ROMÂNIA LITERARĂ 34-35 / 2022
Din 26 august. Din cele 35 de răspunsuri la ancheta realizată de Cristian Pătrășconiu, „O privire spre viitor”: 1) Nicolae Manolescu – Și totuși, niciodată în istorie, ființa umană n-a fost obligată de o lume nouă, precum cea din ultimele decenii, să-și modifice radical mentalitatea și comportamentul… Conflicte între generații au mai existat în istoria modernă. Niciunul nu-l egalează însă pe cel actual. Și nu doar la noi, ci pretutindeni. Globalizarea este un catalizator al conflictului și ea are o forță care nu se compară cu a niciunui alt fenomen social-economic din epocile trecute și care este imposibil de blocat… Nu cred în progresul ființei umane, ci doar în acela al societății. Înclin să cred că omul nu va fi neapărat mai bun, nici mai rău, dar va fi cu siguranță altul. 2) Gabriel Chifu – Ca tendință dominantă, omul comun parcă nu mai încape în vechea lui piele, în vechea lui minte, caută să fie diferit, să se reconfigureze, să se distanțeze de el, cel știut, cel de odinioară, respinge valorile date, valorile ținând de ideologie și de convingeri personale, de credință religioasă, de orientare sexuală, de valorile culturale și politice, cele care îi creau până nu demult cadrul de referință clasic, și, în același timp, se arată confuz, se infantilizează, e dezinteresat de performanța intelectuală, în schimb își tatuează urât și rudimentar corpul (pentru a-și afirma libertatea și recenta, dezolanta lui idee de frumos?) și e ahtiat după tot ce înseamnă entertainment/ distracție, plăcere, divertisment, petrecere, văzând în ele forma supremă de împlinire personală). 3) Gheorghe Grigurcu – Are loc, așadar, o industrializare a ființei. Până unde va merge? Măcinarea normelor anterioare ale civilizației, un „progres” galopant cu consecințe nu o dată regresive, o dezordine confuză a lumii de tip occidental extinsă acum pe cea mai mare parte a mapamondului, par a confirma „declinul” său, intuit încă de la începutul veacului trecut. 4) Ion Pop – Iar zisul „progresism” superficial neomarxist de prin America duce lumea înapoi, spre reacționarismul cel mai întunecat. Noțiunea însăși de adevăr a ajuns să fie deja relativizată la maximum… Mă întreb, nu fără mari neliniști, despre cum va fi omul care va locui lumea noastră românească… programată de forțele mediocrității ignare să se robotizeze în ambianța de biată pâine și biet circ pe care marii bărbați (și marile femei!) ai (ale) patriei le oferă națiunii noastre aflate în plină, gravă derută spirituală. 5) Angelo Mitchievici – Marginalizarea evoluând către pierderea unui element fondator al culturii și civilizației europene, tradiția creștină, precum și restrângerea rolului jucat de științele umane în formarea individului, anunță și ele o majoră schimbare de semn, intrarea într-o lume fake a inversiunilor și diversiunilor de tot felul, a unui tipar uman minimalist, funcțional, reductiv, reîncărcabil și downloadabil ideologic, superficial-hedonist, foarte mobil, formatabil la comandă și dispensabil, impersonat… Cultura occidentală, așa cum o știm, aia veche, este supusă unui atac ideologic neîntrerupt, unei presiuni fără precedent, astfel că oazele de gândire liberă și exprimare deschisă care au fost mult timp universitățile vor dispărea una câte una, ceea ce nu înseamnă că instituțiile ca atare vor dispărea, dar vor fi altceva, mergând către o omogenizare și promovarea unui anumit format ideologic general valabil. În sumar, selectiv: Al. Călinescu, V. Spiridon, Răzvan Voncu, N. Prelipceanu, Toma Pavel, Andrea H. Hedeș, Al. Colțan, Horia Gârbea, Eugen Suciu, Dan Stanca, Hanna Bota, V. Igna, Adrian Lesenciuc, Edward Sava, D. Avakian, Marina Constantinescu.
