arhiva
NICOLAE MAREȘ

ARON COTRUȘ, AMBASADOR AL CULTURII ROMÂNE ÎN POLONIA ȘI EMIL ZEGADŁOWICZ, PROPAGATORUL EI*

Articol publicat în ediția 10/2022

Ajuns, la începutul anilor 30, în calitate de atașat de presă și cultural la Legația Regatului României la Varșovia, Aron Cotruș informa conducerea Direcției de presă din Ministerul Afacerilor Străine /30 aprilie 1931/, că „a propus poetului Emil Zegadłowicz traducerea în limba polonă a unui volum de poezii alese din Eminescu… iar strălucitul tălmăcitor în limba polonă al lui  Faust  de Goethe va da o haină aleasă poeziei celui mai mare poet român, vrednică de poezia celor mai mari poeţi ai lumii”.

Diplomatul și publicistul transilvănean nu numai că l-a identificat pe E. Zegadłowicz, dar i-a și procurat acestuia cele mai bune volume cu poemele eminesciene, transpuse până atunci în limba germană și engleză. Pentru a face cât mai bine față exigențelor, poetul polonez a apelat și la tinerii studenți de la catedra de limbă română de la Universitatea din Varșovia, cerându-le să îl ajute să cunoască și să simtă poetica românească.1 În același timp, prin relațiile pe care le avea în țară, Cotruș îl va ajuta pe Zegadłowicz să vină în România pentru a participa la cursurile Universității de vară de la Vălenii de Munte, conduse de Nicolae Iorga, considerat în țară și în Polonia dascăl al neamului românesc. N-a uitat oaspetele polonez niciodată adânca plecăciunea pe care a făcut-o în 1931 la mormântul poetului de la cimitirul Bellu din capitală, cât și faptul că a fost surprins de o furtună de vară cu tunete și fulgere îngrozitoare, care i-au amintit unele versuri din creația lui Juliusz Slowacki pe care le evocă în scrierile sale pentru a sublinia unele similitudini existente între cei doi mari romantici. Aceste aspecte cât și simțirile sale cu privire la importanța operei eminesciene le aflăm descrise în eseul publicat de Ilie Torouțiu, în anul 1939, cu prilejul marcării a 50 de ani de la trecerea Eminescului în eternitate.2 Spre bucuria lui, poetul din Hașag avea să constate la scurt timp impetuozitatea cu care prietenul său se va ridica pe firmamentul literar polonez3, împărțind cu el frățește bucuria apariției poemului: Împărat și proletar, într-o ediție bibliofilă, – pe care acesta i-a dedicat-o, cu ocazia Zilei de 10 Mai 1932, marelui istoric și cărturar Nicolae Iorga, cel pe care îl cunoscuse, cu un an înainte, la Cursurile Universității de vară de la Vălenii de Munte. În anul viitor, poetul va tipări o culegere mai amplă din lirica eminesciană (26 de poeme), prefața lucrării fiind semnată de N. Iorga. Drept răsplată pentru truda lui, autoritățile românești îi vor decerna ordinul Meritul Cultural, distincție instituită atunci de Carol al II-lea. A urmat apoi publicarea unei Antologii de poezie românească (Tematy rumunskie – Teme românești), prima lucrare antologică propriu-zisă apărută din literatura română pe meleaguri poloneze. Consecvența atașamentului său față de creația eminesciană o remarcăm și în 1939, când la marcarea celei de-a 50-a aniversări de la trecerea în veşnicie a lui Eminescu, poetul şi romancierul din Wadowice va publica în Convorbiri literare un eseu de mare simţire intitulat  Nemuritor şi  rece. A fost poate cea mai copleșitoare intervenție apărută în acel an jubiliar din partea unui străin, închinată poetului naţional al românilor. A scris Zegadłowicz: „Poezia mare – şi aşa este poezia lui Eminescu – este un fenomen al naturii,  este un element, o eflorescenţă a firii!”4

Şi încheie strălucita-i exegeză cu fraza: „O, cât de îndurerată este întreaga operă a celui mai strălucit meteor care a sclipit deasupra Europei, în anii 1850 şi 1889!”

La data respectivă, Aron Cotruș era plecat de ani mulți de pe Vistula, el funcționa în calitate de consilier cultural în spațiul iberic. A lăsat însă autorul lui Horea loc de bună ziua pe meleagurile poloneze, mai ales în Carpații polonezi. Ca dovadă, emoționanta scrisoare pe care a adresat-o prietenului său, Emil Zegadłowicz. „În lupta grea pe care o duci, împotriva tuturor împotrivirilor, primește din parte-mi o puternică strângere de mână, în clipa în care părăsesc Varşovia pentru totdeauna… Ai fost prima mea cunoştință în Polonia și vei rămâne printre cei mai scumpi şi iubiţi prieteni ai mei din vremea scurtului meu popas în această vale a plângerii. În timpul peregrinărilor mele prin lume, spre cuibul Tău de vultur singuratec din Carpaţi va exista întotdeauna o cale invizibilă pe care nimeni şi nimic nu va fi în stare să o transforme în prăpastie. Al Tău devotat, Aron Cotruş.”

