Categorie: cronica literară

Venind în siajul imediat al generaţiei şaizeciste din Basarabia (o generaţie cu un demers etic şi civic pronunţat, mai ales în poezie), Vasile Romanciuc a cultivat această atitudine gravă pe tot parcursul său literar. Inclusiv atunci când s-a încadrat perfect în paradigma „manieristă” a propriei promoţii (am spus şi cu altă ocazie: în Republica Moldova, … Continuă să citești ETICA ȘI POETICA LUI VASILE ROMANCIUC

În 2014 scriam o cronică la cartea lui Vitalie Ciobanu Scribul în grădina fermecată. Jurnal de lectură (2014). Pe atunci mă interesau opțiunile criticului, viziunea sa artistică și, în primul rând, frazarea, stilul. Articolele și cărțile semnate de acest scriitor le-am considerat mereu un strălucit exemplu de urmat pentru începătorii în ale scrisului. Propuneam studenților … Continuă să citești VITALIE CIOBANU, PRIN GRĂDINA FERMECATĂ ȘI AGORA DES-VRĂJITĂ

Fost-a oare Nicolae Labiș înrudit, fie și printr-o a șaptea spiță, cu Ion Creangă? Străbunii pe linie maternă ai poetului, „lucrători de pământ”, locuiau în satul Topolița la doar 4 km. distanță de Humulești, mai mult decât atât, în familia sa „mergea vorba” că o străbunică, Zamfira, ar fi fost „neam” cu Ștefan a Petrii … Continuă să citești Nicolae Labiș în documentar

Spuneam altă dată că, în scrisul său, Mihai Măniuțiu apelează la forţarea latenţelor pluridimensionale ale existenței, ale lumii, căci nu unicalea e itinerarul călătorilor şi fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificaţia barocă, în stare de neaşteptate zboruri şi forări. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice şi figuri ludice, îi este la … Continuă să citești Despre întunericul cel mic

O mie de ani cu fața la soare, o antologie a poeziei lui Nicolae Popa, publicată de Editura Arc din Chișinău, în 2019, oferă, în sfârșit, o imagine mai articulată asupra scrisului său, despre care am sentimentul că s-a scris prea puțin pe malul de dincoace al Prutului, cu toate că o carte a sa, … Continuă să citești NICOLAE POPA, ÎNTR-O ANTOLOGIE DE AUTOR

Lucian Blaga nu este tipul de clasic de fiecare zi, așa cum este, de pildă, Caragiale ale cărui replici și tipare de gândire s-au răspândit în mai toate straturile societății românești. Fără a fi ignorat (operele sale sunt reeditate, există o stufoasă bibliografie care îl vizează, sunt organizate manifestări culturale care îi poartă numele, unde … Continuă să citești LUMEA LUI LUCIAN BLAGA

De la primul ei roman, Negrissimo, o metanarațiune care readucea în discuție tema „negrilor literari”, toate ficțiunile Lilianei Corobca sunt modelări de situații. O modelare – ca strategie narativă – este și romanul recent, cu un titlu inocent, dar care ascunde o dramă: Buburuza. Tema este una în vogă, „ONG-istă”, din contextul mai larg al … Continuă să citești LILIANA COROBCA: POEME DESPRE ZBOR

Carmen Firan este unul dintre cei mai harnici și prolifici scriitori români din străinătate și o prezență constantă în țară, la târguri de carte și festivaluri literare. A publicat circa 30 de volume de poezie, proză, eseuri și dialoguri – cărți traduse în multe limbi. Este autoare de piese de teatru și scenarii de film. … Continuă să citești Când îți iubești personajele, dincolo de disperarea lor

André Gide scria undeva că un spirit își poate afirma complexitatea în domeniul unor relații complexe cu femeile. O confirmare ne-o oferă Sorin Lavric, într-un amplu eseu consacrat subiectului feminin. Startul scrierii l-a reprezentat ambiția autorului de-a răspunde provocării unui prieten mai vîrstnic care i-a mărturisit că se îndoiește de putința d-sale de-a produce „o … Continuă să citești Între nimfe

Anul trecut Ștefan J. Fay ar fi împlinit 100 de ani. S-a stins la 90, la Nisa, lăsând în urmă o operă remarcabilă și povestea unei vieți, din multe unghiuri de vedere, exemplară. Doina Rad îi dedică o monografie consistentă, organizând atât informațiile deja cunoscute din cărțile și mărturiile scriitorului, cât și, ca noutate absolută, … Continuă să citești Ștefan J. Fay: „Nu mor decât cei pe care îi uităm”

Cu mai bine de un an în urmă, am scris în paginile revistei Viața Românească un comentariu despre cartea lui Mihai Vornicu, Statui de hârtie. Studii și impresii asupra literaturii române, salutând apetitul criticului pentru redescoperirea unor diamante din istoria literaturii noastre, ascunse în paginile uitate ale unor texte tot mai rar vizitate, aparținând pionierilor … Continuă să citești TRADUCȚIILE NU FAC O LITERATURĂ?