SCRIPTOR 7-8 / 2022
Florin Toma (dialog realizat de Robert Șerban): Vârful de exemplaritate al prozei românești, altfel spus, capacitatea de a crea modele, a fost atins în literatura dintre cele două războaie mondiale. Atunci, în vreme ce literaturile europene construiau paradigme pe bandă rulantă, noi ne-am descoperit ADN-ul și am creat rezervația națională de modele, ceva nou, original (supremația noastră, a noastră între ai noștri). Din păcate, însă, astăzi mecanismul nu mai funcționează… Ni s-a înjumătățit limba, a îmbătrânit, nu mai are zvâcnirile alea mai frumoase decât orice prejudecată de sincronism. Practic, nu mai e liberă… El amintește de inversarea efectului Flynn. James Robert Flynn, profesor, specialist în științe politice la Universitatea Otago, din Dunedin, Noua Zeelandă, cunoscut, mai ales, pentru studiile și cărțile sale – în care combină aspecte de psihologie, sociologie, morală filosofică, pentru a aduce răspunsuri în legătură cu resorturile idealurilor umane – a ajuns la concluzia, prin cercetările și măsurătorile sale efectuate până în 1960, că IQ-ul mediu al populației este într-o continuă creștere. Numai că, începând cu anii 1980, cercetătorii în științe cognitive par să fie de acord cu constatarea unei inversiuni a efectului Flynn, adică a unei scăderi dramatice a IQ-ului mediu… În fine, e complicat. Dar, una peste alta, tu nu simți că ni s-a subțiat stratul de făloșenie? Că suntem mai slabi de vârtute? Că ni s-a cam feștelit genomul? Că gândim mai greu și mai puțin profund? (…) Ceea ce se întâmplă este exact ceea ce ar fi trebuit să se întâmple. Absolut nimic din ceea ce ni se întâmplă nu s-ar fi putut întâmpla altfel. Și, deși ne căutăm insistent holograma, adică unul pe celălaltul din noi, ca-n comparația pe care s-a brodat toată frumusețea acestei lumi, ca Soarele cu Luna, tot ce s-a întâmplat este exact ceea ce trebuia să se întâmple. În sumar, selectiv: Dumitru Crudu, Dan Stanca, Radu A. Cernătescu, Ioan-Aurel Pop, Eugen Uricaru, Grigore Ilisei, Ștefan Afloroaei, Simona Modreanu, Ana Dobre, Gruia Novac, Vasile Iancu, Ioan Holban, Lucian Scurtu, C. Cubleșan, Diana Bobică, Călin Ciobotari, Ioan Răducea, Stelian Țurlea, Doru Scărlătescu. Dosar Traian Diaconescu.
