Pragul orelor
Un loc bine păstrat în memoria acestor alei
când imaginile din curțile caselor părăsite
se strâng în sine
ca un arici atins din greșală
și toate prejudecățile își așteaptă victima
în pragul orelor
Un endroit caché pentru începutul
lunii Ianuarie când toate secretele
îți sunt dezvăluite pe jumătate
iar undeva aproape
fluviul transfrontalier se împarte în trei brațe
precum trei cuțite
și-n orice colț al iernii te simți străin
și vrei să ajungi cât mai târziu acasă
Incertitudine
Pahare pe jumătate pline cu coniac
menite să închidă iarna
în globul cu confetti aflat pe noptiera
unei camere dotată minimalist
la începutul secolului urbanizării accelerate
și al armistițiilor de cafenea
Costumul albastru petrol
și deux-pièce-ul galben
rămân pe parchet
odată cu biletele unui zbor
pierdut cu premeditare
când ne învelim cu un peau de chagrin
iar urma fină a rujului
ține loc de răsărit
printre tăceri și zâmbete înțelegătoare
ca niște scări ce duc
atât de departe și atât de aici
Roșul trandafirilor de Campania
Geografia unei așteptări
unde toate cele dragi nouă subzistă
sub lumina de Ianuarie
cu un soare contre-jour
dincolo de vidul cotidian
ce înconjoară ora la care nu suntem gata
să înfruntăm convenții
ori dezastre ce se anunță în prime-time
cu solemnitate și falsă îngrijorare
Singurătatea propriilor umbre
acompaniază un cvartet
Roșul trandafirilor de Campania
ține loc de asfințit
și boabe de grâu
par ochii păsărilor ce ne înconjoară
precum lucrurile pe un copil
la împlinirea vârstei de un an
când trebuie să aleagă de pe o tavă cu obiecte
pe acela care îi va marca existența
Niciun plan B
La capătul nopții
incertul „Pe curând!‟
și tot ce urmează
asemenea plimbării nesfârșite
prin sala cu armuri
a unui rege-copil
detronat de-o conjurație
Frigul delimitează teritoriul orei 06: 21 a.m.
când ziua imensă îți oferă
propria ei versiune liliput
Cerul iernii trece prin geam
precum zâmbetul printr-o întâmplare
și încă îți mai aud vocea
marcată de noaptea fără somn
care spunea cât de importantă
este continuarea nu începutul
atunci când nu ai
niciun plan B
Terasa
Prin cablurile suspendate deasupra bulevardului
informațiile sunt cuprinse de osteneală
O liniște rece încearcă fiecare punct al epidermei
și forma imprecisă dar intensă
a unei bucuri amare
acoperă ca un pled terasa
unde viețile fiecăruia
se desprind dintr-o viață noastră
Totul pare trecut și frivol
în această seară de iarnă
unde poți pierde cu grație
și unde nu mai am niciun drept
să-mi fie dor de tine
printre variantele de adevăr
nenumărate
când grupul statuar al eroilor din sensul giratoriu
ne privește lung sub acordurile
unei trompete ce intonează „Il silenzio”
și o imensă câmpie înzăpezită
încercuiește orașul