PAROLA PENTRU PRIETENI
o insomnie sonoră
cu nume uitate de străzi
în fiecare dimineață
o salvă de inconștiență mulțumită de sine
o ejaculare precoce a creierului reunificat
un zid al Berlinului
încă niciodată căzut
PARIS-PRAGA, DUS/ÎNTORS
trebuie să-ți plătești mai întâi condiția de turist
așteptând resemnat botezul stropitoarelor de stradă
modelul feminin a părăsit definitiv
mocheta lui Klimt
și s-a transformat într-o statuie vie
înfricoșătoare
și ispititoare în același timp
în piațeta de lângă Narodni divadlo
trebuie să-ți depășești mai întâi condiția de turist
să deplori absența mănușilor de catifea
la trecătoarele indiscret tatuate
acolo unde nu te-ai întors niciodată
fără să dorești să vină iar
noaptea în care iubita se aruncă în Vltava
și tu o salvezi
RĂZBOIUL DE ȚESUT CA OXIMORON
a scrie în două limbi nu e
nici pe departe
această cădere glorioasă de cortină
care inaugurează
o scenă veșnic deschisă în ciuda tuturor faldurilor
a scrie în două limbi înseamnă mai degrabă
a întreține un putregai neastâmpărat
ca un guler de dantelă flamandă
la războiul de țesut ca oximoron
a scrie în două limbi
de când și până unde
cuvintele pătrund mai ușor trecând prin tine
dintr-o limbă în cealaltă sau
se pierd până ajung la destinație
de multe ori de nenumărate ori
câte un tată își caută limba maternă
CORECTITUDINE APOLITICĂ
intri ca într-un muzeu
arăți patte blanche când intri
la ieșire nimeni nu te controlează
n-ai de ce să fugi
nu tu ai pus mustăți Giocondei
ești în 2024
ești liber în lumea ta
un muzeu plin de obiecte furate
de dragul artei
de dragul inteligenței
negustorilor de arme ucigașe
ale ființelor viselor limbilor
nesedentare
pune la loc mustățile Giocondei
și nu ieși din muzeu
afară e mult mai rău
XENOPOLIS
orbecăim orbecăim
parole wifi comunicăm
nume de străzi visate
într-o mișcare perpetuă
oricum aici este iar timpul refluxului
al periplului disperării lui Walter Benjamin
filmul s-a rupt din nou
într-o suită de episoade betege
primim în fiecare zi vești
de la câte
un dispărut în Cetatea Străinilor
sau despre o stafie
un revenant conformist
deghizat
în lup alb din orășelul
firește uitat
de pe malul stâng al Danubiului necunoscut
lui Sigmund von Birken poet baroc
CUVINTELE DE NEROSTIT
încerc să scriu cuvintele de nerostit
pe care cei mai mulți învață să le uite
aici unde domnește tăcerea de aur
de platină
sau de argint
și limba de brad
de fag
sau de stejar
știu cuvintele de nerostit de ieri și de azi
știu și tăcerea lor
sângele lor neuscat încă viu
cuvintele nenăscute din marfarele
pline de vânat uman
ce de-abia așteaptă să plece spre
frumoasele noastre meleaguri răsăritene
într-un perpetuum mobile
spre cea mai de nerostit eternitate
SE POATE ȘI AȘA
Se poate și așa
mai ales așa se poate
doar așa se poate
bucuria de a fi într-o turmă
ne scapă de toate
ne ușurează
ne evacuează
spre o zonă a liniștei
a unui bine transformat în rău
un rău care nu se mai poate întoarce
în bine
un rău de dincolo de bine și de rău
după cum nu spun filozofii
un rău ce nu mai poate fi depășit
de un altul
despre care nu prea spun ceva optimiștii