Răsărit de soare la Prut.
Umbra e prima ce trece granița în Patrie
din aceeași Patrie.
Apus de soare la Prut.
Umbra e prima ce trece granița în Patrie
din aceeași Patrie.
●
Inima mea
ca și Patria
este locul unde se poate întâmpla orice
și chiar se întâmplă:
Jos retorica!
●
…În acele vremuri
trecând, alternând
anotimpurile erau
patriile succesive ale copilăriei mele
în lumea satului
patrii în care domneau
cei mai înțelepți suverani de pe pământ
tatăl și mama;
în acele timpuri ale patriilor mele succesive… (atât… –
mulțumindu-le amintirilor
și poemului
că nu se pierd în amănunte…)
●
Unica întâmplare ce nu e de condamnat
dacă sfâșii stindardul patriei –
când e nevoie de fâșiile sfâșiate
pentru pansamentul celui rănit în lupta pentru patrie.
●
De partea noastră a frontului
când stegarul ni se prăbuși
drapelul smuls de explozie din mâinile sale
cu sfintele falduri acoperi (spunea
un soldat mare patriot) sau că o privighetoare
sau că un porumbel
sau posibil ambele păsări doborâte și ele de gloanțe
de schije.
●
Ultimul cuvânt înainte de moarte al omului înfricoșat a fost:
„Mamă-ă-ă!”
Înfricoșat, neînfricoșat,
însă a murit ca un erou.
Asta e.
Iar pentru a fi decorat post-mortem
la comisia pentru înalte decorații de stat
argumentul suprem l-a oferit sinonimia elementară: Mamă
i se spune și Patriei, nu?
Astfel că strigătul de pe urmă al omului înfricoșat
a obținut conotațiile corespunzătoare
motivației pentru decorare.
●
Luptă sfântă?
Fii serios
(și ia aminte):
Hristos
nu are de gând să-și dea viața
pentru patria ta.
Apăr-o tu!
●
Crâncenă luptă în piața mare
în inimă de cetate!
Pe de o parte – poliția
poeții de cealaltă parte
între ei – mulțimea.
●
…Dacă aș fi reușit să fug în Occident
înaintea azilului politic aș fi cerut azil poetic.
Numai că atunci
în tinerețe mi s-au întâmplat de toate
mai ales la hotare blestemate
unde
pentru a le trece
sau a nu le trece
trebuia să aleg între libertatea fără patrie
și
patria fără libertate…
●
Uneori mi se întâmplă că
în loc de numele țării mele
scriu sau rostesc exclamația! Ah! O fac
cu mai mult sau mai puțin suflet – exact cât încape în
exclamația! Ah! (de dragoste sau durere
uimire sau nedumerire
satisfacție sau ușoară putrefacție a poeziei patriotice).
Exclam! Ah! poate și din motivul că țara mea
mai că se află în lumea a treia, se zice (dar
nu e, nu e la pământ – la pământ e deja
lumea de apoi). Țara mea care uneori încă e
umilită – oricine îi poate scrie numele cu literă mică
pentru că ea nu are cum se revolta…
De fapt
chiar de-ai scrie cu litere microscopice sua (statele unite
etc.) ori rusia, nu te paște pericolul de-a te pomeni cu
vreun Tomahawk
sau SS-20-Soiuz pe masa de scris. Curaj
poet român! Fii liber în scris
în alegerea corpului de literă și în
exclamații.
●
Emigrația abundentă se zice că ar sfi
exodul creierelor…
Iar dorința de a reveni e repatrierea inimilor.
●
Ah, câte am făcut noi pentru Patrie!
Unii au murit pentru ea,
alții pur și simplu nu s-au născut.