Categorie: stil

Idilism, romantism, Roccoco, stil unduit și teatral, cu păstori și păstorițe sau realism industrial, epoca sticlei și a oțelului, cu hipsteri, metrosexuali, tehnosexuali și așa mai departe? Opțiunile sunt multiple. Ce alegem, ce am dori să alegem? Urban sau rural? Ori poate doar fantomele lor? Propun pentru început, să ne îndreptăm atenția spre pagini din … Continuă să citești ÎN ORAȘ SAU LA ȚARĂ? (despre arta de a ști unde ți-e locul)

Persoana. Am întrebat, din curiozitate, asistentul virtual încorporat în computer dacă a fost vreodată îndrăgostit și răspunsul a fost formulat simplu: „acest lucru nu face parte din treburile mele, sunt programat pentru altceva”. Sinceritatea sa metalică mi-a plăcut. Oamenilor le este mult mai greu să își dezvăluie propriile taine într-un fel atât de limpede. În … Continuă să citești LINII DE COD (stilul de azi și noua îndrăgostire)

(arta de a alege mentorii) Certitudini într-o lume plină de incertitudini foarte des generate de manipularea omniprezentă în rețelele de socializare. Alegerea unui model de urmat, mai ales în adolescență, rămâne un pas important. Plecăm la drum fără un ghid, fără o călăuză? Sigur că uneori e bună și rătăcirea, divagarea, ieșirea de pe cărare, … Continuă să citești TOTE BAG SAU NOUL DIOGENE

(arta de a supraviețui fără mască) Anul cel Nou a început de ceva vreme, asta e clar. Planurile și proiecțiile în viitor încep să fie puse în mișcare de un motor nevăzut. Optimismul primelor ore ale anului încă persistă. Zilele înaintează, calme și cu pași siguri, făcând loc și dezordinii „creative” ce pare a fi … Continuă să citești LIBERTATEA CA FORMĂ DE SCLAVIE

Se non è vero, è ben trovato. Giordano Bruno   Când te știi cu musca pe căciulă, ai senzația că și celălalt pregătește ceva dezagreabil. De fapt, e doar un reflex al propriei abateri aruncat asupra unui alt om, de teamă ca sinele egoist să nu se simtă amenințat, o acoperire prin descoperire. Metehnele, rătăcirile au nevoie de … Continuă să citești VICIUL ȘI VIRTUTEA CA MODURI DE A INTERPRETA

(elogiul bunei măsuri și alte condimentemaipicante) Plouă. Gri. Mult. Uneori mai puțin. Se apropie iar Sărbătorile. Cerurile își cântăresc puterile și îi încearcă pe pământenii pe care destinul i-a așezat în țara noastră. Dacă e soare, e prea cald, dacă plouă sau ninge, orașul se aglomerează, sleit, peste puterile lui de a mai înghiți traficul … Continuă să citești UN CARTOF ȘI MAI MULȚI PRIETENI

(stil de viață în spațiul public) Spațiul public și-a schimbat înfățișarea de-a lungul vremurilor și a devenit în ultimul timp, în orașele noastre, un spațiu de-o intimitate de multe ori bizară sau comică. Granița între locul public și cel privat tinde să se lichefieze, ilustrând cumva conceptul de modernitate lichidă descris de Zygmunt Bauman. Noțiunea … Continuă să citești SUFRAGERIA DIN STRADĂ

(despre arta de a-ți păsa de celălalt) Veșnicia a început deja. În acest interval, pe un coridor continuu, ne petrecem zilele, eternitatea nu e doar o promisiune a unei iluzii post-mortem, un spațiu în care o să bântuim în anterie albe prin Câmpiile Elizee sau o să fierbem în cazane, sau pur și simplu nu … Continuă să citești SUNT EU OARE PĂZITORUL FRATELUI MEU?

La vreme de vară, e parcă mai lesne a ne gândi la călătorii, romantism, tandrețe, lecturi seducătoare, o oarecare doză de duioșie, gurmanderii și conversații iscoditoare. Mi-a atras atenția un articol din The New Yorker, scris de Addie Citchens. Am ales acest fragment: „Femeile din biserică sunt presate de îndatoririle dragostei, de munca ei; bărbații, … Continuă să citești SEDUCȚIE SAU VÂNZARE ACCELERATĂ?

(simplitate și un ceai bun) Răbdarea e o virtute. A zilelor noastre? Atunci când suntem nevoiți să călătorim pe distanțe mai lungi, pașnica și mereu atenta indulgență ne ajută să ne liniștim și să trecem peste clipele de plictiseală, de monotonie, să acceptăm durerile de picioare sau de spate sau să credem că veșnica fâțâială … Continuă să citești IMAGINAȚIA, O MARE CREATOARE DE CONȚINUT

(meditații despre un anumit stil de viață) Pe lângă potecile mărginite de ciulini, maci înflăcărați își ițesc capetele și pașii duc agale spre niciunde, ca și cum acesta ar fi un loc. Ca o pre-gustare a unei alte vieți, ca o altfel de călătorie. Argonauți ai Lânii de Aur dar și rătăcitori prin insule și … Continuă să citești VIAȚA CA UN PARADIS COMOD?

