul nostru literar. Un personaj de hârtie, un produs cultural mai mult decât un adevăr fizic. Mă mai întreb, şi azi, dacă el există în realitate sau l-a creat imaginaţia noastră, ca sinteză deplină a omului bibliotecii, a omului cărţii, a … Continuă să citești BIBILIOTECA VORBITĂ A LUI EMILIAN GALAICU-PĂUN

Semnificativă devine în poezia lui Adrian Alui Gheorghe relația inversată dintre realitate și ficțiune. Nu una de necondiționată subordonare a celei dintîi față de cea de-a doua, ci o exasperare a realului care își îngăduie a ironiza excesul convenționalului „poem”. O neașteptată fentă a perspectivei: „E o casă plină de poeme./ Tata poem, mama poem, … Continuă să citești În „universul cel mai concret”

Impresia de nou în cărţile lui Liviu Ioan Stoiciu nu ţine nicidecum de un miracol al creaţiei. El îşi pregăteşte fiecare volum, fie poezie, fie că e proză, ca şi cum ar fi cel de pe urmă, ca un testament al spiritului. Mereu ultimul! De aici şi tonul definitiv, refuzul stărilor intermediare, luarea universului pe … Continuă să citești Cea de pe urmă carte sau „Ca un glob de aur luna strălucea”

Circulă pe net un clip video ingenios, The story of success. Pe o scară în spirală, rotitoare, urcă mai multe siluete vioaie, cu pulpanele în vânt și evidentă determinare. Identice fiind, ele ar putea fi și alterii uneia singură, mai multele proiecte de eu, tatonante. Una câte una, cad și renunță la urcuș. Ultima rămasă … Continuă să citești Cetăți și ruinuri

În 2020, la Editura Tracus Arte, a apărut o nouă antologie din poezia lui Geo Dumitrescu, care preia titlul unui poem din 1961, dedicat lui Miron Radu Paraschivescu (dedicație care, trebuie spus, lipsește din această ediție a poemelor lui Geo Dumitrescu), Câinele de lângă pod. Antologia, alcătuită de Teodor Dună, spre deosebire de cele anterioare, … Continuă să citești Geo Dumitrescu reloaded

Nu știu alții cum sunt (mai ales cei născuți după 1990), dar eu când văd un roman cu titlul Măștile lui Brejnev, având pe prima copertă profilul bustului fostului secretar general al PCUS, privind demn, în mărimi diferite, din trei colțuri ale copertei, după modelul păpușilor Matrioșka, musai îl cumpăr. Chipul festiv al dictatorului, cu … Continuă să citești FILONUL SOVIETIC

În noul său roman, intitulat bisilabic (într-o metrică binară simplă, cum s-ar zice: în doi timpi), scurt şi nehotărât, Canon (un fel de: fa–sol), poetul şi prozatorul basarabean Ghenadie Postolache, un „cavaler cruciat al scrisului, pe care îl slujeşte cu devoţiune monahală” (cum îl defineşte Emilian Galaicu – Păun), ne propune „replica feminină la parabola … Continuă să citești Întoarcerea Euridicei

Profesorul Mircea Lăzărescu este un dedicat operei membrilor Generației 27. Despre care a scris și a organizat colocvii. O generație de care „ne-am săturat” – cultural vorbind – cam repede, sub presiunea așa zisei „actualități”; din pricină că, vezi Doamne, nu ar mai corespunde imperativelor epocii postumaniste. Exact despre asta este cartea de față. Aflat … Continuă să citești CARTEA SFÂRȘITURILOR

O jumătate de secol de poezie în căutarea cărții unice, din vis – „cu sau fără voia noastră, scriem toată viaţa o singură carte. O carte ca un copac ale cărui ramuri se ridică spre cer, dar care are rădăcinile în solul capricios, și greu de desţelenit, al visului”. Vasile Igna își antologhează poemele schițând … Continuă să citești Singura carte

Revista L’OBS publică în fiecare vineri, în ediția online, un caiet dedicat cărților, sub genericul BIBLIOBS. De fiecare dată, cum îl deschid, primul lucru pe care îl caut este rubrica lui François Forestier, La boîte à bouquins. Autorul, un scriitor destul de iconoclast, autor al unor cărți despre relația dintre JFK și Marilyn Monroe sau … Continuă să citești LADA COMORILOR UITATE