Categorie: cronica literară

Constantin Cheianu (născut în 1959) este o personalitate polivalentă în Basarabia. Scriitor, dramaturg, actor, publicist, intelectual implicat civic, apreciat pentru rubricile de comentariu, dar și pentru emisiunile de satiră politică pe care le are la Jurnal TV – una dintre puținele televiziuni independente de la Chișinău din perioada „statului captiv”, cum i s-a spus regimului … Continuă să citești Un bucătar muncit de patimile cărnii și ale inimii

Parafrazez titlul unui roman de succes la începutul anilor 90, intrat în primele manuale „libere”, dacă nu mă înșel singurele fragmente literare care au provocat polemici până în parlament. Pentru că muzica, alături de literatură, arte plastice și film sunt personajele principale ale jurnalului lui Ciprian Măceșaru. Pentru mine, străin de lumea literară, Ciprian a … Continuă să citești MUZICI ȘI FRAZE

Zenovie Cârlugea ne oferă un amplu tablou al oamenilor cu care a relaționat Eminescu. Unic în bibliografia eminesciană. Condiția tehnică de „dicționar monografic” a acestei lucrări cedează treptat impresiei de producție epică, cu numeroase personaje, fapte, analize, nuanțe, într-o revărsare ce poate capta interesul cititorului sub un unghi existențial căruia trecutul îi adaugă o sugestie … Continuă să citești Lumea lui Eminescu

Scriind despre Critică şi empatie (2017), numeam cronica literară varianta soft a vieţii intelectuale a Constantinei Buleu, căci există și e unanim recunoscută și varianta sa hard. Cercetător ştiinţific la Filiala clujeană a Academiei Române, cu stagii de cercetare în universităţi din Occident, ea este autoarea unor volume impresionante prin informaţie, capacitate de cuprindere şi … Continuă să citești Timpul prezent al culturii

Deși a debutat în anii ’80 în paginile revistei Familia, perioadă în care a frecventat și cenaclurile „Junimea” și „Universitas”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu și, respectiv, Mircea Martin, Marian Ilea s-a impus, în 1990, prin debutul său în volum cu Desiștea, urmat, în 1996, de Desiștea II. Ambele volume revelau un prozator aparte, cu … Continuă să citești Marian Ilea și lumea Mittelstadtului

Poligon al diversiunilor de tot felul organizate de politicieni aflați în deficit de credibilitate, sau pentru a acoperi eșecuri de politică internă, relațiile dintre români și maghiari rămân în mod real o mare necunoscută. Foarte mulți români își imaginează că știu totul despre maghiari fără să fi călcat vreodată prin teritoriile locuite de aceștia și … Continuă să citești ROMÂNII ÎN LITERATURA MAGHIARĂ

Poetul-cel-cu-cartea-în-mână-născut, Emilian Galaicu-Păun e într-o permanentă polemică & concurenţă cu literatura lumii, dar şi cu sine însuşi. Astfel, modernitatea sa, poet al căutărilor şi al experimentului perpetuu, este structural-organică, nu conjuncturală. O antologie de autor din 2015, intitulată Arme grăitoare, îi încheia epoca poemelor „late”, cu versuri atât de lungi („cât ţărmul românesc al Mării … Continuă să citești IDILE POSTMODERNE & ELEGII SCRISE PE ȚINTIRIMUL SATULUI MONDIAL

După șase ani de la apariția primul său roman, Cântecul mării (Cartier, 2012), bine primit de critică, Oleg Serebrian revine cu o nouă carte de ficțiune și nu știm dacă uimirea legată de noul său roman nu e mai mare decât surpriza debutului în proză al unui istoric și specialist în geopolitică – domeniul care … Continuă să citești „Woldemar” sau descoperirea lumii

N-are oare critica într-un fel rolul unei creații epice izvorîte din conștiința autorului său, o substituție a expresiei subiective printr-un imaginar dat de obiectul comentariilor? Volumul de proză al criticului Constantin Trandafir la care ne referim acum, care, conform explicației d-sale, „încearcă să creeze o lume din combinația realității cu ficțiunea, din banalități și profunzimi, … Continuă să citești Realmente un Infern

S-a întâmplat să asist debutul editorial al lui Ilie Rad cu Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varşovia, Budapesta (1998), carte apărută în colecția Akademos îngrijită de mine la Editura Didactică și Pedagogică. I-am remarcat de la început pasiunea de arhivar implicat, adică de intelectual dornic să parcurgă evenimente culturale prin intermediul marilor … Continuă să citești Peregrin prin țări și cărți

În general, dispariția unui scriitor este urmată de o intrare a operei acestuia într-un con de umbră pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Situație valabilă inclusiv pentru cei care, aproape până în ultima clipă, erau prezențe active în spațiul public, se bucurau de multă popularitate în mass-media. Să nu-i amintesc decât pe Octavian … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA LUI BRÂNCUȘI

Sincronizarea literaturii române din Basarabia cu cea din Ţară e o poveste aparte, foarte diferită în diversele etape ale istoriei literare (e interesant să observi cum sunt prezenţi, de exemplu, paşoptiştii Russo şi Donici, dar lipsesc, aproape cu desăvârşire, interbelicii, deşi istoric şi geopolitic ar fi trebuit să fie invers). Iar o secvenţă relativ scurtă … Continuă să citești JOCURI LITERARE PE CÂMPUL ISTORIEI

