De ce cărțile Simonei Popescu sunt percepute atât de prietenos de tinerii (și capricioșii) cititori? Mai întâi, pentru că ea nu cochetează. Nu face didactică populistă. Dar și pentru că îi tratează cu seriozitate pe adolescenți, le recunoaște dreptul de a riposta, de a se simți maturi și (mai ales) independenți, etalând (i)responsabilitatea foarte specială … Continuă să citești … JUVENES DUM SUMUS
Ipostază în prezent mai rară: Liviu Capșa, un poet al socializării. Profesia de avocat îl îndrumă către o multitudine de priviri aruncate asupra lumii din diverse unghiuri, cu o străduință de-a le intui particularitatea, de-a le derula convenabil. Reacția individualizării lirice rămâne în cadrul expresiei textuale. În rest, o imagerie a realului public, comunicată nu … Continuă să citești O PLEDOARIE A NORMALITĂȚII
Sub îndrumarea lui Alex Goldiş, Christian Moraru şi Andrei Terian, nume deja afirmate consistent în critica literară românească şi nu numai, a apărut la editura clujeană Tact o masivă culegere de eseuri puse sub titlul programatic Pentru o nouă cultură critică românească. Aceste texte apar, printr-o coincidenţă poate semnificativă, în anul în care se aniversează … Continuă să citești CRITICĂ LITERARĂ SAU STUDII CULTURALE?
Istoriografia românească din perioada comunistă a fost o combinație de legende cu iz patriotard și ideologie comunistă. Viziunea era una în alb și negru, personajele istorice se încadrau în general în două categorii, eroi sau ticăloși, nuanțele nu își aveau locul, totul era pe deplin predictibil și, odată anunțat titlul unui capitol, puteai să-ți imaginezi … Continuă să citești ROMÂNIA INTERBELICĂ DIN SURSE BRITANICE
Constat acum, la reeditarea (nu doar revăzută și completată, dar și „reconceptualizată”), după un deceniu, a unei monografii consistente a Mariei Șleahtițchi, Romanul generației ʼ80. (Geo)poetică, că gustul optzeciștilor (aproape o obsesie) pentru reeditări (revizuite, rescrise) se manifestă și în critica literară. Genul anunțat pe foaia de titlu este eseul, dar în realitate este un … Continuă să citești ROMANELE UNEI GENERAȚII FĂRĂ FRONTIERE
Dispoziția dominantă a poetei Lucia Bibarț e incertitudinea. Una liric fertilă, întrucât îngăduie o căutare a unei diversități de puncte de reper, o mobilitate ducând la asocieri de factori în măsură a sugera o identitate auctorială. Perspectiva nu apare din capul locului, implicată fiind în procesul delicat conceptual al repetatelor tentative textuale, cuprinzând și o … Continuă să citești UN COTIDIAN TENSIONAT
Abraxas (Editura Polirom, 2022) este al treilea roman al lui Bogdan Alexandru Stănescu, pe care-l cunoaştem şi ca poet şi eseist remarcabil. Prima sa carte de prozator, Copilăria lui Kaspar Hauser, o naraţiune „modelată” după biografia stranie a copilului neamţ care a trăit multă vreme izolat într-o pivniţă, a „romanţat”, ca să zic aşa, multe … Continuă să citești CIUDATA „VOLUPTATE A RATĂRII”
Timpul este marea fascinație a scrisului Ioanei Pârvulescu. Autoarea mărturisea că atunci când a scris excepționala sa carte, Întoarcere în Bucureștiul interbelic, s-a supus unei experiențe unice: a citit în fiecare dimineață presa din ziua corespunzătoare a anului interbelic de referință. Parcurgea paginile ziarelor, citea rubricile, cu curiozitatea omului care descoperă noută?ile?zilei, ?tirile?timpului prezent,?este curios s? descopere?spectacolele anun?ate pentru seara respectiv?, urm?rea cu aten?ie?paginile de publicitate, pun?ndu-se ?n pielea oamenilor acelui timp?admira?viziunea … Continuă să citești JOCURI ÎN TIMP
Coperta cărții noii cărți a lui Varujan Vosganian, reproducând un fragment din Amanții lui Magritte, ne-ar putea trimite în zona oniricului sau poate a subconștientului suprarealist, dar ar fi o pistă falsă. E mai curând (dincolo de simbolistica izolării de lume, dar și cu trimitere la vălul mortuar) o imagine cu jocuri și nuanțări ale … Continuă să citești DESPRE „LUMEA FINITĂ ȘI PERCEPȚIA EI INFINITĂ”
O exultanță a feminității constituie tema aproape fără deviere a poeziei pe care ne-o înfățișează Indira Spătaru. Primejdia acesteia vădită din capul locului ar reprezenta-o căderea în poncif, depersonalizarea la adăpostul unei confesiuni de un sentimentalism ducând la o expresie standardizată. Autoarea posedă însă dexteritatea de-a o evita, ceea ce reprezintă am zice în cazul … Continuă să citești O DOAMNĂ ÎN POEZIE
O apariţie insolită în peisajul poeziei româneşti actuale îmi pare a fi basarabeanul Vasile Gribincea (n. 1997), debutant în 2023 cu volumul Coerenţa labirintică, sub egida Editurii Cartier din Chişinău. Zic insolită, fiindcă tânărul poet scrie cu totul altfel decât ar fi să-i dicteze tendinţa afişată de promoţia sa lirică. Adică aceea care privilegiază, oscilând … Continuă să citești UN DEBUT DE EXCEPŢIE: VASILE GRIBINCEA
