„Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu (2008) încheie o epocă și pune fără doar și poate punct unui mod de a scrie istorie literară. Pentru că, e limpede, o istorie globală a literaturii scrisă de un singur autor nu se va mai putea realiza. Și aceasta nu numai din cauza unei deconcertante cantități de informație, … Continuă să citești O altfel de istorie literară
Cea mai bună atitudine pe care o recomandă Şerban Cioculescu este admiraţia lucidă, preţuirea supravegheată: nici înverşunarea spasmodică, nici adoraţia indistinctă. Mai bună decât supraestimarea, care presupune un deficit, mai degrabă o „critică ascuţită şi sinceră”. Din simpatie, i s-a spus în fel şi chip: „Iremediabilul cartezian”, „Un amic al adevărului”, „Bibliotecarius Magnus”, „Cetăţean de … Continuă să citești ŞERBAN CIOCULESCU
sau
Vigoarea spiritului critic
Diplomată a Facultății de Filozofie, secția de psihologie a Universității din București, Gabriela Creţan este o scriitoare, poetă și eseistă, ce a debutat în 1994 cu volumul Mic tratat despre arta trădării. Acestei culegeri de versuri îi vor urma volumele Comedii nupţiale (1998), Soare din Macbeth, 1999, acesta din urmă fiind premiat de Asociația Scriitorilor … Continuă să citești GABRIELA CREŢAN, O POETĂ IGNORATĂ?
Încep cu un ocol, pentru a mă întoarce apoi la literatura română și la două romane policier de factură aparte tocmai apărute: Mihai Măniuțiu, A șaptea viață a lui Alexandru Royce, și Andrei Manolescu, Cazul scriitorului dispărut, ambele la Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani. Sub acest titlu, Aventura și cotidianul, scriam, în … Continuă să citești Aventura şi cotidianul
1. În urma unei îndelungate experiențe în critica literară și în didactica acesteia, în cartea sa Expresivitatea involuntară (București, Cartea Românească, 2017, ediția a II-a a unui text din 1977), Eugen Negrici reconsideră punctele forte ale propriilor succese pentru care mulți cercetători, de toate vârstele, îl apreciază, și devansează itinerariile cu jaloane prestabilite ale criticii … Continuă să citești PRAGMATICA EXPRESIVITĂȚII INVOLUNTARE
În complicatul dialog al autorului cu cenzura, Gabriela Adameșteanu are un rol aparte, perspectiva autoarei fiind dublată de experiența din industria comunistă a cărții, în calitate de redactor la două edituri: la Editura Enciclopedică, din anii 1960 până în decembrie 1984, apoi la Cartea Românească, până în primăvara lui 1990, când va veni la revista … Continuă să citești Gabriela Adameșteanu. Scene dintr-un secol românesc – A doua ediție –
În interviul acordat de Gheorghe Grigurcu lui Cristian Pătrășconiu (România literară, nr. 16/2021), confesiunile criticului și poetului stau în întregime sub semnul lucidității și al unei semnificative stări de a fi treaz, pe care le sugerează de altfel chiar numele scriitorului. Numele Grigurcu ar proveni, așadar, „din prenumele Grigore, reproducerea formei grecești Gregorios (în greaca … Continuă să citești Gheorghe Grigurcu despre el însuși
Mi se pare că anul 2020 a fost, din punct de vedere cultural, anul sintezelor. Fie traduceri, fie lucrări originale. Vocabularul european al filosofiilor, apărut la Polirom, premiat deja, cele cinci volume din Enciclopedia imaginariilor din România, coordonate de Corin Braga, tot la Polirom, seria încheiată a splendidei Slava lui Dumnezeu. O estetică teologică a … Continuă să citești MOMENTUL SINTEZELOR
Libertatea creației literare, chiar în condițiile statuate de existența libertății politice, este dependentă de o mulțime de factori, ce țin de scriitor și de mediul social. Unele dintre modalitățile de manifestare ale libertății de creație urmăresc să schimbe sistemul literar, altele se limitează la dorința de a-l înnoi. Ne vom referi în continuare doar la … Continuă să citești O ALTFEL DE ENCICLOPEDIE
În cartea lui Erasmus de Roterdam, Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei, pe care a scris-o în jurul anului 1508, Erasmus face o personificare a prostiei, care povestește la persoana întâi singular, într-o descriere poetică deosebită de-a lungul a 68 de capitole, lauda prostiei și a nebuniei. Este un poem ce laudă și preamărește … Continuă să citești Chimie și alchimie în romanul „Femeia de marțipan” al lui Radu Țuculescu