poemul lunii
Nora Iuga

Anabasis

Articol publicat în ediția 10/2021

1
imens vine un soare înot
în fiecare pauză de masă la televizor
o văd pe fata de la Solling Stone
că-ncepe să curgă ca înghețata pe băț
ca picătura de apă suind obeliscu’n desmăț

2
la   90 cu plete dalbe
o fi venit de prin nămeți
cărăbușul unul pe față unul pe dos
îl cheamă Iehudi ori Abraham
da’nu face ham
că-i violonist
cine Lincoln zici
ăla e gurist
am pierdut o batistuță
și mă bate mama!
asta ce-i?
sonata Kreutzer

3
bate la ușă      cine-i?
păpușa Alice
ai ieșit din mare
ai căzut din cer
în halatul mamifer
cine-i acolo?
mamă bună mamă mică
ți s-a urît în mormînt
nu chiar el m-a trimis
să-ți spăl geamurile de pămînt
eu le-aș face lună
da’mă vede soarele
și mi-e c-o să-mi ardă
nasul și picioarele
că e invidios
cum e osu’pă carne
cum e carnea pă os

4
cred că nu e bine
să te speli prea des
c-o să-ți iasă vorbe
că te lepezi de pămînt
eu m-am smuls din rădăcini
și-am mers în patru labe
ca un labrador printre tarabe
atunci riscam mai puțin
că nici căsuță n-aveam de pierdut
c-o lăsasem dincolo de Prut
da’n ea cine șade
unu’mut

5
de treci codrii colo-n zare-i
un oblon tragi de el
și-ți deschide orizontu
vezi cum seac-un pîrîiaș
colțul gurii plin
de izvoare și vîlcele
câte vise-atîtea pingele
tocite doamne s-or fi bucurat
pietrele călcate de tălpile mele
cîte furnici au ucis
cu dragoste și abjecție
Akhenaton pe unde-mi umbli
fără mîini fără picioare fără pas
ca un suflet de pripas
trei minute pauză…

(august 2021)