o întâmplare
le-a spus ce doreau să audă
era ecoul dorințelor tuturor
brațul de care te sprijini
când vrea să te-nghită prăpastia
îl priveau cu încrederea
cu care slujbașul
se dă pe mâna statului
cu speranța cu care hoțul
pășește-n pretoriul instanței
cuvintele lui erau puntea de lacrimi
pe care li se întâlneau privirile
era preazilnica pâine
coaptă-n cuptorul de aur al sufletului
totul mergea ca la carte
nimic nu tulbura planul
întocmit de strategi de elită
adunarea își atingea scopul
bob cu bob se strângeau suspinele
se făcea loc razei de soare
când deodată
cel din înaltul prezidiului
a căscat și brusc l-a luat somnul
puncte minuscule pe o hartă
măcin ciucea vlăhița
avrig rupea hârlău
teiuș deda băița
făget bazna tazlău
puncte minuscule pe o hartă
de pământ
furnici împrăștiate din
marele mușuroi
vieți răzlețite prin munți
și prin văi
adunate de prin vaduri secate
de pe întinsele câmpuri
tocite de roua cu gust
de rugină
zdrențuite de vânturi
haine vechi
istoria lor glorioasă
sfârșită-n imperiul dughenelor
nu mai interesează astăzi
pe nimeni
nici pe țăranul îmbrâncit
la oraș
nici pe proletarul vrăjit
de sirenele occidentului
rochia asta strălucitoare
care-a dănțuit pe sânii miresei
costumul cel negru
care a adâncit tăcerea despărțirii
minunatele straie ce-au valsat
sub franjurii candelabrelor
împrăștiind parfum de lavandă
și amintiri din apuse imperii
s-au topit acum
la soarele unui mileniu de aur
s-au scurs precum chipul
celui mai frumos om de zăpadă
la mal
acum a ajuns și el
în sfârșit
la malul mult visat
trudnic a lopătat toată viața
l-au izbit valurile rele
l-au pândit viclenele animale
din adâncuri
pustiul apelor i-a uscat gura
tăcerea depărtărilor i-au înlăcrimat ochii
acum sub picioarele lui
stăpânește pământul
ca un clește îl ține pe loc
în țărâna lui i s-au înfipt pașii
cu gura lui de rai
încet-încet pe nesimțite
o să-l soarbă
ultima grijă
când grămada e mare
se adună toți
de prin munți de prin văi
de la orașe și sate
precum sălbaticii pe care-i înghite
monstrul civilizației
dansează în jurul ei
țopăie frământă pământul
ridică brațele spre cerul
care râde împreună cu ei
datini străbune fapte mărețe
cântec de fluier
flori înfipte pe ii
sunt și ele acolo
frățește se-mparte clipa astrală
dezlegarea la împărțirea belșugului
experți în legile vieții
ei știu că luatul
de unde nu se mai pune împuținează
că sadic va veni și golul cel mare
nimicul inutil ca floarea din spini
atunci se vor trage mai la margine
și-o umbră deasă
le va mângâia fața
tainic la va sorbi
și ultima grijă
minunatul ev nou
iată se face cam multișor
de când trecurăm
într-un nou ev
și nu s-a scufundat nici pământul
nici cerul nu s-a prăvălit peste noi
nici cu foc n-a plouat
nu ne-a împrăștiat nici furtuna galactică
și nici chiar nemiloasa scadență
care cere fără milă dobânzi
când nu împestrițăm lumea
suntem încă pe-aici
înșurubați în vechile obișnuințe
scriem frumoase cuvinte-n nisip
pe care iute le ia valul
înălțăm zmeie care cad peste ape
sare presărăm pe proaspăta rană
încrezători aruncăm zarurile
învârtim strașnic ruleta
dar niciodată nu ne iese câștigul
când se face târziu
spunem că-i încă devreme
și-n general nu ne batem capul
cu cei care bat toba
o nouă stea
o ce știre minunată
s-a deschis încă o sală
de jocuri mecanice
o nouă stea în constelația
păcănelelor
deja norocul se-ntinde pe jos
ca tot omul
să calce în el
cu folos să-și tocească neuronii
din scorbura asta feerică
vor ieși noi milionari
la foc încins
se va căli viitorul
va dospi și bugetul patriei
din care o să se împartă
la toți
după preferințe după nevoi
de luni până joi
și apoi până la sfântul așteaptă