Una din pierderile literaturii române actuale a fost retragerea lui Mircea Mihăieș din postura de comentator activ al producției literare în desfășurare, din linia întâi a bătăliei literare, plină de riscuri, dar pasionantă și necesară. Un text programatic publicat, mai demult, în „Cuvântul” – La ce bun critica literară? – a exprimat o opțiune și … Continuă să citești ROMANUL UNEI FEMEI
Cine îl știe pe Radu Paraschivescu din emisiunile pe teme fotbalistice de pe DIGI Sport, din culegerile sale de perle ale politicienilor actuali sau chiar din lectura romanului său de debut, Balul fantomelor (RAO, 2000), va avea o mare și agreabilă surpriză la lectura celui mai recent roman al său, Acul de aur și ochii … Continuă să citești VOIAJ DE PLĂCERE ÎN EVUL MEDIU
Antologatorii volumului generaționist, intitulat Cine nu este mângâiat nu există, sunt (ca și în cazul altor antologii de acest gen editate la Cartier) un literat de la București și altul de la Chișinău: Anastasia Gavrilovici și Alexandru Cozmescu. Previzibil, și poeții selectați sunt de pe ambele maluri ale Prutului, fără indicii geografice în CV. În … Continuă să citești POEZIA (ȘI POETICA) DOUĂMIISTĂ: DE LA „CORPORAL” LA „SENZORIAL”
Prin neostenita, deja ampla activitate a d-sale de cronicar literar, Daniel Cristea-Enache confirmă viabilitatea acestei specii aparent fragile, perisabile, astfel cum s-a manifestat reprezentativ la noi în postbelic, sub prestigioase semnături. Imună la tentațiile metodologiilor, ale grilelor scientizante, cronica se dovedește a fi, iată, în continuare „forma propriei noastre facultăți creatoare”, conform cuvintelor lui G. … Continuă să citești Critică și poezie
Alexandru Paleologu mi-a spus cu mulți ani în urmă, într-un interviu pe care l-am citat în volumul Viețile lui Alexandru Paleologu că „Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model pentru literatură, chiar dacă nu facem din ea … Continuă să citești VIAȚA DIN LITERATURĂ
Una dintre piesele care ar putea servi de camerton pentru cititorul noului volum de versuri al Irinei Nechit ar fi acest poem programatic, un tablou cosmogonic, al (re-)naşterii poeziei din resurse naturale: „Vara fierbe în cotloane albite de spumă,/ se târăște împreună cu viperele/ galopează pe pajiști plesnind crupele cailor,/ urcă fulgerător pe tulpinile copacilor…” … Continuă să citești Grădinile scufundate ale Irinei Nechit
Un reper al poeziei lui Radu Ulmeanu poate fi considerată acea prospețime solemnă ca de început de lume care îmbină imaginile grandioase cu senzații primare, țărănești, frecvent degajată sub condeiul său. Totul e simplu și totodată aducând o melancolie, ce alunecă spre patetism: „M-am trezit într-o dimineață plin de pământ/ și pământul acela era plin … Continuă să citești O poezie transilvană
Spuneam altădată că, pentru mine, Al. Cistelecan e un classicus, în sensul etimologic al termenului, adică un ins de încredere, pe care poţi conta. Şi când subiectivitatea unui comentariu îţi pare contondentă, eşti obligat să recunoşti curând, recitind textul cu un semiton mai jos, că are, iarăşi, dreptate. Al. Cis. posedă deopotrivă şarmul – decurgând … Continuă să citești „Fete pierdute” și băieți rătăciți
Ana Blandiana este un personaj emblematic al României postbelice. Poetă de primă mărime a generației ’60 – ’70 (a debutat editorial în anul 1964 cu volumul Persoana întâia plural), devenită tot mai incomodă pentru autoritățile comuniste, începând cu mijlocul anilor ’80, odată cu publicarea unor poeme considerate subversive în revista studențească Amfiteatru (scandal încheiat atunci … Continuă să citești ÎN LUMEA ANEI BLANDIANA
Multă vreme Val Butnaru a fost cunoscut în literatura din Basarabia ca dramaturg. Dintr-un pariu, a citit toată opera lui Shakespeare și a scris o suită impresionantă de piese, jucate pe scenele teatrelor și reținute de publicul de la Chișinău sau de pe aiurea (un timp, Val a fost și director al Teatrului „Eugene Ionesco”): … Continuă să citești VAL BUTNARU, HIPNOTIZATORUL