Fisura se intitulează nuvela ce ocupă aproximativ jumătate din volumul omonim, ultimul publicat de Dumitru Radu Popa în țara de baștină.1 Cartea aproape că nu a ajuns în mâinile cititorilor români, căci, conform uzanțelor din epocă, a fost retrasă și topită după ce, în chiar anul apariției ei (1985), autorul „defectase” în Occident. Aș zice … Continuă să citești O distopie narativă la finele unei ere distopice
Categorie: comentarii critice
Liviu Rebreanu, printre „mistică” și „prostie”
Nuvela lui Liviu Rebreanu, Proștii*)1, rezistentă (în sensul ex- celenței artistice persistente) la proba lecturii, este (prea) diferit evaluată, ca atare și citită, de istoricii noștri literari. Ei schimbă cerneala „simpatică” a criticului literar într-una nu doar vizibilă, dar și neîntinată ori pe deplin fixată în cuvânt a istoricului. Cât de laxă, de subiectivă, mai … Continuă să citești Liviu Rebreanu, printre „mistică” și „prostie”
Momente și… monumente
În cazul lui I.L.Caragiale, se poate afirma nu doar că timpul a avut răbdare cu proza sa scurtă, ci și că a lucrat în favoarea Momentelor, privite cu destulă neîncredere la momentul publicării lor. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu se arăta de-a dreptul îngrijorat că autorul și-ar putea pierde reputația de scriitor: „Caragiale … Continuă să citești Momente și… monumente
Mihai Zamfir și afinitățile strategice ale stilului
De obicei, prin istoriile literare se urmărește o completare a spațiilor goale din evoluția fenomenului literar, precum și o legitimare a sa la nivel global, realizându-se, în general, acumulări de informaţii și clasificări, pe de o parte în funcție de curente, orientări, ideologii sau grupări, pe de altă parte prin identificarea unor motivații estetice particulare … Continuă să citești Mihai Zamfir și afinitățile strategice ale stilului
Duminică, luni…
Așteptăm cu toții ziua de luni. Dar această Duminică nu se va sfârși niciodată. (Kafka) În contextul prozei scurte a lui Ion Luca Caragiale, Repausul dominical rămâne o narațiune exemplară pentru condiția omului caragialian și nu este deloc întâmplător faptul că un eseist profund ca Ion Vartic îi recunoaște acestui text calitatea de „schiță insolită … Continuă să citești Duminică, luni…
Interbelicul – „vârsta de aur” a literaturii române
Deși s-a afirmat încă de la debut drept unul dintre cei mai reputați stilisticieni români, discipol al lui Tudor Vianu și membru activ al Cercului de studii înființat de acesta în cadrul universității bucureștene, Mihai Zamfir nu a rămas captiv în granițele propriei specializări, ci și-a conturat în timp un profil de scriitor complet, izbutind … Continuă să citești Interbelicul – „vârsta de aur” a literaturii române
Delavrancea, 100 de ani de nemurire
Motto: „Adevăratul orator trebuie să aibă vocea sonoră şi accentuată, gestul sobru, dar potrivit, limba curată şi curgătoare, înşiruirea ideilor trebuie să fie firească, argumentarea gradată, puternică şi mai ales logică, căci scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge” (Iacob Negruzzi) Marele clasic Barbu Ştefănescu Delavrancea (11 apr. 1858 – 29 … Continuă să citești Delavrancea, 100 de ani de nemurire
GHEORGHE SIMON: POEZIA, UN UNIVERS FONO-LOGO-CENTRIC
„Iubirea e puterea de a te învinge pe tine” Gheorghe Simon are rarissima vocație a scriitorilor ce-și fac din Poezie un credo, un crez, o ars poetica. În numele ei sunt gata de jertfă. Prilejul de a-i cunoaște poemele ne este dat de masiva și eleganta selecție din volume apărute între 1984 și 2015, Teofania … Continuă să citești GHEORGHE SIMON: POEZIA, UN UNIVERS FONO-LOGO-CENTRIC
POEZIA LUI GABRIEL CHIFU
Gabriel Chifu se numără printre poeții care au trăit bucuria unei spectaculoase intrări în agora literară. Primele sale volume de poezii, Sălaș în inimă (Editura Eminescu, 1976) și Realul eruptiv (Editura Eminescu, 1979), au impresionat, la vremea lor, prin prospețimea transfigurării realului într-un discurs lipsit de zorzoane și, respectiv, de inutile complicații textualiste; un discurs … Continuă să citești POEZIA LUI GABRIEL CHIFU
Recurs metodic
Ante scriptum În studiul despre Mihai Zamfir (Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, II, Polirom, 2017), susțin că, I., e o istorie neobișnuită a literaturii române, prin următoarele aspecte, adunate toate în jurul metodei: 1. Timpul deopotrivă restrâns și extins. 2. E scrisă din perspectivă post-comunistă, depășește interbelicul într-o schiță a literaturii din comunism … Continuă să citești Recurs metodic