Metamorfoze. Să înțelegem și să acceptăm schimbările și să nu privim în urmă cu jind, dorind ca lucrurile să fie la fel ca atunci când credeam că totul era bine, iar idealul de fericire încremenise în fanteziile noastre. Primăvara e un anotimp ce transformă totul în jur fără să întrebe pe nimeni, este o renaștere … Continuă să citești SCHIMBĂRI DE MACAZ

„Binecuvântat să fie luxul!… Civilizație înseamnă să simți luxul ca pe o necesitate, să depășești animalul și să nu te poți mulțumi cu mâncatul, cu băutul, cu somnul, cu femeia… Tot ce are mai bun lumea asta, tot ce s-a salvat din furnicarul de lume, este luxul: un tablou, o floare sculptată, un cântec, o … Continuă să citești DESPRE NATURA LUXULUI

(noutăți din lumea stilului) Pe un drum merg mână în mână tăcerea și blândețea, dragostea și libertatea. La o plimbare liniștită în zilele de iarnă. Atunci când orașul sau satul, valea sau muntele, marea, câmpul, se trezesc pentru o nouă zi. Să ne imaginăm un joc și să spunem care ar fi momentele cele mai … Continuă să citești NOU, NOU, SĂ FIE CEVA NOU!

(Arta de a lua hotărâri după Anul Nou) Fragmentarium, cu aer cinematografic, la început de an: De revăzut filmul Perfect days, regia Win Wenders. Eroul, un bărbat japonez cu o meserie pe care nimeni nu și-ar dori-o neapărat – curăță toalete publice – și o viață care în mod normal (un fel de normal al … Continuă să citești REZOLUȚIILE, PĂCATELE ȘI LEACUL

(arta de a trăi în timpul liber) Expresia franțuzească „violon d’Ingres” indică un hobby, o activitate făcută pentru delectare, o îndeletnicire pentru orele de după muncă. Formula vine de la pasiunea lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, pictorul francez care cânta la vioară din plăcere. Și, cum desfătarea cheamă desfătare, fotograful Man Ray transpune această expresie într-o fotografie … Continuă să citești VIOARA DOMNULUI INGRES

Să privim picturile lui Georges de La Tour, pictor francez din secolul al XVII-lea, un maestru al clar-obscurului, al eclerajului misterios. În operele sale în care apar Maria Magdalena, Sf. Ieronim, Sf. Iosif, putem observa cum lumina creează contraste puternice cu întunericul, căruia îi smulge personajele. Sursa este flacăra unei lumânări. O posibilă interpretare ar … Continuă să citești LUMINA CARE VEDE

(comedie cu stil, cântec și carnețel de bal)   „LULUȚA (se apropie de Guliță): Monsieur Guliță?… mai sunt mulți ca d-ta în provinție?… Ha, ha, ha!”   Să deschidem balul cu Coana Chirița, personajul lui Vasile Alecsandri. Ce eroină afânată, din seria celor care copiau modele fără să priceapă fondul adevărat al lucrurilor! Un clapon … Continuă să citești ORIENT ȘI OCCIDENT

(arta de a compune o scrisoare) A.P. Cehov – O viață în scrisori – Corespondență vol. II (1891-1904), Polirom 2023. Încep cu această carte splendidă ce unește epistole scrise de Cehov către apropiați ai lui. Era lumea din preajma turn of the century, o lume deloc vizitată doar de momente de liniște și pace (dar … Continuă să citești ÎȚI TRIMIT ACESTE RÂNDURI…

Friends. Adică prieteni. Un serial celebru la un moment dat? Sau manifestarea amiciției în rețelele de socializare? Până la urmă, ce mai înseamnă prieten astăzi? De multe ori, mai ales pentru cei născuți înainte de anii ’80, prietenia are un sens puternic al solidarității și al unei convivialități autentice. Și un sens al împreună-pătimirii și … Continuă să citești O PRIETENIE AUTENTICĂ

(despre canonul de frumusețe) Omul nu mai poate sta locului. Deleagă mereu și mereu câte ceva, ajungând uneori să-și piardă complet esența interioară. Sau propriul corp. În stările sale cu melancolii accentuate sau cu nostalgii abisale, el cedează presiunii exterioare printr-o eternă stare de nemulțumire, de neiubire, de nedreptățire, de auto-dispreț, chiar dacă inconștient. Bucuria … Continuă să citești PUNE-ȚI POFTA-N CUI!

(atitudinea florii de cireș) Ce este un om întreg? Cine poate fi numit un om întreg și echilibrat? Cel care nu-și pierde calmul, nici răbdarea? De la răsăritul soarelui până la apus? Uneori, în anumite situații, nu cele mai faste, răsăritul poate fi și la miezul nopții, când flăcările cuprind zone întregi din înălțimile și … Continuă să citești SĂ NU NE PIERDEM CALMUL, NICI RĂBDAREA

(arta de a nu trăi în afara Iubirii) Omenirea arde mocnit. Pe bună dreptate. Ultimii ani au adus oamenilor de prin mai toate colțurile lumii un mod de viață nou, nefiresc, cu evenimente accelerate, prezentate de multe ori într-un fel care sădește confuzie. Totul în jur (stradă, TV, internet, rețele de socializare) e o ofertă … Continuă să citești GREVA INIMII

(arta de a fi solitar într-o lume plină de oameni singuri) Să trăiești cu stil poate însemna să te îmbraci cu stil, să îți decorezi cu stil și bun gust locuința, să ai o manieră elegantă de a vorbi sau de a scrie. Stil poți arăta și în atitudinea morală vizavi de aproapele tău, spiritul … Continuă să citești SPLENDOAREA GRĂDINII INTERIOARE