ARCA 3 / 2022
Cu apariție trimestrială, sub egida Uniunii Scriitorilor. Număr din septembrie. La Editorial, Vasile Dan: Civilizaţia, mai mult de faţadă şi doar în oraşele mari (în majoritatea provinciilor fiind vizibile, destul de pregnant, umbrele epocii feudale) a venit cu greu în Rusia, însă caracterul şi moravurile au rămas aceleaşi, adică minciuna, laşitatea şi corupţia. Lanţul de crime ce s-a produs de-a lungul timpului, atât la vârful puterii, cât şi-n celelalte pături sociale au adus Rusia, în zilele noastre într-un impas catastrofal, adică atunci când sufletele moarte au devenit un sindrom. (Poate nu întâmplător Gogol şi-a ars manuscrisul celui de al doilea volum al Sufletelor moarte, fiind obsedat spre sfârşitul vieţii, că opera sa nemuritoare ar fi scris-o inspirat de diavol.) E vorba, desigur de regimul lui Putin, poate cel mai pervers dictator pe care l-a avut istoria recentă a Rusiei. El manipulează poporul rus după cel mai diabolic mod posibil, pe care încă nu l-a cunoscut omenirea. Şi asta e posibil fiindcă majoritatea populaţiei (80% dintre ei l au ales ca preşedinte al Rusiei la ultimul scrutin electoral) au sufletele moarte. Cei puţini, care îndrăznesc să-şi menţină sufletele vii, sunt fie asasinaţi, fie închişi în puşcării, fie mai nou emigrează în Vest. Apogeul demenţei sale dictatoriale este invadarea Ucrainei. Un cunoscut scriitor rus, afirma zilele acestea că ne confruntăm cu o mostră de rasism post imperial. Nu am înţeles de ce post imperial, când ambiţiile imperiale sunt în plină expansiune. Iar în ce priveşte rasismul, poţi fi rasist, să zicem faţă de o naţiune absolut străină, dar să fii rasist cu propriul frate este absurd şi de neacceptat. Cu toate acestea, din păcate, trebuie să recunoaştem că la începutul secolului XXI mitul creştin al lui Cain şi Abel este mai actual ca niciodată şi în plină desfăşurare. Se ucid frate cu frate fără a clipi şi fără a avea o minimă mustrare de conştiinţă. În alte pagini, Monica Pillat, interviu (realizat de Cristian Pătrășconiu): De câte ori mă cuprindea teama, în anii sumbri când tata era în închisoare, mama mă îndemna să mă bucur de fiecare clipă, de dimineaţa până seara, deoarece spectrul zilei de mâine se arăta foarte incert. Mă sfătuia să îmi golesc mintea de gândurile negre şi să trăiesc asemenea unei plante, fericită că o bate soarele, veselă că o udă ploaia, încântată că o răsuceşte vântul… În sumar, selectiv: Radu Ciobanu, Lucia Cuciureanu, Romulus Bucur, Horia Al. Căbuți, Miruna Mureșanu, Ildiko Șerban, Lucian-Vasile Szabo, Victor Neumann, I. Matiuț, Menuț Maximinian, Lucian Scurtu.
CONVORBIRI LITERARE 8 / 2022
Ion Papuc, la rubrica sa: Iar dacă pentru o clipă ne-ar invada scrupulului intelectual, tentați să deosebim între domenii, cele artistice de cele politice, iată cât de solidare sunt ele în fapt după cum nota Dan Botta cu referire tocmai la acest subiect: „Dostoievski scria în 1878 în mansarda sa neîncălzită, cu mâinile tremurânde de febră: Toți oamenii trebuie să se facă Ruși. Primul lucru și cel mai important este ca omenirea să devină rusească. Dacă omenirea unită este ideea națională rusească, atunci în primul rând fiecare trebuie să se facă Rus”. Iar dacă un intelectual de anvergura acestuia gândește astfel, ce să ne așteptăm de la marea masă a poporului rus?! Și nici nu știu ceva mai actual, în înțelesul de a fi în act, adică activ, năvălind peste noi. La Editorial, Cassian Maria Spiridon: Cauzele tendinței de încălzire globală, una nici catastrofică, nici cauzată de efectul de seră și nici provocată totodată de activitatea umană, sunt cu prioritate cauzate de influențe cosmice, mai ales activitatea solară. Conform unui grafic publicat în 1995 de IPCC al ONU, în temeiul datelor istorice cunoscute, Terra a avut parte în perioada medievală, anii 1000 – 1500, o perioadă caldă, urmată între anii 1500 – 1900 de o mică eră glaciară… În alte pagini, în Jurnalul său spiritual, Magda Cârneci consemnează la 14 iulie 1988: M-am născut pe Pământ, într-un loc marginal al Căii Lactee. Pe Pământ m-am născut în România, o „fundătură” a Europei… Iar „centrul meu de greutate”, cum se spune în Școală, e cel instinctiv, cel mai opus evoluției spirituale, cel mai îndărătnic. E adevărat că în general m-am descurcat destul de bine. Am ieșit cu bine la liman din toate. Și din startul meu modest în lume într-o comună din județul Bacău, și din familia mea, și din condiția mea de femeie, și din comunism, și chiar din a fi „doar” cetățean român… Tot ce ține de „persoana exterioară” e de bine de rău rezolvat, și mai degrabă în bine. Dar vine partea a doua a poveștii, cea cu „persoana interioară”, și aici lucrurile se complică… În sumar, selectiv: Mircea Platon, Gh. Grigurcu, Th. Codreanu, C. Cubleșan, Ioan Holban, Ioana Diaconescu, N. Scurtu, Aurel Ștefanachi, M. Merticaru, Ion Maria, Gela Enea, Gh. Schwartz, Cristian Livescu, C. Dram, Adrian Dinu Rachieru, V. Spiridon, Livia Iacob, Emanuela Ilie, Cristina Scarlat, Ioan Lascu, Mihaela Grădinariu, Gellu Dorian, Liviu Papuc, Ovidiu Pecican, Val. Talpalaru, Cristina Chiprian, N. Sava.
