După anul 2000 în Republica Moldova scriau romane (în limba română) șaizeciștii Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Serafim Saka; optzeciștii Emilian Galaicu-Păun, Vitalie Ciobanu (de fapt, nuvele de proporții), Nicolae Popa, Ghenadie Postolache. S-a impus un grup consistent de nouăzeciști: Ștefan (Savatie) Baștovoi, Constantin Cheianu, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu, Liliana Corobca, Marcel Gherman. Și … Continuă să citești Romanul basarabean la început de mileniu. Noul val
Categorie: cronica literară
Un tip de istorie literară
Istoria în genere ar putea fi considerată, după cum afirma Theodor Mommsen, o mustrare adresată timpului. Dar în cartea d-sale cu un titlu ușor vetust, Cabinetul de stampe, Ștefan Ion Ghilimescu împinge istoria literară înspre o imagine apropiată de noi, iar interesul ei sporește tocmai grație acestei mutații până la o relativizare a perspectivei temporale. … Continuă să citești Un tip de istorie literară
TREI CĂRȚI NOI DE AUREL ȘOROBETEA
Între primele volume de poezii ale lui Aurel Șorobetea (Apărătorii, 1975, Altminteri, 1979, Anotimpuri, 1986) și cele trei, mai recente (Românimea, 2017, Străveche, 2018, Frumusețe, 2019), au trecut ani, s-au schimbat țări. Camaradul din anii ’70 de la Echinox se exprima atunci ca un ardelean de Europă centrală, atașat însă profund de toată istoria națională … Continuă să citești TREI CĂRȚI NOI DE AUREL ȘOROBETEA
MICILE DETALII ALE ISTORIEI MARI
Pe supracoperta celei mai noi cărți a lui Mircea Gelu Buta, Istorii neștiute, istorii uitate, te întâmpină silueta MS Regele Mihai I. În picioare, aplecat peste o masă, cu binecunoscuta sa privire gravă, demnă, fostul suveran semnează în ceea ce pare a fi o carte de onoare. Imaginea contopește măreția și familiaritatea cu o mare … Continuă să citești MICILE DETALII ALE ISTORIEI MARI
Cum se șlefuiește nimicul
Jurnalul este genul cel mai dependent de numele autorului, ne interesează în măsura în care ne este interesant autorul și e complementar altor produse ale acestuia. Excepțiile descriu experiențe existențiale unice, cazuri particulare ale dramelor globale, precum, d.e., jurnalul Annei Frank. Un fel de particularizare a problemelor existențiale globale, este și Jurnal-ul precar al Tamarei … Continuă să citești Cum se șlefuiește nimicul
În lumina crepusculară
Evocând „ceasuri de demult”, Monica Pillat ne oferă mărturia unei lumi apuse prin condeiul unui exponent reprezentativ al său. O lume pe care un regim totalitar a sacrificat-o și care n-a mai putut fi reînviată, astfel cum dispare o specie de viețuitoare sau plante. Absorbită de un trecut de care nu ne-am putea apropia fără … Continuă să citești În lumina crepusculară
SEBASTIAN REICHMANN ÎN FAŢĂ CU „EDENUL TĂCERII RELE”
Un titlu îndeajuns de insolit, evident oximoronic, Edenul tăcerii rele – e pus pe coperta celui mai recent volum de versuri al lui Sebastian Reichmann, poet o vreme bilingv, româno-francez, călător între Paris şi Bucureşti, reîntors la expresia de baştină odată cu Umbletul şopârlei (1992), unde erau recuperate poezii scrise cu vreo două decenii mai … Continuă să citești SEBASTIAN REICHMANN ÎN FAŢĂ CU „EDENUL TĂCERII RELE”
DANTE, PETRACHE LUPU, CIORAN & CO.
Am mai scris și cu alt prilej că Dan Perșa este un prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Nicio carte a lui nu seamănă cu precedenta, ca și cum, plictisit de propriul său efort narativ, autorul simte nevoia să evacueze masa de lucru și să se apuce de ceva cu … Continuă să citești DANTE, PETRACHE LUPU, CIORAN & CO.
ARCADIE SUCEVEANU, ESEISTUL
Volumul Cu grație, printre (pre)texte al lui Arcadie Suceveanu condensează aburii literaturii pe trei lentile distincte: punctul de vedere al unui manager cultural, cel al scriitorului (și al cititorului), în fine, o ochire – forțată de alții – asupra fenomenului literaturii și asupra propriului parcurs literar: răspunsul la anchete și interviuri. Complementar primului, Amurguri clasice, … Continuă să citești ARCADIE SUCEVEANU, ESEISTUL
O EDIȚIE IZABELA SADOVEANU
Rezultat al unei minuțioase cercetări datorate Margaretei Feraru, avem o ediție exemplară, în două volume, a scrierilor Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Nume în prezent căzut în uitare. Critic cu o activitate posedând „o longevitate istorică”, diferită de cea calendaristică, spre a ne folosi de o sintagmă a lui Paul Valéry, Izabela Sadoveanu a atins performanța de … Continuă să citești O EDIȚIE IZABELA SADOVEANU