Nu ești pregătit niciodată să mori, chiar dacă sentimentul persistă uneori cu anii și simți că-ți pierzi răbdarea căutând să înțelegi de unde pot veni pericolele. Este suficient uneori să deschizi ochii și să vezi în profunzime, trecând peste amănuntele ce încarcă inutil realitatea. Să te afli într-o veghe continuă este greu. Îți amorțește corpul … Continuă să citești ACCIDENTUL
Mă uit încă o dată pe tichetul de îmbarcare. Row 14, seat A. Pătrund în avion, trec pe lângă cele două stewardese care au lăsat cu mult timp în urmă prima tinerețe – Buon giorno. Buon giorno – și intru pe culoarul de la bussiness class. Sunt doar câteva persoane așezate pe locurile rezervate „aristocrației … Continuă să citești PUI
Ies în aerul dimineții. De peste drum îl aud tușind, apoi îl văd pe vecinul meu umblând prin curte, mă vede și el, ridic brațul în semn de salut. − De la ce o fi fost bubuitura? − Dă-te-ncoa să vorbim, îmi zice. Traversez, deschid poarta și intru. Pe măsuța de sub dud are o … Continuă să citești Precum și noi iertăm greșiților noștri
Totul se schimbă, nimic nu piere. Sufletul rătăceşte şi vine de acolo aici şi de aici acolo, se aşază în orice corp… – Ovidiu, Metamorfoze (în românește de Ion Florescu și Petru Creția) Agamemnon Stoicescu se trezi binedispus. Se duse la baie și elimină un jet constant puternic, semn că operația de prostată fusese reușită. … Continuă să citești TIGAIA PE PATRU ROȚI
„Baronul Stoltz” îi spuneau desiștenii. Era singurul ungur din Desiștea. Carletta era nepoată-sa. Stoltz era notar. După moartea lui, Carletta l-a moștenit. A rămas singură în conacul de mai sus de primărie. Comuniștii l-au rechiziționat. Au făcut din el sediul cooperativei agricole de producție. Carletta nu s-a dat dusă. Au lăsat-o în pace. Au dat … Continuă să citești Carletta Stoltz din Desiștea
Paul, licean 7 aprilie 1975 Eu sunt filfizonul. Pentru proști, a te îngriji puțin pentru a arăta onorabil în societate înseamnă să fii prost. Mi se pare normal să faci duș zilnic, să te piepteni, să ai niște haine care să cadă bine pe tine. Chiar și ținuta trebuie să fie una semeață, de bărbat. … Continuă să citești Trecutul este o femeie insistentă
În casa bunicilor se afla un dulap negru, din lemn masiv, aflat undeva între cuptorul de cărămidă și un bufet verde, plin cu tot felul de vase, sticlărie și alte obiecte de cult familial. De câte ori mă duceam pe acolo, bunicul îmi spunea că dulapul are, pe puțin, o sută de ani. Lemnul său … Continuă să citești CUPTORUL DE VISE
În timp ce mă aflam într-o vizită în Reykjavík, am intrat într-un anticariat de pe o stradă lăturalnică. Petrecând cu ochii pe deasupra unor halbe metalice, înalte, cu mânere răsucite, în formă de coarne de berbec, mi-a atras atenția în mod irezistibil o carte groasă, legată în piele, care zăcea, mai mult ca decor, chiar … Continuă să citești NUFĂRUL
Gara era plină de oameni. Se strecură printre ei, agitat. Până în ultima clipă se temuse că trenurile nu vor mai circula; biletul și-l luase online, imediat după ce fusese anunțată știrea de necrezut. Mai mult ca sigur, nu avea să fie singurul care voia să fugă din oraș. Nu se gândise o clipă dacă … Continuă să citești ULTIMUL REFUGIU
Zburam cu un avion rece ca frigiderul, un Antonov sau un Tupolev. Era spre sfârșitul lui martie. Ce avion e ăsta? îl întreb pe Oleg, care moțăia în stânga mea. Avion, îmi răspunde și lasă iar capul în piept. Dincolo de interval, pe aceeași linie a scaunelor, un bărbat ținea pe picioare o cușcă din … Continuă să citești Dincolo de UralI. 1993
Dimineață mi-am spart capul. Mă simt ca un cocoș care-și aude propriul cântat. Lumina zilei taie ca o lamă. Îmi fac o cafea. Mult zgomot pe stradă. Mașinile de gunoi se agită în toate direcțiile, așa e într-un oraș civilizat. În alte orașe, se deplasează doar într-un singur sens. Cei doi iubiți trec prin mulțimea … Continuă să citești DOI OAMENI PERFECȚI
Téotijuan Alvàrez se găsea în miezul fierbinte al unui coșmar îngrozitor. Se făcea că iese din clădirea dărăpănată a Școlii de Arte și Meserii, în zorii zilei de marți, 3 octombrie. Se anunța o zi mohorâtă, cu o lumină epuizată, muribundă, zbătându-se disperată, neputând să iasă din capcana nopții. Acolo, într-unul dintre atelierele școlii, de … Continuă să citești ATENTATUL