ORIZONT 8 / 2022
Angelo Mitchievici (interviu realizat de Cristian Pătrășconiu): Ratatul este cel incapabil să iasă din încercuirea unei vieți limitate, provinciale, secătuite de resurse, nivelată de monotonie. Ratat astenic și dezangajat, lipsit de putere, fragil, el face parte din acea familie de spirite care se complac, care își certifică incapacitatea de a acționa… Ratatul ca resentimentar, cel care nu reușește nu neapărat fiindcă nu are suficiente mijloace, pentru că nu are suficiente înzestrări, nu are suficientă ambiție, ci pentru că îi urăște de moarte pe toți cei care au reușit, oricât de modestă și echilibrată ar fi această reușită burgheză, și lumea din care ei fac parte. Ei vor să schimbe proasta alcătuire a lumii, să niveleze brutal ierarhiile existente, instrumentul acestei operațiuni fiind revoluția. Acest eșuat asmuțit, atrabiliar, acrit, privilegiază catastrofa, hecatomba, distrugerea. Ei sunt declanșatori ai apocalipsei revoluționare. Toți suciții colerici, resentimentarii implacabili, contorsioniștii morali, vizionarii de mahala, ambițioșii nesatisfăcuți, stângiștii de mucava etc. primesc drept de cetățenie într-o republică a egalilor cu ochii spre zorii comunismului. Există aici o mutație considerabilă în economia eșecului, punând un succes general, o utopie a edificării prin revoluție a unei lumi a egalilor, în locul irelevanței sau derivei personale, punând eșecul pe seama deficitarei alcătuiri sociale, stabilind o sursă a răului exterioară, responsabilă de nereușita individuală… Un alt element care favorizează ratarea la puterea colectivului o reprezintă un sistem de educație deficitar, o compromitere sistematică a valorilor prin înlocuirea lor cu false valori pe cât de spectaculoase, pe atât de grotești. Și, da, românii, în marea lor majoritate, par total dezinteresați de propria lor cultură, de cei care o reprezintă, de orice formă de excelență… Aș spune că se transformă în ratare tot ceea ce este dobândit fără un efort tranfigurator, care nu adaugă un plus de înțelepciune, de semnificație propriei deveniri, care nu e însoțit de o reală modestie, care ia mințile și nu dă minte, care amplifică orgoliul… În sumar (selectiv): Cornel Ungureanu, Marcel Tolcea, Călin-Andrei Mihăilescu, Cristina Chevereșan, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Al. Colțan, V. Popovici, Dan C. Mihăilescu, Adrian Bodnaru, Eugen Suciu, Valentin Constantin, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Paul Eugen Banciu, Robert Șerban, Al. Ruja, Marian Odangiu, Ioan T. Morar.