Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a scriitorului Szilágyi István (10 octombrie 1938, Cluj – 13 martie 2024, Cluj-Napoca). A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea „Babeș-Bolyai din Cluj în 1963. A debutat cu proză în revista Utunk, în același an. A devenit redactor la revista Utunk, unde a îndeplinit din 1968 până în 1989 funcția de redactor-șef adjunct. Din 1990, a fost redactor-șef al revistei Helikon (noul titlu al revistei Utunk) până la pensionare, în 2013.
A publicat următoarele volume: Sorskovács (Făurarul sorţii), nuvele, 1964; Ezen a csillagon (Pe această planetă), nuvele, 1966; Üllő, dobszó, harang (Forjă, tobă, clopot), roman, 1969; Jámbor vadak (Fiare blânde), nuvele, 1971; Kő hull apadó kútba (Cad pietre în fântâna seacă), roman, 1975; Agancsbozót (Tufişul din coarne), roman, 1990; Hollóidő (Vremea corbului), roman, 2001; Bolygó tüzek (Focuri planetare), nuvele, 2009; Katlanváros, Budapesta, 2019; Messze túl a láthatáron, Budapesta, 2020; A hóhér könnyei, MMA, Budapesta, 2021; Fekete Vince: Szilágyi István. Képes beszélgetőkönyv; MMA, Budapesta, 2022; Távolodó jégtáblákon. Válogatott publicisztikák; szerk., utószó Márkus Béla; MMA, Budapesta, 2023; Cad pietre în fântâna seacă a apărut şi în limbile română, germană, poloneză, slovacă.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1968.
Membru al Departamentului de Literatură al Academiei Maghiare de Arte (2009).
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România: 1976, 1991, 2002; Ordinul Naţional Steaua României în gradul de Cavaler (2000); Premiul Kossuth și Premiul Attila József (Ungaria).