„Dirijorul se exteriorizează prin gesturi. El devine om abia în fața orchestrei”, avea s-o spună mereu maestrul Corpade, omul cel mai tăcut și retras pe care l-am văzut vreodată în acest domeniu. Aflat dincolo de cincizeci de ani, devenit celebru datorită unui stil propriu de interpretare, el a devenit marfă bună de export, adică este … Continuă să citești GESTICĂ PROGRAMATICĂ
Golam Arslan, în încercarea de a-și încheia fermoarul de la pantalonii trapez mult prea strânși pe trup, scăpă un vânt tulbure, asemănător cu mirosul berbecuțului insuficient de prăjit, servit cu mâini și gesturi sfioase de mătușa Ghiulem, în a treia zi după Ramadan. Unchiul Daut trebăluia fluierând cu burta plină, în dorul lelii, prin chioșcul … Continuă să citești DELICIILE UNCHIULUI DAUT
Mult timp am fost obsedat de casa copilăriei mele. Ea îmi revenea deschizându-și larg ușile până și în vis. Dacă se întâmpla însă să-i trec pragul, mă simțea străin. Nici un lucru pe care-l cunoșteam nu se mai afla la locul său, căci spațiul intim din interiorul casei se transforma într-un adevărat labirint, prin care … Continuă să citești Foarfeca
Nordul Transilvaniei. Negura de pe munți, coborîtă pînă aproape de apă, e spartă de sulițe aprinse, s-a pornit carul de foc tras de patru armăsari, pe coaste începe să se prelingă ceața albă, nu, nu se prelinge, ci urcă pe munți, lăsînd în urmă roua proaspătă. Pădurea și viețuitoarele ei sunt deja în picioare. Peste … Continuă să citești EŞARFA ROŞIE
Victor se ridică înspăimântat. O văzuse deasupra prăpastiei, la o masă cu două pahare de vin şi o lumânare aprinsă. În fața ei stătea un bărbat necunoscut, care povestea ceva cu gesturi puțin exagerate, încercând parcă să impresioneze în ritm accelerat. La început nu auzi nimic, vru să citească pe buze şi reuşi să prindă … Continuă să citești Paharul acesta
E un fenomen pe care-l observi fără să te forțezi privind apusul de soare. Definiție și succes: asfințitul este acea parte a zilei în care lumina se diminuează rapid, creând un gol în sorbul căruia pătrunde echipa schimbului de noapte. Sunt două faze absolut contrastante a căror percepție se datorează slavei vizuale. Celelalte senzații nu-și … Continuă să citești LUMEA DINTRE COLINE
Într-o dimineață, Grigore S. se trezi vorbind o limbă necunoscută. Mai precis emițând niște sunete nemaiauzite până atunci. Cei din jur, că trăia cu familia, părinții și cei câțiva frați, nu înțelegeau nimic. Dar culmea e că nici el însuși, li se părea celorlalți, nu prea înțelegea ce spune, deși ridica glasul în direcția celor … Continuă să citești PARAMORFOZA
1. Dimineața de luni a celei de-a doua săptămâni din luna mai are semne bune. Un aer neobișnuit de curat năvălește peste întreaga zonă, ca și cum baiere benefice, nevăzute și necunoscute până atunci, s-ar fi desfăcut larg, generoase, odată cu ultima lună a primăverii. Cu adevărat, zilele și săptămânile trecute fuseseră străjuite de un … Continuă să citești OM ȘI CERBER
SÂMBĂTĂ, 6 MARTIE, MOȘII DE IARNĂ ÎN CUMPĂNA ZILEI. Salcia lui Ur e tot în margine și mugurii ar trebui să-i plesnească odată cu oglindirea în apa Debarcaderului. Locul de alături e însă gol. De câteva zile, din chiar seara când Cali și-a găsit sfârșitul alergând după Iacinta în fața casei alor ei, Alexi a … Continuă să citești ITHACA, MON AMOUR
Prin gaura asta, puțin ciobită, niciodată un cerc perfect, văd tot ce mi-aș dori vreodată. Și nu îmi doresc mult. Am deprins rapid obiceiul de a trage cu ochiul la certurile vecinilor de dincolo de peretele despărțitor, din rigips, care separă mai multe vieți, dar toate la fel de comune și fade. Pereții nu-și aveau … Continuă să citești GAURA DIN PERETE
De la o vreme, cu puţin timp înainte de începerea verii, în partea de nord a satului apărea peste noapte o căsuţă. Nu aducea nicidecum a înjghebare în pripă ori a colibă mai dichisită pe care aveai timp s-o ridici privind din timp norii de pe cer. Părea o casă intrată la apă, dacă se … Continuă să citești CASA DE LA MARGINEA PĂDURII
Duminica Clopotele albastrei biserici ucrainene de pe strada Lidia, peste drum de Profi, domină cartierul somnoros, învelit în duminica primei zăpezi. Din curtea vecinului meu sârb, cika-Radivoi, cântă cocoșul purpuriu, parcă se întrece cu clopotele. În bloc, cineva bate carnea pentru șnițele. La TVR 1 rulează Viața Satului, e unșpe fără zece. În parcare, oamenii … Continuă să citești JURNAL DE CARTIER