Specialist al coborârilor în infern, Ion Mureșan revine în atenția publicului cititor cu un nou volum de poeme, după treisprezece ani de la ultima apariție editorială. Locuit de lumi halucinante și locuind la rândul lui în ele, el își modelează cu grijă poeziile și profită din plin de perfecțiunea decantărilor în timp. Lăsându-se pradă scrisului … Continuă să citești ION MUREȘAN – POEZIA CA ESENȚĂ VITALĂ A LUMII
În anii ‘90 se făcea mult haz despre încercările de a scrie proză ale criticilor literari. În redacția Cuvântul romanele scrise de Alexandru George, Alexandru Piru sau Marin Mincu erau comentate cu ironie, chiar dacă, cel puțin Alexandru George, pe care Radu G. Țeposu îl poreclise cu tandrețe, „Cănuță om sucit” se arăta lezat de … Continuă să citești CONFESIUNI ÎNTRETĂIATE
Literatura (dar mai ales poezia) este, la urma urmelor, o formă de confesiune semnificativă, marcată prin stil. Autorii (chiar când, în proză, narează despre alte persoane/ personaje) scriu, de fapt, despre ei. Omul, în general, greu se poate desprinde de sine, raza sa de înțelegere fiind condiționată de eu, nu în sens antropocentric, ci într-unul … Continuă să citești ȘTIINȚA DE A TRĂI
Există un testament oficial, din 30 august 2023, cu doar o lună înainte ca scriitorul să închidă ochii pentru totdeauna. Reținem din el că scriitorul, deși creștin ortodox activ, manifestă un soi de erezie canonică, rugând să fie înmormântat în mijlocul naturii, lângă „Lumânarea Recunoștinței”, bizarul monument păgân construit de el, la umbra copacilor și … Continuă să citești TESTAMENTUL LITERAR AL LUI ION DRUȚĂ
Motto: „Eșecul poate fi o asemenea unealtă…” „Eșecul este o experiență care ne deschide ochii precum puține alte lucruri o fac”. De la această premisă pleacă eseul lui Costică Brădățan, provocator, în măsura în care sfidează o întreagă mitologie modernă și postmodernă a succesului ca valoare supremă, mitologie care vede viața ca o … Continuă să citești DESCHIDE OCHII!
În versurile sale Dumitru Augustin Doman efectuează plimbări degajate de la tematica vieții la cea a morții și viceversa. Fără anxietăți ori angoase, mai curând cu o bonomie nelipsită de tentații ludice, cu secvențele unui umor crispat, reflectând o certitudine de sine cu posibilă sorginte rurală. Cu toate că Bacovia e menționat în câteva rânduri, … Continuă să citești UN DEBUT NEOBIȘNUIT
La un an de la moartea lui Niculae Gheran (1929-2023), reputatul editor al celor douăzeci şi trei de volume de Opere ale lui Liviu Rebreanu, al corespondenţei şi însemnărilor sale diaristice, autor şi al unor studii de referinţă despre viaţa şi creaţia scriitorului, dar nu în ultimul rând al excelentei tetralogii memorialistice Arta de a … Continuă să citești NICULAE GHERAN ÎN OGLINDA CORESPONDENŢEI
Iată o carte despre care nu se poate scrie. Cel puțin eu nu pot. Scurt și alb spus este un fel de jurnal al unei mame care-și povestește tragedia pierderii într-un accident la mare a fiului de 18 ani. Lili Crăciun este o scriitoare profesionistă, autoare a patru romane: debut în 2015 cu un docu-roman, … Continuă să citești VINDECAREA NE-VINDECATĂ
Poet antisistem (cuprinzând și anti-neo-comunismul postdecembrist) și avangardist perpetuu, O. Nimigean își anunța de la bun început disidența nu doar față de regim, ci și față de cititorul mainstream. Bogdan Crețu scria că poetul „respinge, dintotdeauna, orice formă de lingușire a cititorului”. Or ce face un poet, în mod normal dornic de afirmare? Se publică … Continuă să citești OVIDIU NIMIGEAN, INCLASABILUL
Este ispita multor scriitori, gânditori cu apetit pentru mărturisiri și introspecții. Între genurile literare, specia dialogului epistolar se detașează cumva pentru că are din start un destinatar concret, cu care schimbi idei, păreri, amintiri. Însă de vreme ce e menit publicării – recte, dacă cei implicați, două sau mai multe persoane, sunt dispuse să se … Continuă să citești DIALOGUL EPISTOLAR, PROBA SINCERITĂȚII
Întâlnim în versurile Soniei Elvireanu ceea ce am putea numi o senzorialitate lirică. Simțurile prezintă o textură de date fantasmatice care se raportează la real cu alura unei subordonări, în fapt transfigurându-l extatic. Vitalitatea ființei se răsfrânge asupra ambianței cu o cutezătoare similitudine solară ștergând umbra, suprimând durerea, aidoma unui triumf al materiei copioase puse … Continuă să citești „CA ÎNTR-O PICTURĂ”
Roman conceput în pandemie, ce preia pagini de jurnal, cu notații despre străbaterea Parisului pustiu à la Chirico, fără siluete umane, despre moartea din cauza virusului a unor scriitori precum Luis Sépulveda, Paul Goma („singurul veritabil dizident român din anii ’80”, după cum notau agențiile de știri transliterate în roman), cu protestele vestelor galbene pe … Continuă să citești UN ALT SECOL DE CEAȚĂ
Mărturisesc că am oarecari emoții înainte de a scrie despre cele două volume de versuri ale qauadragenarului Răzvan Andrei, Jazz pentru iguane (două ediții, în 2018-2019) și Raport către Walt Whitman (2023), – una tipărită la Editura Brumar, cealaltă la OMG. Ambele anunță (avertizează) încă de pe coperte, nu fără intenții publicitare, că este vorba … Continuă să citești RAPOARTE CĂTRE WALT WHITMAN