Categorie: cronica literară

În totalitarism nu pot să existe sisteme interioare funcţionale, ci doar excepţii particulare, individualităţi, care pot să creeze mici oaze de libertate. Regimurile totalitare (care văd în orice excepţie de la „normă” un atentat la stabilitatea sistemului) nu nasc personalităţi, dar le pot pune în evidenţă. Pe fundalul gri al uniformizării lipsite de culoare, o … Continuă să citești EXCEPȚIA NECESARĂ SAU LECȚIILE PUBLICE ALE LUI VASILE COROBAN

La distanță de amplele planări speculative în frunte cu cele ale unor G. Călinescu, I. Negoițescu, C. Noica, precum și de mai recentele abordări pozitiviste alunecînd spre pedanterie, Alex Ștefănescu ne recomandă un Eminescu al unui contact i-mediat, de lector care-și propune a-l parcurge „poem cu poem”, prefirîndu-le cum un lung șirag de mătănii. Dacă … Continuă să citești Despre Eminescu într-o nouă formulă

„Viaţa ca viaţă, nu viaţa ca poveste de adormit copiii“ se desenează din zeci şi foarte colorate nuanţe de gri, fără „visări inutile”, în toate cărțile Gabrielei Adameșteanu. Lucrurile nu erau de la început evidente, fiindcă la apariția Drumului egal al fiecărei zile (1975) n-am bănuit că Letiția Branea avea să fie personajul central al … Continuă să citești Gabriela Adameşteanu și viața ca viață

În urmă cu vreo două decenii, în biroul meu de la Cuvântul, a intrat un domn cu o figură foarte sobră, aproape posacă, cu un aer preocupat, care mi-a strâns mâna, cumva stânjenit și mi-a spus doar că se numește Alexandru Ecovoiu și că a vrut să mă cunoască pentru că scrisesem despre o carte … Continuă să citești O DISTOPIE POSTMODERNĂ

Ion Pop ne oferă o masivă cercetare consacrată unui capitol al poeziei românești contemporane, socotite a se afla sub semnul neomodernismului. Din capul locului putem constata că perspectiva în care, în chip justificat, o situează autorul e una istorică, deoarece niciodată istoria nu a produs un mai puternic impact negativ asupra creației noastre literare decît … Continuă să citești Un capitol al poeziei românești

Nimic mai potrivit pentru Radu Cosașu decât ambiguitatea homeopatică a damblalei. Ea poate lovi/păli din senin, zic dicționarele, încărcându-te de furie și năbădăi, te poate înnebuni ori deda la deprinderi ciudate, stranii, la manii; dar tot ea poate numi cheful, pofta, pasiunea, chiar îndrăgostirea de ceva ori cineva. Mai mult, amarnicul trimite și la vrednic … Continuă să citești Radu Cosaşu și „amarnica dambla”

Mihai Vornicu a plecat definitiv din țară în anul 1983, taman în perioada în care mă apucam să studiez literatura la Universitatea de Vest din Timișoara. Cărțile sale, câte vor fi fost, au dispărut din librării și biblioteci, numele său a devenit prohibit, presa literară l-a ignorat, de parcă nu ar fi existat niciodată. În … Continuă să citești COMORI ASCUNSE ALE LITERATURII

Cartea cea mai recentă a lui Ion Druță se deschide cu amintiri ale epocii „chișinăuiene” din biografia scriitorului. Urmează nuvela – având ca pretext autobiografic o întâlnire a prozatorului cu cititorii – intitulată Bucovineana. În fine, o schiță de roman, beletristică pură, Katiușa (amintind cumva de O zi din viața lui Ivan Denisovici a lui … Continuă să citești CE ASCUNDE „CĂSUȚA DE LA RĂSCRUCE”?

Editura Școala Ardeleană a ales să deschidă Seria de autor Mircea Zaciu cu a doua ediție a volumului Ca o imensă scenă, Transilvania…, inițiativa pornind de la Radu Zaciu, fiul profesorului clujean. Prima ediție apăruse la București, în 1996, și, în forfota acelor ani, nu a stârnit interesul meritat. Reeditată acum, în anul Centenarului Marii … Continuă să citești Mircea Zaciu și „Transilvania gânditoare”

Când mă gândesc la Petre Stoica, mintea îmi zboară automat la titlul unui celebru roman al scriitorului mexican Carlos Fuentes, The Old Gringo. Îl revăd în amintire, la începutul anilor ’80, instalat la o masă de la restaurantul Uniunii Scriitorilor, de la parterul Casei Monteoru, precum un șerif bonom și vesel din vestul sălbatic la … Continuă să citești THE OLD GRINGO

O antologie de autor e ca vernisajul unei expoziţii retrospective: poţi urmări evoluţia artistului, obsesiile, laitmotivele, diversitatea formelor (solicitate de timpurile şi stilurile frecventate), jocurile şi experimentele („căutările”). Lui Arcadie Suceveanu, un poeta ludens, i-a plăcut dintotdeauna să se joace de-a poezia (şi să construiască jocuri poetice). Dar el e şi un poeta doctus, etalându-şi … Continuă să citești O RETROSPECTIVĂ SUCEVEANU

În cronicile d-sale literare, Sorin Lavric e mai curînd eseist decît critic în sensul curent al termenului, recurgînd la idee pentru a fi mai constrîngător în demersul d-sale temperamental. Fondul moral pe care-l exhibă e cel al unui inconformist, al unui ins cu o sensibilitate aspră, mai mereu nesatisfăcut de ordinea lucrurilor cu care ajunge … Continuă să citești Un inconformist

