(simplitate și un ceai bun)
Răbdarea e o virtute. A zilelor noastre? Atunci când suntem nevoiți să călătorim pe distanțe mai lungi, pașnica și mereu atenta indulgență ne ajută să ne liniștim și să trecem peste clipele de plictiseală, de monotonie, să acceptăm durerile de picioare sau de spate sau să credem că veșnica fâțâială interioară și exterioară este, de fapt, un simplu sport.
Adam, în vremuri imemoriale, a primit o misiune: „așa ca toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam.” (Facerea, 2, 19). Dar și locurile au primit nume, la început unele nepretențioase, pentru a fi ușor de localizat și de memorat. Muntele, râul, marea, aerul, grota, pământul, cerul. Scenografia în care se petrecea viața avea repere clare. Pe atunci, nu exista ideea de reclamă, desigur. Nu trebuia să fie promovat și diferențiat un loc sau altul. Și în niciun caz nu existau panouri cu „Vizitați picturile rupestre de la Lascaux!”. Nici broșuri cu „peste 600 de picturi contemporane”. Adică, vezi Doamne, contemporane cu oamenii de atunci, cei care trăiau acum mai bine de 10,000 de ani. Ar fi fost o adevărată nebunie curatorială dacă s-ar fi bătut Lascaux cu Altamira, spre exemplu. Cozile de vizitatori ar fi fost, probabil, uriașe, cu rezervări făcute până în Epoca Fierului.
Obiceiurile se schimbă și apar tendințe noi, mode noi, care alterează și denumirile. Se poartă un anume stil simplu-sofisticat cu nuanțe de retro-viitor, dacă am putea zice așa. Într-o ceainărie din marele sat global ni se oferă ceaiuri cu nume simpatice cum ar fi Act normal, Reformed Hipster, Bamboozled, John Lemmon. Un soi de creativitate a noului Adam într-o plictisitoare după-amiază de vară, în care, neavând ceva mai bun de făcut și privind-o pe Eva cum vorbește iarăși cu șarpele și sabia îngerului cum trimite flăcări spre el, vajnicul bărbat, sprijinit de niște influenceri, inventează nume noi. De ce să mai bem ceai simplu, negru,alb, verde, ceai de plante, când ni se oferă Queen of Hearts, a high-grade green tea sau Kiwi’s Big Adventure. Pufuleți din broccoli? Dorește cineva? Sunt verzi și respectă dietele moderne.
Simplitatea, în orice domeniu, e prețuită de cei care au ajuns la ea prin efort, prin ore dedicate studiului, cu destul de multă oboseală și dorință de autocunoaștere. Simplitatea nu ascunde, nu păcălește ochiul, inima, mintea. Nu încearcă, prin volute baroce, să înșele, să dea impresia unui ca-și-cum, să ușureze alegerile printr-o plasare a lor pe orizontală pe plaja minții, cea pe care se stă la soarele încălzirii globale, așteptând ca altcineva să ia deciziile importante.
Da, empatiei, blândeții, pornirii de a nu judeca aspru și cu limbaj vulgar atunci când nu suntem întrutotul de acord cu ceva sau cu cineva. Tandrețea unui gând bun să nu se confunde cu prostia sau cu moliciunea spiritului, cu vreun anume tip de conformism. Omul blând nu e un prost, un om slab, omul care iartă nu e cineva molatec, dimpotrivă, e curajos și puternic și conștient de alegerea făcută. Blând în exprimare nu înseamnă lipsit de opinii. Bunătatea e o respirație profundă, o inimă neclintită. Doar în logica nedreptățirii se produce sufocarea celui care e veșnic nemulțumit și are mereu ceva de comentat, de rău, la adresa celui sau celei cu care nu e deloc de acord. Critica mai are loc în asemenea context? Desigur. Doar că nu are energia unui țipăt de disperare, tonul unei vituperări, ci e o mai înțeleaptă așezare în ale realității. Dacă ar fi să fim nevoiți să alegem între frumusețe și bunătate, ce am alege?
La un ceai, se pot dezvălui secrete, spill the tea, cum spune expresia englezească. Se poate purta o conversație spumoasă împănată cu detalii uluitoare din viețile celorlalți, e destul de tentantă blamata bârfă. În fine. Uneori, e bună și divagarea, mai ales partea ei de relaxare, de cedare a frâielor și de diminuarea a tendinței, foarte omenești, de a avea totul sub control. Dacă schimbăm perspectiva, ne apucă și râsul. Ce controlăm? Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale de viitor, ne aduce aminte regizorul Woody Allen. Asta nu ne face mai puțin importanți în economia Creației, dar este esențial, pentru o viață liniștită, să știm la ce trăsură ne înhămăm calul, pentru că s-ar putea să nu ajungem la timp să bem acel ceai bun și aromat.
Shunmyo Masuno, stareț al unui templu budist din Japonia, designer de grădini Zen, ne transmite multe idei de o claritate impresionantă, în cartea sa ZEN. Arta de a trăi simplu (editura Litera, 2019). O să enumăr câteva titluri de capitole, spre a descoperi împreună acest râu cu apă limpede și a respira lent aerul curat pe care îl oferă în dar. Acum, parcă mai mult ca niciodată, avem nevoie de călăuze înțelepte și care își bazează alegerile pe un efort interior susținut, și nu pe un freamăt exterior al unui eu divizat. Shunmyo Masuno ne invită încă de la început: „Încearcă să îți schimbi puțin obiceiurile.” Pare ușor, dar știm că nu este, însă merită încercat, mai ales că ne dorim cu toții să ne fie mai bine. Să vrei o viață mai bună este o dorință atât de omenească. Pentru o viață mai bună au plecat mulți oameni spre alte și alte zări, în căutarea fericirii și spre uitarea suferinței. Dar viața mai bună poate fi mult mai aproape decât ne-am imagina. La fel ca în avion, ieșirea de urgență poate fi chiar în spatele nostru.
Autorul ne propune câteva idei, citez:
Trezește-te cu 15 minute mai devreme
Bucură-te de aerul dimineții
Aruncă ce nu-ți trebuie
Nu-ți pierde timpul făcându-ți griji legate de lucruri pe care nu poți să le schimbi
Fă-ți timp ca să fii singur
Nu te lăsa afectat de lucruri care încă nu s-au întâmplat
Bucură-te de munca ta!
Nu da vina pe alții
Nu te compara cu alții
Bucură-te de tine însuți
Nu te teme de schimbări
Așteaptă ocazia potrivită
Servește-i pe oameni
Dezvoltă-ți simțul recunoștinței
Fă pe cineva fericit
Lista continuă, cartea este un adevărat izvor de apă cristalină ce are puterea de a risipi gândurile tulburi. Imaginația e o mare creatoare de conținut, cum se spune astăzi, ea poate fi un tovarăș bun, o deschizătoare de drumuri sau, dimpotrivă, un inamic al liniștii și al bucuriei. Chiar și norocul îl poate ține la distanță țesând îngrijorări inutile care sleiesc omul de puteri.
Shunmyo Masuno ne mai spune că „Viața nu e proprietatea noastră – este un cadou de preț pe care trebuie să-l tratăm ca și cum ne-ar fi fost dat în grijă”. Un gând profund pe care îl regăsim și în lumea noastră creștină și care ne luminează adevărata noastră natură, aceea care nu ne-a sortit haosului și disperării, ci Vieții…Muntelui, râului, mării, aerului, grotei, pământului, cerului.
Simplu.