Categorie: proză

Punctul neclintit al lumii în mișcare T.S. Eliot „La Jung, femininul personifică un aspect al inconștientului numit anima, afirmă profesorul Constandache. Pentru psihologul și psihiatrul elvețian, Anima este personificarea tuturor tendințelor psihologice feminine ale sufletului bărbatului, ca de pildă sentimentele și stările vagi, intuițiile pozitive, sensibilitatea la irațional, capacitatea de a iubi, sentimentul naturii și, … Continuă să citești IUBIREA DOCTORULUI EMIL – fals eseu prozastic despre iubire –

Este 5 dimineața, travaliul a început de-aseară și pare că nu se mai termină; întâi a secerat-o durerea la 20 de minute, apoi la 10, acum o încearcă la fiecare minut, nu mai are putere nici să țipe, nici să se plimbe, așa cum o sfătuiește asistenta. Măcar de-ar fi vrut să-i facă o injecție, … Continuă să citești TRAVALIU

Iată-mă aici, la 17 ani, într-o fotografie din iulie 1972, pe plaja de la Eforie Nord. Venisem, ca de obicei, în vacanța de vară, cu părinții la mare. În fiecare an stăteam la aceeași gazdă din Eforie Nord. Spre deosebire de zilele de școală, când ai mei erau destul de stricți în ce mă privea, … Continuă să citești AMINTIRI/Adolescenta de pe nisipul fierbinte

DIALOG NETERMINAT –De-o vreme, nu-i casă de pe stradă să n-aibă ghinion, zise Grigore Z., după ce bău o gură de vin şi-şi supse buzele de lichidul rămas pe ele. – Furtuna de alaltăieri a smuls aproape tot acoperișul de la casa Ilincăi, spuse Veniamin D., ca o încuviințare a spuselor prietenului său. – Vaca … Continuă să citești Proze

Casa înaltă, cu larg fronton triunghiular, sprijinit pe dalbe coloane de templu elen nu purta încă nicio inscripție comemorativă, dar mai păstra, parcă, ceva din alura statuar aristocratică a doamnei Magnolia Eudoxiu Popescu, din vremurile sale de glorie, când, în lungi rochii albe din voal dantelat și în eterice aurore bizantine înrămate-n uimirile mele, ieșea … Continuă să citești DRUMUL ASCUNS

Imediat după ce s-a căsătorit, tipa asta de care am auzit avea 19 ani. Cu trei zile înainte să împlinească 20, l-a născut pe Lucas. Ori Lucas părea diferit din primele zile, când aerul rece al maternității nu-l făcea să plângă ca pe restul bebelușilor. Învelit în pături de dimensiunea unui prosop, pături albastre și … Continuă să citești AM AUZIT DE LUCAS

Astăzi este o zi de miercuri. Vine după o zi de marţi, în care eu am ţinut un post negru, postul sfântului Anton. Se zice că celor care ţin douăsprezece marţe consecutive acest post, sfântul le îndeplineşte orice dorinţă. Afară, e o vreme mohorâtă, dar în sufletul meu e sărbătoare. Eu sunt la cea de-a … Continuă să citești Curtea

Era o zăpușeală teribilă ce-l afecta și pe Gabrielescu, și tramvaiul care se târa de-a lungul șinei dilatate, pe Calea pitorească a Căuzașilor. Imobilele înalte și cernite ce o flancau de o parte și de alta împiedicau, totuși, razele necruțătare să înferbânte metalul vehiculului. Venea din strada Vestalelor, de la hebdomadara lecție de flaut ținută … Continuă să citești LA ROME*

Când plecă să se amestece printre stele, vestea se răspândi cu rapiditate în tot orașul. Și, pe măsură ce se răspândea, se împăna cu detalii, unele adevărate, altele nu. Unii spuneau că îl părăsiseră ideile pe care le mai avea, și cuvintele, și pornise în căutarea lor, prea departe ca să se mai poată întoarce. … Continuă să citești VEŞNICA AMINTIRE

În iunie 20**, Leopold nu își arăta încă vârsta. Își păstrase înălțimea, nu era nici mai frumos, nici mai urât, nici mai slab și nici mai gras ca altădată, cu puțină atenție, se ținea drept pe picioare și călca apăsat și grăbit, se bărbierea bine, își tundea la timp părul care începuse să albească, purta … Continuă să citești O VIZITĂ