atelier/ poezie
Sebastian REICHMANN

Xenopolis

Articol publicat în ediția 10/2025

Noem pentru Nanos Valaoritis

motanul Pumpkin din Atena
își arată colții cerșind mângâieri
ne înghiontește în gând
ziua doarme noaptea pândește

mult mai multă singurătate
decât vă puteți închipui
ascunde viața lui Pumpkin
stăpânul curții lui Georges și Anastasia
cerșind în noaptea Atenei

după o anumită oră
fiecare se duce acasă cum poate
unii dorm prin parcurile publice
săraci lipiți cu capul pe un dolar de nisip

Metamorfoze din Patmos

Cine mai înțelege greaca uitată
vede chilia sfântului Ilie sus pe colină
drept în fața ochilor săi
mânăstirea sfântului Ioan care migrează spre stânga
traista i se umple din nou de cuvinte din Chora
un cub de gheață o bucată de pâine o sticlă de apă
își caută umbra se plimbă
peripato peripato
pe terasele care nu mai atârnă
deasupra drumurilor înguste
luminând labirintul
traista se umple din nou de cuvinte din Chora

Rodiile pomilor bătrâni erau mai amare iarna

„Eu trăiesc pentru când nu voi mai exista.”
Odysseas Elytis, Trecut de miezul nopții

Imaginea primă fusese aceea a Fecioarei
negresă
pe plajă nu mai erau decât pietre
și o minusculă scoică vie
deși nu căutam urme de viață
credeam că dispăruseră toate

un copil striga mondializare!

călugărul din grota Apocalipsului
părea că brusc se ferește de mine
sau voia să-mi citească în suflet
privindu-mă drept în ochi
în timp ce urcam împreună
scara de piatră
gata să ducă la cer
al cărei acces ne era mereu interzis

rodiile copacilor bătrâni erau mai amare iarna
trebuia să aleg
între diferitele anotimpuri ale trecutului meu
pentru a înțelege acest mesaj al naturii
poate că ar fi trebuit să las o dronă atotputernică
să decidă totul

nu caut urme de viață
știu că toate au dispărut
florile albastre sunt o contracție între plum și lumbago

Totul trebuie să dispară

Ora și locul în care te afli dispar
chiar și verbul a se afla dispare
cum dispare infinitul variantelor tale

divorțul dintre tine și tine dispare
în pragul coborârii în infern
acolo unde te găsești
fără să te cauți
un fel de Picasso
de pique-assiette
de melanjuri de Război și Pace
de Mort à crédit și Crimă și Pedeapsă
de necitit de tine
pentru eternitate

Topul poeților din Paris

pentru poeții tineri și flămânzi
an de an se prepară
un prânz de hârtie
și simultan revine paralizia generală
doar câte o pară stricată
căzută pe trotuarul vampirilor
din preajma muzeului
mai amintește de Apollo

marmura intactă e vegetală dar
le retour à la case départ e definitiv compromis
pentru cei ce an de an sărbătorind absența
se prefac că le pasă
de cei mai vii dintre aceia
care i-au dat câteodată afară din casă
pe când voiau să afle
clasamentul
cel mai recent al poeților din Paris

În noaptea zilei în care te-ai născut

pentru Cristina

o mână
sub altă mână
sub altă mână
în subteranele prăfuite ale miracolului
presupus
prea sus pus
prea supus
un starter după felul principal
un vis horror în locul realității
în noaptea zilei în care te-ai născut

o a treia mână sub primele două
sau deasupra
formezi un număr simplu la infinit
renaști etruscă fără scăpare

Nu suntem toți la fel

încovoiat la trup și fără nicio ezitare
cineva se strecoară
printre cârduri de fete nubile
pe treptele Ateneului Român
sărbătorind prin frecare
trecerea lor spre o treaptă mai sus

cineva care nu-mi seamănă deloc
crede contrariul
mă străfulgeră cu privirea
mă țintuiește într-o ipostază breloc
departe de cărți departe de fete
pe strada Spiru Haret
printre profesori nudiști la 2 Mai adorați
acum în metroul parizian cu totul uitați

Remember Saint-Nazaire

pentru Andrei Codrescu

Andrei tu ai darul ubicuității
debarcând la New York când te căutam
la București în 1967
revenit la Sibiu în 1990
când te credeam la New Orleans
erai la Târgul Indian din Oaxaca
în același timp la Saint-Nazaire în iunie 1994
unde ne-am izbit amândoi de același refuz abrupt
deghizat în primire
supravegheată de aproape
cea mai mică abatere pedepsită printr-o invitație
la masa rotundă a oaspeților de marcă
unde frații noștri sinuciși erau proclamați
Sfinți părinți!
Noi doi Andrei am rămas tot ultimii
elevi din clasă
discipoli ai nimănui
fiii risipitori
intrușii la ospățul managerilor

Pentru a restabili echilibrul nu ne-a rămas
decât buzduganul botezat de tine Ofelia
revenit victorios din Guérande
după ce a doborât dragonii care te-au huiduit
ca să te întorci în țara ta de buzdugane și castele!

Andrei tu ai simțit din nou gâfâiala Europei
înecată sub imnurile patriotice
și revoluționare intonate până la sufocare
de profesionști în ultima seară
de neuitat
în timp ce profesorul specialist
în suprarealism
singur în fața intrării hotelului
tot încerca să introducă o perie minusculă de pantofi
într-un cofret de plastic opac

Anticariatul viu

Nu mai știu cum ajunsesem la Seferis
în timp ce false camioane de marfă zdrobeau plimbăreții
pe trotuarele din Nisa ori Berlin împodobite de sărbătoare

David mă întreba dacă îl prefer pe Elytis lui Seferis
dar mai presus de toate îl lăudam împreună pe Roberto Bolaño
socotindu-ne și noi printre Detectivii sălbatici

Într-un târziu apăru la masă și Baruch Spinoza
în egală măsură pentru a pune în cauză noțiunea
unui Dumnezeu indiferent față de oameni
în cele din urmă

Nu mai știu nici cum ajunsesem
să-l preferăm pe Wittgenstein lui Freud
în timp ce false camioane de marfă zdrobeau
în continuare trecătorii
tundeau gazonul
în jargonul traficanților de hașiș
de la periferia marilor capitale coloniale
Ei preferau drogurile tari
măcelului anonim
de care doar cărțile din anticariatul viu
ne mai pot apăra

(poeme din volumul Xenopolis, în curs de apariție)