Categorie: cronica literară

Filosofia şi istoria au fost pasiunile dintotdeauna ale lui Adrian Ciubotaru. Ar fi putut să-i fie pietre de pavaj pentru carieră (după exerciţiile etimologice ele lui Tohăneanu: cărarea vieţii), dar destinul i-a operat corecţii în foaia de parcurs, tânărul intelectual absolvind filologia româno-franceză şi susţinându-şi un doctorat cu o teză despre decadenţa românească. A debutat … Continuă să citești Despre fantasmele culturii şi alte utopii

Surprinzătoare Irina Petraş cu jocul lingvistic din Cartea cuvintelor madlenă, în care atrage scriitorii pentru a le atenua claustrarea din timpul pandemic. Joc cu întoarceri provocate în trecut prin răscoliri în memoria afectivă pentru a regăsi cuvinte madlenă declanşatoare de rememorări din copilărie. Revenite la suprafaţa conştiinţei, acestea aduc cu ele întâmplări din alte timpuri, … Continuă să citești Nostalgia copilăriei

„stele-s plânse ca apele în amurg” La o altă vârstă a poeziei decât a romanticilor și cu o conștiință artistică diferită de a lor, Ioan Moldovan nu mai invocă golul și abisul, concentrându-și atenția asupra realității cotidiene lipsite de substanță și de profunde semnificații. Poetul percepe realul ca pe un mainimic,fapt ce impune atitudini și … Continuă să citești Mainimicul discutabil

Stranietatea zilelor pe care le trăim de aproape un an nu putea să nu lase urme și asupra activității creatorilor de artă. La nivelul modului lor de lucru, dar și în privința tematicii abordate și a mijloacelor utilizate. Izolarea îndelungată, nevoia de a sta tot timpul cu garda ridicată (cu masca pe figură și celelalte … Continuă să citești CARTEA GÂNDURILOR NEGRE

Trestie gânditoare (şi cititoare), Emilian Galaicu-Păun e o prezenţă fără termen de comparaţie în spaţiul nostru literar. Un personaj de hârtie, un produs cultural mai mult decât un adevăr fizic. Mă mai întreb, şi azi, dacă el există în realitate sau l-a creat imaginaţia noastră, ca sinteză deplină a omului bibliotecii, a omului cărţii, a … Continuă să citești BIBILIOTECA VORBITĂ A LUI EMILIAN GALAICU-PĂUN

Semnificativă devine în poezia lui Adrian Alui Gheorghe relația inversată dintre realitate și ficțiune. Nu una de necondiționată subordonare a celei dintîi față de cea de-a doua, ci o exasperare a realului care își îngăduie a ironiza excesul convenționalului „poem”. O neașteptată fentă a perspectivei: „E o casă plină de poeme./ Tata poem, mama poem, … Continuă să citești În „universul cel mai concret”

Impresia de nou în cărţile lui Liviu Ioan Stoiciu nu ţine nicidecum de un miracol al creaţiei. El îşi pregăteşte fiecare volum, fie poezie, fie că e proză, ca şi cum ar fi cel de pe urmă, ca un testament al spiritului. Mereu ultimul! De aici şi tonul definitiv, refuzul stărilor intermediare, luarea universului pe … Continuă să citești Cea de pe urmă carte sau „Ca un glob de aur luna strălucea”

Circulă pe net un clip video ingenios, The story of success. Pe o scară în spirală, rotitoare, urcă mai multe siluete vioaie, cu pulpanele în vânt și evidentă determinare. Identice fiind, ele ar putea fi și alterii uneia singură, mai multele proiecte de eu, tatonante. Una câte una, cad și renunță la urcuș. Ultima rămasă … Continuă să citești Cetăți și ruinuri

În 2020, la Editura Tracus Arte, a apărut o nouă antologie din poezia lui Geo Dumitrescu, care preia titlul unui poem din 1961, dedicat lui Miron Radu Paraschivescu (dedicație care, trebuie spus, lipsește din această ediție a poemelor lui Geo Dumitrescu), Câinele de lângă pod. Antologia, alcătuită de Teodor Dună, spre deosebire de cele anterioare, … Continuă să citești Geo Dumitrescu reloaded

Nu știu alții cum sunt (mai ales cei născuți după 1990), dar eu când văd un roman cu titlul Măștile lui Brejnev, având pe prima copertă profilul bustului fostului secretar general al PCUS, privind demn, în mărimi diferite, din trei colțuri ale copertei, după modelul păpușilor Matrioșka, musai îl cumpăr. Chipul festiv al dictatorului, cu … Continuă să citești FILONUL SOVIETIC