fărâme
VR

…DINTR-O CARTE CARE-ȚI DESCHIDE OCHII

Articol publicat în ediția 3/2020

O carte apărută în 1944 ne spunea, atunci, ceea ce, abia azi, știm. Poate numai din această carte. (n. p.)

Este semnificativ faptul că naționalizarea gândirii a decurs pretutindeni pari passu cu naționalizarea industriei.”

E.H. Carr (Edward Hallet Carr)

Motto la capitolul Sfârșitul adevărului din cartea lui Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute.

Cel mai eficient mod de a face pe oricine să slujească sistemul unic de scopuri către care este îndreptat planul social este de a-l determina pe fiecare să creadă în aceste scopuri. Pentru a asigura funcționarea eficientă a unui sistem totalitar nu este suficient ca toată lumea să fie forțată să muncească pentru a atinge aceleași scopuri. Este esențial ca oamenii să ajungă să le considere propriile scopuri. Deși credințele pot să fie alese în numele oamenilor și impuse acestora, ele trebuie să devină credințele lor, un crez unanim acceptat, care-i face pe indivizi, pe cât posibil, să acționeze spontan în felul dorit de planificator. Dacă senzația de opresiune dintr-un stat totalitar este, în general, mult mai puțin acută decât își închipuie majoritatea oamenilor din țările liberale, aceasta se produce din cauză că guvernele totalitare izbutesc într-un grad sporit să-i facă pe oameni să gândească așa cum vor ele.”

p. 172

Este probabil destul de adevărat că marea majoritate a indivizilor sunt rareori capabili să gândească independent, că în mai toate problemele ei acceptă opinii pe care le găsesc gata confecționate și că vor fi la fel de mulțumiți dacă se nasc cu, ori sunt împinși spre, un set de convingeri sau altul. Probabil că în orice societate libertatea de gândire va avea o semnificație nemijlocită doar pentru o minoritate restrânsă. Dar aceasta nu înseamnă că oricine este competent ori s-ar cuveni să aibă puterea de a selecționa pe aceia cărora urmează să le fie rezervată această libertate. Cert e că ea nu justifică pretenția trufașă a nici unui grup de oameni de a monopoliza dreptul de a stabili ce s-ar cuveni să gândească sau să creadă oamenii.”

p. 185

Friedrich A. Hayek, Drumul spre servitute, Humanitas, ediția a III-a, 2006, în românește de Eugen B. Marian, capitolul Sfârșitul adevărului