Înfățișîndu-ne al treilea d-sale volum pe tema morții, Dumitru Augustin Doman ne dovedește încă o dată că nu are așa-zicînd vocația morții, ci una a vieții. Vede moartea de la o distanță suficientă pentru ca aceasta să poată fi nu doar apreciată lucid, dar și sfidată, luată peste picior în temeiul unor rezerve de vitalitate … Continuă să citești Jocul cu moartea

După debutul din 1982 cu volumul de poezii Viața fără sentimente, Constantin Pricop s-a preocupat mai mult de cariera universitară și, mai ales, de istoria literară. Să amintim, de exemplu, excelenta teză de doctorat Seducția ideologiilor şi luciditatea criticii (Editura Integral, Bucureşti, 1999), unde profesorul s-a ocupat de fenomenul complex al criticii literare dintre cele … Continuă să citești POEZIA DUBLU DISTILATĂ

Anca Hațiegan a debutat în 2010 cu volumul Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist, în care analizează regimurile totalitariste din perspectiva amplificării „teatralității“ specifice omului şi societăţii moderne. Carte doldora de sugestii,bine scrisă și bine primită de critică. Echinoxistă, prezentă cu studii și eseuri în presa literară și în multe volume colective, … Continuă să citești Scene din viața teatrelor de altădată

Cărtărescu este Cărtărescu. Oricât de mari și spectaculoase ar fi anunțate în materialele promoționale schimbările pe care le-ar aduce fiecare carte nouă a prozatorului, ceea ce iese până la urmă în evidență este elementul care le apropie și care reprezintă marca inconfundabilă a prozatorului Mircea Cărtărescu (pentru că despre prozator a venit acum vremea să … Continuă să citești CARTEA COPILĂRIEI

Motto „Am deschis poezia de fosfor/ aici dospește sufletul nostru” George V. Precup este unul dintre cei mai pregnanți poeți de azi, aparținând generației 60-70. Discret, publicând puțin în presă și arar câte un volum, are calitatea de a gândi direct în imagini, torențiale. Cel puțin de la Dolor sau jupuind îndoiala, trecând prin excelentul … Continuă să citești MODULĂRI…

Există victime nu doar în rîndul oamenilor, ci și în cel al cărților. Este cazul celei pe care ne-o prezintă acum Vladimir Udrescu. După ce, în 1971, cenzura i-a stopat apariția unui volum de versuri care figura în planul ferm al Editurii Cartea Românească, tentativa de-a edita un nou manuscris la aceeași casă editorială, în … Continuă să citești Carte-victimă

Când păpădiile înfloresc de-a lungul drumului spre casă, îl aud din nou, sub presiuni nostalgice, pe Ion Mircea (Bruno) recitându-și hipnotic poemele tinere, dar și, mai nou, confesiunea lui Petru Poantă din Efectul Echinox: „În tinerețea noastră captivă, dar și mirobolantă, exaltam de încântare împreună cu Adrian Popescu, Dinu Flămând și Ion Mircea recitind, cu … Continuă să citești „Golurile dintre lumi”

Maeștrii sociologiei literaturii spun că orice autor are în minte, atunci când își scrie textele, conștient sau intuitiv, un cititor ideal căruia i se adresează. Ceva mai tehnic, Robert Escarpit acorda instanței critice rolul de mediator între un emițător (autorul unui text literar) și destinatarul său (cititorii), într-un act de comunicare activ în ambele sensuri … Continuă să citești COMPANION ÎN LUMEA CĂRȚILOR

Numele tău, volumul de versuri al lui Grigore Vieru, a împlinit o jumătate de secol de la prima ediţie (1968). Editura Cartier îl reeditează, cu o prefaţă de Bogdan Creţu, care oferă o analiză pertinentă nu doar a discursului poetic, ci şi a contextului. Or, nu poţi face abstracţie de epoca în care ochiul de … Continuă să citești GRIGORE VIERU, CEL DINTÂI

Deși, de-a lungul anilor, i-am inclus câte un poem în antologiile alcătuite de mine pentru Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor, poetul Constantin Cubleșan avea un contur vag în mintea mea. Am scris mereu despre cărțile criticului și istoricului literar, despre publicistica sa, despre proză. Din fișa biobibliografică aflu că are nu mai puțin de zece … Continuă să citești Constantin Cubleșan, poetul

Deși poartă pe copertă (doar) semnătura Florin Toma, volumul Depozitul de bătrâni. Album de proză, ar trebui să mai conțină încă 10 semnături, cele ale artiștilor plastici (în ordinea apariției lor în carte) Florin Șuțu, Ioan Iacob, Silviu Oravițan, Aurel Vlad, Nikolaus Otto Kruch, Suzana Fântânariu, Mircea Roman, Floarea Țuțuianu, Maxim Dumitraș, Nicolae Fleissig. Pentru … Continuă să citești MAESTRUL JONGLERIILOR NARATIVE

În peisajul „literaturii sovietice moldoveneşti”, Leo Butnaru se impunea de la început cu un stil mai altfel. În memoria criticii impresioniste, a intrat această poezie din 1971, intitulată Peisaj: „Purpuriu e tractorul/ trecând peste câmp – enorm/ mac sunător/ ce-şi afânează solul din/ jurul propriei sale tulpini.// Hei, hei!/ Cum e/ trac-to-ris-tu-le/ ziua întreagă să … Continuă să citești Leo Butnaru, „modernul”