Categorie: cronica literară

Peisaj după isterie, articole, 2007-2017, este titlul unui volum publicat de Mircea Cărtărescu, în 2017, dar și al primei lui secțiuni dintre cele cinci. Un declarat neelitist („N-am fost niciodată un elitist.”) e părtaș al elitei, unul apăsat, nu nepăsător, care apără și evidențiază firesc „elita” (privilegiată, superioară, elevată, distinsă, valoroasă, dar nu perfectă) românească … Continuă să citești DECENIUL „ISTERIC”?

Trăim timpuri ale belşugului editorial. Mai uşor decât oricând altădată, lumea ajunge în tipografii (uneori evitând editurile), proliferându-se, uimitor de simplu, grafomania. Iar cei care se consideră oameni ai scrisului ţin să tipărească şi să difuzeze tot ce adună în fişierele calculatorului: de la poeme elaborate la note fugare. Pe contrasens, modestia, exigenţa şi rezervele … Continuă să citești RUPERE DE NORI, RUPERE DE RITM

Pentru cei de o anume vârstă, Monica Lovinescu rămâne o amintire de rang înalt. Vocea sa, pe care o ascultam ani în șir la postul de radio Europa liberă, cu inflexiuni masculine ce-i acordau o energie aparte, rostea adevăruri interzise în țara sa natală, adevăruri în care ne regăseam și care aveau aerul suveran de-a … Continuă să citești O carte despre Monica Lovinescu

De mult nu am citit o carte scrisă de un autor român cu interesul cu care am citit volumul Marianei Neț, Au fost odată două orașe. New York și București la anul 1900. În fața unui asemenea volum, pe coperta superbă a căruia tronează o dublă imagine, emblematică pentru locuri și oameni (în partea superioară … Continuă să citești ZORII LUMII NOI

Cu studii liceale româneşti (a absolvit Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara) şi şcoala de ofiţeri (întreruptă de obligaţia de a se „repatria”, împreună cu familia, în Basarabia sovietică), Aureliu Busuioc (1928 – 2012) a fost nu doar un bun stilist, ci şi cel mai stilat scriitor din Chişinăul anilor postbelici. Iar cum stilul … Continuă să citești Proza scurtă şi proza „scurtă de tot”

Sub un titlu mucalit, La spartul tîrgului, Niculae Gheran își trece în revistă întreaga existență de nonagenar. Începînd cu copilăria petrecută, vorba romanței, „la margine de București”, în pestrițul Obor, nașterea fiindu-i marcată însă de-o împrejurare care ar putea fi socotită de rău augur, „fiindcă, peste două săptămîni, avea să vină «vinerea neagră» de pe … Continuă să citești Bilanțul unui nonagenar

„Desantiștii” lui Ovid S. Crohmălniceanu ar putea fi numiți la noi „Generația prozei scurte”, cu la fel de mult temei ca generația „optzecistă”, denumire sub care au intrat în istoria literaturii române. Cu monotonia fiecărei zile, prăfuitele drumuri de țară din naveta cotidiană în mediul rural a unor profesori îmbibați de carte și (auto)ironie, cu … Continuă să citești ORFEVRĂRIE EPICĂ

Cu toată mulţimea de consumatori ai fenomenului Dabija, exegetica lui e subţire. O constat acum, la foarte scurt timp de la trecerea scriitorului în nefiinţă. La cele peste şaizeci de volume editate de poet, publicist şi prozator, abia de se adună câteva articole analitice ale lui Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Theodor Codreanu şi poate o … Continuă să citești NICOLAE DABIJA, POETUL BIBLIOTECII, BALADELOR ȘI ROMANȚELOR

O strînsă disciplină, un calm tensionat al elaborării, o atentă filigranare a suprafețelor domină producția Simonei-Grazia Dima, dând impresia unei paciente execuții tehnice. Totul e în ordine. Pare că nimic n-ar mai putea conturba un astfel de laborios proces desfășurat cu consecvență. Dar o privire mai atentă e în măsură a sesiza apelurile nu o … Continuă să citești O experiență a complexității

Sunt tentată să scriu nu o cronică despre Postumele lui Ion Horea, ci, în seama lor, să încerc un portret. Asta fiindcă cele trei volume (atât de apropriat și sobru îngrijite de Irina Horea) scapă cumva de sub descrierea postumității. Sunt, mai degrabă, prelungiri și repuneri de accente rămase oarecum în umbra plachetelor publicate în … Continuă să citești Ion Horea, poetul locuirii definitive