Antologia Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990 – 2019), chiar dacă majoritatea textelor sunt ceea ce am numi (fără o altă explicaţie decât sexul autoarelor) „poezie feminină”, este o întreprindere feministă (sic!) în intenţie şi doar asta îi explică apariţia. O poezie selectată doar pe criteriul diferenţelor sexuale ar fi … Continuă să citești POEZIA FEMEILOR VS. POEZIA FEMINISTĂ

Dan Alexe face parte din categoria scriitorilor despre care se poate spune că, înainte de a fi un autor, este un personaj. Și-a construit personalitatea profesând mai multe îndeletniciri, etalând mai multe abilități artistice și intelectuale. E preocupat de Logos, cum o declară el însuși, e un poliglot (știe între altele și farsi – persana) … Continuă să citești În goană nebună prin Rusia lui Dumas

Viorica Răduță: o excepțională poetă a imaginii. În textul d-sale imaginea crește cum o sămânță din sine însăși, urmând a sugera o lume lăuntrică, a o justifica emoțional, a-i acorda un nervos contur distinct. După care i se trasează ramificațiile, i se asortează culorile, i se cumpănesc intonațiile, nu fără ca ochiul să cadă mereu … Continuă să citești Pornind de la imagine

Am citit poemele Anei Blandiana aproape în timp real, fiind contemporană cu nașterea cărților una după cealaltă. Am și scris despre multe dintre ele. Acum, instalându-mă în fotoliul meu de străveche cititoare cu Integrala de la Humanitas în brațe, am adăstat o vreme admirându-i impecabila vestimentație (tipo)grafică. Am citit apoi un poem, încă unul. Lectura … Continuă să citești Integrala poemelor sau despre miezul lucrurilor

La începutul anilor 2000, poezia Anei Il (pseudonimul Corneliei Mocanu) a stârnit o adevărată rumoare în lumea scriitoricească brașoveană și nu numai. Nu era puțin lucru, având în vedere că poeta a avut la dispoziție puțin timp pentru a-și face auzit glasul. Cam patru ani – mai exact, din 2000 până în 2004, dacă luăm … Continuă să citești Ana Il și „(ne)norocul cuvintelor”

Primul paradox al cărților lui Daniel Bănulescu este că proza sa (mai mult decât poezia), s-a bucurat de succes încă din primii ani de după căderea regimului comunist, romanele sale au apărut în mai multe ediții, au fost traduse în limbi străine, au fost încununate cu premii importante (să amintesc doar Premiul Academiei Române), dar … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI DIN DOUĂ LUMI

Deşi mult mai tânăr decât alţi scriitori basarabeni consideraţi optzecişti, Ghenadie Nicu a debutat editorial mai devreme decât colegii din aceeaşi promoţie literară. Şi a plecat la ceruri printre primii din generaţie (în 2019, înainte de a-şi vedea tipărit ultimul volum de poeme, aflat la editură pentru ultimele corecturi), parcă grăbindu-se să ne pună la … Continuă să citești „ERAM ATÂT DE SINGUR ȘI ATÂT DE STRĂVEZIU”

Horia Gârbea ne-a captat atenția printr-o producție poetică a bunei dispoziții manifeste. Umorul devenise procedeul d-sale favorit de comunicare într-un spectacol de asimetrii ingenioase pe care le exploata prin complicitatea cu cititorul lesne de atras pe un asemenea făgaș. Bonomia auctorială contacta curent bonomia publică. În ultimul volum al poetului apare însă o ușoară reorientare. … Continuă să citești Dincolo de umor

Scriind despre poeziile sale, spuneam altă dată că Lucia Negoiță, remarcabil „slujbaş la TVR” după 1989, instalată cu arme şi bagaje într-un nou şi acaparant limbaj, aduce cu sine în poeziile noi ceva din lapidaritatea rezervată verbului („vorbirea rapidă / prin numere / informe…”) de bogăţia imaginii complementare. De aici, frazări avare, enunţuri suspendate şi … Continuă să citești De vorbă despre cuvinte

Cartea lui Sorin Delaskela, Destrămare, îmi amintește de romanele scriitorului american de origine română Constantin Virgil Negoiță și de teoretizarea de către el a unui nou tip de literatură, pe care a numit-o fuzzy. În viziunea antiaristotelică a acestuia, în care terțul este inclus, contururile se întrepătrund, limitele sunt variabile, scrisul însuși devine o combinație … Continuă să citești TRISTEȚI CREPUSCULARE

În cazul lui Paul Goma, „cel mai antipatizat scriitor român de la Macedonski încoace”, cum zice Ion Simuţ, nu e deloc simplu să priveşti lucrurile exclusiv dinspre textele literare, dar exerciţiul este interesant. Am putea începe chiar cu prima carte a scriitorului, cea de proză scurtă, Camera de alături, tipărită înainte ca Goma să obţină … Continuă să citești PAUL GOMA. LECTURI COLECTIVE

Atît de numeroși sunt azi autorii de versuri din care nu se va reține nimic, încît din pricina lor un poet autentic riscă a nu fi luat în seamă. Este cazul lui Giuseppe Masavo (pseudonim) din Tg. Neamț, (din păcate, domiciliul reprezintă de asemenea o circumstanță defavorabilă). Simptomatic, producția d-sale poate fi receptată nu în … Continuă să citești Poezia provinciei continuă

Cea mai recentă carte a lui Robert Șerban, Tehnici de camuflaj (editura Tracus Arte, 2018), surprinzătoare ca structură, conține, pe lângă poemele noi, și unele reluate, și câteva rescrise. Când am făcut prezentarea acestei cărți la o librărie din Timișoara am început într-un fel la care nu se aștepta nimeni: citind un poem al unuia … Continuă să citești Impasuri, fragilități, dileme