În iunie 20**, Leopold nu își arăta încă vârsta. Își păstrase înălțimea, nu era nici mai frumos, nici mai urât, nici mai slab și nici mai gras ca altădată, cu puțină atenție, se ținea drept pe picioare și călca apăsat și grăbit, se bărbierea bine, își tundea la timp părul care începuse să albească, purta … Continuă să citești O VIZITĂ
– solilocvii – „Dâmbovița noastră nu este nici superioară, nici inferioară altor cursuri de apă celebre, spune Max. Orice ierarhizare este o prostie. Nu le-am văzut pe acelea, presărate în lume, și, până la un punct, este absurd să fac comparații. Nu încerc nici să mi le imaginez. La ce mi-ar folosi ?… Mă veți … Continuă să citești MĂȘTI, UMBRE, DIFERITE CHIPURI
Amicii sunt spre sfârşitul liceului şi fac unele lucruri neaşteptate, unul scrie şi publică versuri de categorie muscă, altul gustă din zvonurile libertăţii şi din trepidaţiile sângelui, iar cel mai implicat în datorie, Tase, are nişte contacte mai aspre cu denivelările terestre. Încă o cotitură de proporţie, din două direcţii, internă şi externă, realităţi înviorate … Continuă să citești CERCURILE PARADISULUI
Despre Sfântul din Pod (care în Constanța a fost ținut în mansardă de nevasta unui avocat care îl întâlnise rugându-se în biserica din cartier și îl considera puțin retardat) (Genul: eboșă) (Anul: 1932. Locul: Constanţa) Apus de soare peste un bloc proaspăt, interbelic. Trei etaje, socotind şi mansarda. Ultima rază, adresată exclusiv mansardei. Interior sărac … Continuă să citești Cicatrici pentru Sfântul Anton
1 E sâmbătă seara. E încă zăpușeală. Înserarea n-a reușit să potolească aerul fierbinte ce izvorăște încă din betoanele încinse. La Vecernie, ca de obicei, sâmbăta, va participa și arhiereul. De aceea, catedrala arhiepiscopală e plină ochi. O atmosferă vibrantă și mistică, deopotrivă. Diaconii au aprins cădelnițele, se cunoaște asta după mireasma fină ce împânzește … Continuă să citești BOBO
(fragment de roman) Amaru privi spre Monica adâncită într-un somn profund. Acum, o putea admira pe îndelete, fără cenzură. Se întrebă dacă e corect ce face, felul cum se uită la ea. Era îmbrăcată într-un trening gros și înfofolită într-o pătură de lână. Părul negru îi ieșea ciufulit de sub fesul roșu pe care îl … Continuă să citești ŞAMANUL
Limba subţire şi lungă mişcă imperceptibil. Se alinie exact sub cifra 12, iar liniştea din cameră dispăru într-un ţiuit strident. Era un ceas mare, rotund, metalic, pe care îl avea din copilărie, cu geamul puţin ciobit, marginea rămasă complet fără vopsea, dar care funcţiona la secundă şi suna foarte puternic. Asta era cel mai important … Continuă să citești ŞTEFANA
Numele, da, numele ei, se gândise pentru prima oară la legătura tainică între Fabia şi Fabiana când îi descoperise vechimea în cronica aceea slavă ce pomenea de o misterioasă Fabia plecată în secolul XV de la curtea Poloniei, în pribegie, într-un ţinut din Estul Europei. Parcă i se luminase dintr-o dată mintea. – Uite de … Continuă să citești CEAȚA
– Ha, ha, ha, râse ea din toată inima, am fost convinsă că te cheamă Ciuciu. – Nu, stimată doamnă… – Domnişoară… atâta vreme cât nu-mi va cădea cu tronc vreun bărbat. Deocamdată însă… – Domnişoară Miriam, Ciuciu e o poreclă pe care mi-am dat-o singur în glumă. Doamne, gândi el, e graţioasă şi fragilă … Continuă să citești CIUCIU
După seceta prelungită, cu toate că oamenii efectuaseră mai multe praşile, văzând că vrejurile cartofilor plesneau ca vreascurile uscate, concluzia localnicilor era că munca lor a fost în zadar: recolta de cartofi arăta de tot plânsul, cele mai frumoase exemplare erau cam cât oul de bibilică, adică erau cartofi buni pentru sămânţă, nu pentru păstrat … Continuă să citești ŢĂRAN