poeme
GRIGORE CHIPER

poeme

Articol publicat în ediția 7/2018

Je te vois

E prea multă linişte aici în universul nostru
Unde eşti tu
sunt sânii tăi calzi
coapsele tale legănate
şi buzele care tac
Pomenesc mai des de tine când nu eşti
eşti după uşi străzi cartiere întregi
Dincolo de rutină
nu e nimic special pentru a crea
un vis
un mister
o maşină a viitorului
sau o mutră mai satisfăcută
Te chem cu numele la care nu răspunzi
te implor cu cuvintele care nu schimbă mare lucru
te îngân cu erorile de ieri de azi de mâine şi din totdeauna
Mă voi învăţa să privesc prin întuneric
şi să văd cât se vede prin el

Dante

Stăteam rezemat în golul uşii de la birou
când a trecut ea

Poate fumam
Poate eram cu cineva
Dar cred că nu fumam
şi nici nu eram cu cineva
căci ar fi trebuit să situez întâmplarea
cu mult în trecut
când fumatul era încă permis în public
iar întâlnirile frecvente

Nu câinele ci poetul Dante
A zis şi am fost sigur că e vocea ei

Dragă prietene ţi-am zis atunci
dă-mi laba
că eu plec acasă

I-am zărit picioarele în hol la cealaltă uşă
a întâlnirilor şi despărţirilor
Un bărbat a ieşit dintr-un birou în stradă şi a strigat Laura
dar nu am văzut pe nimeni să răspundă la numele ăsta

Scările dintr-un film francez

Gândurile mele sunt străvezii
aproape ca ziua spre care întind mâna
Te-am văzut printre chipurile aeriene
cum alergai o sută de metri garduri
Iarba era pătulită de furtuna din suflet
Marile nume care ne dirijaseră tinereţea
şi ne deprimaseră în acelaşi timp
s-au pierdut în ceaţă
Aş fi găsit un sens în toate
dacă ar fi fost ziuă
Îmi grămădesc lucrurile pe cearşaful boţit
şi cobor cobor pe scările
dintr-un vechi film francez
din care îmi amintesc doar de aceste amărâte scări
Sau plutesc în voie pe o apă mică dând stuful uscat la o parte
sau se aude ţârâitul unei muzici
acolo unde ar fi trebuit să fie o linişte desăvârşită
Luna atinge cu discul linia subţire a orizontului chemând în asfinţit
tot aşa dacă îţi imaginezi că eşti la terminus
înseamnă că ai ajuns

Într-un oraş recognoscibil

E o linişte îmbrăcată
într-o armură de metal
Un tanc situat
pe un piedestal invizibil
O venă tăiată
din care tot sângele s-a scurs în abator
Ziua se îngână cu noaptea
într-o intersecţie
cu transportul oprit pe contrasens
Oraşul pare ameţit
după o sărbătoare ameţitoare
În schimb billboard-urile
arată o veşnică primăvară
Monumentele revoluţionare din epocă
întreţin vii amintirea şi atmosfera
Am luat telefonul fără baterie
şi am ieşit în strada goală
să-mi exprim indignarea
sfidând culoarea roşie a semaforului stins

Poem kung fu

Sunt în oraşul meu
într-o sală
Nu e concert
nici sală de forţă
e altceva
Ascult
cu căştile în urechi
Un chinez
aşezat alături de mine
citeşte programul TV
într-un ziar cu hieroglife
Apoi se ridică pe scenă
şi recită
în ritmuri belicoase
şi sunete de kung fu
Dar nu e decât o aparenţă asiatică
întrucât traducătoarea spune
că versurile sunt despre lotusul
care îşi desface cu delicateţe petalele

Comentarii pe blog

Câţiva inşi ne-am strâns într-un local
Am comandat variat
bere puţin whisky salty sticks şi bla-bla-bla
Mie mi se făcuse poftă de hamsie şi anşoa
Ne întâlniserăm cu toţii mai demult
la un seminar
unde am învăţat să construim bloguri
Ne promiseserăm tot atunci
să le menţinem active
şi să ne întâlnim după cinci ani
Acum stau la o masă cu doi colegi din grup
Matilda e brunetă
Anton e chel
Înainte de această întâlnire
am vizitat toate blogurile noastre
şi nu am găsit niciun comentariu de al nostru nicăieri
Nu ştiu dacă ne vom aduna iar
după cinci ani sau zece

Călătorie din Scylla în Caribda

Moldova e Cutia Pandorei
Cămaşa lui Nessos
Firul Ariadnei

Transnistria e Calul Troian
Călcâiul lui Ahile
Calendele greceşti

Vameşul transnistrean cotrobăieşte preocupat printre lucruri
întreabă ce e cu numerele de Lettre International
Ca să-i răspund îl întreb la rându-mi
dacă ştie ce înseamnă eseu

La înmormântarea la care mergem nu găsim strada
pentru că nu este pe Google map
şi nici nu avem pe cine întreba
În această parte a lumii
nu există populaţie
ci numai teritoriu

De dincolo şi de aici ne-am adunat în jurul catafalcului
Procesiunea era puţin grăbită
căci o bună parte dintre cei prezenţi risca să-i expire vizele
La întoarcere
pe un foşnet lugubru al frunzelor
într-o zi înnorată şi cam rece de vară
cineva făcea cele mai negre previziuni
cu privire la supravieţuitorii de aici&de dincolo