Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe dispariția poetei Iolanda Malamen, personalitate aparte a lumii literare, deopotrivă prozatoare, critic de artă, artist plastic. Iolanda Malamen s-a născut la 28 aprilie 1948, la Ploiești, a urmat studii neterminate de medicină veterinară. A debutat cu poezie în revista Cronica, în 1967, iar editorial în 1971, cu volumul de versuri Starea de grație. A avut mai multe expoziții personale de pictură. A publicat și câteva volume de proză (Felipe și Margherita, Măcelul cămătarilor). S-a remarcat prin mai multe volume de interviuri cu scriitori și artiști plastici, realizând o panoramă a literaturii și artei contemporane. A deținut rubrica de artă plastică, vreme de mulți ani, la seria nouă a revistei Luceafărul de dimineață, după 2008. Dintre volumele de poezie amintim Pământ sub zăpadă, O piatră neagră pe o piatră albă, Floarea care merge, Ireal city, Depozite de supraviețuire, Pietre lătrătoare. Iolanda Malamen a fost o figură de neuitat a boemei literare și artistice, prietena tuturor scriitorilor și artiștilor plastici, notând fidel și empatic gândurile lor.
Prin dispariția Iolandei Malamen, literatura noastră și lumea literară suferă o dureroasă pierdere.