Împrumut titlul cărţii lui Saramago (în varianta românească) fiindcă noua carte a lui Nicolae Stan, Agonia lui Constantin, este construită în seama unei morţi cu întreruperi şi prelungiri. Dacă luăm în seamă confesiunile prozatorului – „Toate scrierile mele literare au o notă de tragism subtextual, intuit, ascuns ca un sunet grav care de-abia se-aude. Din … Continuă să citești Intermitenţele morţii

Un roman care să-i facă pe Nichifor Crainic, Silviu Brucan, Ulrike Meinhof (jumătatea omonimă a grupului terorist Baader-Meinhof, care a îngrozit Germania în anii ’70 ai secolului XX), o radicalizată care se autodetonează, în numele islamului, într-un mall bucureștean, crengi, e drept, îndepărtate, ale aceluiași arbore genealogic, pare, la prima vedere, o idee un pic … Continuă să citești OMUL SUB VREMURI

Iulian Ciocan este unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri basarabeni de azi. Trei romane i-au fost tipărite la Polirom şi unul la Tracus Arte, unele fiindu-i editate şi în străinătate. Împreună, acestea alcătuiesc o „tetralogie a tranziţiei”. Când era să moară Brejnev surprinde faza de „descreştere” a istoriei imperiului sovietic; Tărâmul lui Saşa Kozak e … Continuă să citești DAMA DE CUPĂ

Ultimul volum al lui Niculae Gheran e în bună parte unul de memorialistică. O memorialistică relaxată, răsfirată într-o mare diversitate de episoade, cu intermitențe care nu impietează totuși asupra caracterului său unitar. O memorialistică „de bilanț”, animată de răspicate reacții umorale, căreia longevitatea autorului îi acordă coincidența cu un amplu capitol de istorie. Acolo unde … Continuă să citești Memorialistice

Pe fundalul unui spectacol cu Burghezul gentilom regizat de Mihai Măniuţiu la Teatrul Maghiar de Stat (pe care tocmai l-am văzut), traversez noua lui carte de poeme, Avionul fantomă, şi volumul de proze Fantome în Las Vegas, ambele apărute la Tracus Arte. Recapitulez tot ce-am scris de-a lungul anilor despre Mihai Măniuţiu şi verific încă … Continuă să citești Fâşia crepusculară

Nu l-am cunoscut pe N. Carandino. Aș fi avut șansa să o fac în primii ani de după căderea comunismului, dar fascinația personalităților întâlnite atunci în primul cerc al Partidului Alianței Civice (Nicolae Manolescu, Dan Grigore, Ștefan Augustin-Doinaș, Mircea Ciobanu, Al. Paleologu, Mihai Șora, Neagu Djuvara, Stere Gulea, Ștefan Radof etc.) mi-a lăsat prea puțină … Continuă să citești UN GAZETAR DE ȘCOALĂ VECHE

Antologiile, după umila mea părere, sunt formula perfectă a istoriei literare. Lucia Țurcanu, un bun critic de poezie de la Chişinău, adună în volumul Caligrafii , apărut la Editura Cartier, poemele exponenţiale ale basarabenilor din generaţia ‘70. O promoție de poeţi (atât de apropiați ca vârstă, încât ar fi putut să fie colegi de clasă), … Continuă să citești GENERAȚIA CALOFILILOR

Redutabil exeget al lui I. L. Caragiale (neîndoios cel mai de seamă în prezent), Gelu Negrea ne apare acum în ipostaza d-sale de eseist, pînă la un punct apropiat, după cum putem lesne constata, de spiritul autorului Scrisorii pierdute. Același scepticism, aceeași relativizare a mai tuturor factorilor intrați în colimatorul propriu, aceeași mefiență față de … Continuă să citești Un specific etnic

Editorul a pus în umbră poetul, nu-i nicio îndoială. Altminteri, deloc trecut cu vederea – dovadă grupajul de referinţe critice care încheia antologia Acţiunea interioară şi numele adunate în antologia de acum (au scris despre el Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, Eugen Simion, Gh. Grigurcu, C. Stănescu, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Bogdan Ghiu, Tania Radu, … Continuă să citești „Ce creier uriaş are cuvântul”

Proza lui Nicolae Prelipceanu, cea din cel mai recent volum al său, Roman sub acoperire, este o prelungire cu alte mijloace a universului său poetic. Te izbește aceeași notă existențială, aceeași căutare de sine într-un univers confuz, în care micile revelații țâșnesc din întâmplări dintre cele mai anodine, aceeași disperată nevoie de orientare într-o lume … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI ALE VIEȚII

Volumul îngrijit de Andrei Ţurcanu, intitulat după un poem de Andrei Lupan, Dreptul la nume, cu precizarea: „o antologie a poeziei şaizeciste din Basarabia”, este edificator în mai multe privinţe. Antologatorul, unul dintre criticii de referinţă de la Chişinău, e poate cel mai indicat să facă această selecţie. El şi-a ascuţit pana disociind textele autorilor … Continuă să citești SURSELE POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA

Avînd în spate o îndelungată activitate, Constantin Călin meditează la condiția criticului literar. Concluziile la care ajunge au un aer de sapiență mărturisitoare care ne-ar îngădui însă, în egală măsură, a le atribui caracterul unor preliminarii. Oare un comentator al producției literare aflat la început de cale n-ar putea avea aceleași incertitudini, nu s-ar putea … Continuă să citești TRAIECTUL UNUI CRITIC