Din perspectiva celor 80 de ani trecuţi de la stabilirea primelor legături ale lui Zegadłowicz cu România, putem spune – fără teama de a greşi – că poetul wadowicean este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai literelor poloneze din prima parte a secolului al XX-lea, autor intrat pe uşa principală în  istoria literaturii din această ţară, cu cele aproape 60 de volume de poezii, romane, piese de teatru, traduceri etc. Cum spuneam, este cel care a realizat prima Antologie de poezie – „Tematy rumunskie”, în care a înserat în traducerea sa poeme din V. Alecsandri (1), M. Eminescu (2), T. Arghezi (3), G. Bacovia (2), L. Blaga (1), Aron Cotruş (7), Nichifor Crainic (2), I.A. George (1), O. Goga (1), E. Isac (2), N. Iorga (2), A. Maniu (2), Al. A. Philippide (1), M. Săulescu (l), I. Vinea (2). Dar nu în ultimul rând a publicat   Împărat şi proletar, în ediţie bibliofilă. Lucrarea i-a fost închinată de traducător şi tipograf: –  Marelui voievod al sufletului românesc, savantului, poetului, cârmuitorului corăbiei statului Nicolae Iorga. În 1933 a apărut la Varşovia primul florilegiu important din creaţia eminesciană în limba lui Mickiewicz:  Eminescu, Wybór poezji i poematów  (Eminescu culegere de poezii şi poeme), cu o introducere de Nicolae Iorga, însoţită de cunoscutul eseu biografic Nirvana, semnat de I.L. Caragiale. Culegerea cuprinde 26 de poeme: Że umrzeć mam (Odă), Ponad szczytami (Peste vârfuri), Las (Ce te legeni…), Diana, Do gwiazdy (La steaua), Przez fale przez zawieje (Dintre sute de catarge), Jutrem życia dzień się zwiększa (Cu mîine zilele-ţi-adaugi), Północ (Se bate miezul nopţii), Testament (Mai am un singur dor), Kamadewa, Wszystie ptaki w borze (La mijloc de codru des), Jezioro (Lacul), Jaskółki (De ce nu vii), Gdy gałęź w okno me uderzy (Și dacă…), Uliczka (Pe aceeași ulicioară), Jak ? Co ? (De-or trece anii…). Rozłączenie (Despărţire), Daleko (Departo de tine), Sonet pierwszy (Sunt ani la mijloc), Sonet drugi (Când însuşi glasul), Gwiazda wieczorna (Luceafărul), Cesarz i proletariusz (Împărat şi proletar), List I, II, III (Scrisoarea I, II, III), Modlitwa Daka (Rugăciunea unui dac).

Cu această apariţie, care a avut o receptare favorabilă, elogioasă, în mai toate publicaţiile poloneze, inclusiv cu reproduceri din poemele traduse, putem spune că s-a înregistrat primul şi cel mai fericit pas în receptarea lui Eminescu în limba marilor romantici polonezi. Al doilea l-a făcut poetul Stanisław Ryszard Dobrowolski în anii ’60, iar al treilea Danuta Bieńkowska, în anii ’80.5

____________________________________________-

*Nicolae MAREŞ – EMIL ZEGADŁOWICZ ŞI EMINESCU (I) (uniuneascriitorilor-filialaiasi.ro)

1 În arhivele româneşti se păstrează scrisoarea oficială, care urmează, adresată directorului Direcţiei  Presă, Eugen Filotti, fost ataşat cultural la Praga, în timp ce Lucian Blaga era la Varşovia, şi în locul căruia a venit pe Vâltava, în septembrie 1927. Legation Royale de Roumanie. Varşovia, 30 aprilie 1931 a Varsovie Service de la Presse nr. 345: Domnule Director, Am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că am propus poetului Emil Zegadłowicz traducerea în limba polonă a unui volum de poezii alese din Eminescu. Traducerile au şi fost începute şi în toamna acestui an, Antologia Eminescu va putea apare în vitrinele polone. Sunt sigur că strălucitul tălmăcitor în limba polonă al lui  Faust  de Goethe va da o haină aleasă poeziei celui mai mare poet român, vrednică de poezia celor mai mari poeţi ai lumii. Secretar de presă, Aron Cotruş – diplomat la Varşovia.

2 Cf. Ilie Torouțiu, membru corespondent al Academiei Române, director al revistei  Convorbiri literare  între anii 1939-1944.

3 Nicolae Mareș, Mihai Eminescu – Polonia – Polonezii – Eminescu, în limba polonă, eLiteratura, București 2021 /500 p./

4 Emil Zegadłowicz, Convorbiri literare – număr special 1939

5 Ibidem, Mihai Eminescu – Polonia – Polonezii – Eminescu, în limba polonă.