Antologie lirică VR
MARIA PÁL

poeme

Articol publicat în ediția 3/2021

UN POEM FĂRĂ PIELE

răsuflarea ta nu apare pe oglinda impasibilă
deși totul strigă-n jur că ești viu

te-mbraci și se-ntinde înghețul
sapi și răbufnește vulcanul
respiri și plămânii se-afundă-n mâloasele ape
asculți și răsună orgile prin catedrale

doar corbii aruncă-n zbor pe-un proaspăt mormânt
mănușa ta obosită și-un poem fără piele

VA SOSI UN TIMP

lipindu-se tot mai strâns de tine
ca oazele de schimbătoare deșerturi
un frig de lumină aleargă de-a lungul privirii
şi încurcă-n răspunsuri sălbaticii cai

iarba încearcă să ajungă la cunoașterea vămii

nesfârșirea conturează apropieri de nisip
lipindu-te de sunetul ei ca pe-un copac doborât

dar știi că va sosi un timp
când stele văduvite de cer îți vor adormi în brațe
și refuzi cunoașterea celei ce îți întinde pe trup
umbra mătăsoasă a nopții