Redutabil exeget al lui I. L. Caragiale (neîndoios cel mai de seamă în prezent), Gelu Negrea ne apare acum în ipostaza d-sale de eseist, pînă la un punct apropiat, după cum putem lesne constata, de spiritul autorului Scrisorii pierdute. Același scepticism, aceeași relativizare a mai tuturor factorilor intrați în colimatorul propriu, aceeași mefiență față de … Continuă să citești Un specific etnic
Editorul a pus în umbră poetul, nu-i nicio îndoială. Altminteri, deloc trecut cu vederea – dovadă grupajul de referinţe critice care încheia antologia Acţiunea interioară şi numele adunate în antologia de acum (au scris despre el Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, Eugen Simion, Gh. Grigurcu, C. Stănescu, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Bogdan Ghiu, Tania Radu, … Continuă să citești „Ce creier uriaş are cuvântul”
Proza lui Nicolae Prelipceanu, cea din cel mai recent volum al său, Roman sub acoperire, este o prelungire cu alte mijloace a universului său poetic. Te izbește aceeași notă existențială, aceeași căutare de sine într-un univers confuz, în care micile revelații țâșnesc din întâmplări dintre cele mai anodine, aceeași disperată nevoie de orientare într-o lume … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI ALE VIEȚII
Volumul îngrijit de Andrei Ţurcanu, intitulat după un poem de Andrei Lupan, Dreptul la nume, cu precizarea: „o antologie a poeziei şaizeciste din Basarabia”, este edificator în mai multe privinţe. Antologatorul, unul dintre criticii de referinţă de la Chişinău, e poate cel mai indicat să facă această selecţie. El şi-a ascuţit pana disociind textele autorilor … Continuă să citești SURSELE POEZIEI ROMÂNE DIN BASARABIA
Avînd în spate o îndelungată activitate, Constantin Călin meditează la condiția criticului literar. Concluziile la care ajunge au un aer de sapiență mărturisitoare care ne-ar îngădui însă, în egală măsură, a le atribui caracterul unor preliminarii. Oare un comentator al producției literare aflat la început de cale n-ar putea avea aceleași incertitudini, nu s-ar putea … Continuă să citești TRAIECTUL UNUI CRITIC
Sonia Elvireanu a intrat discret în viaţa literară, cărţile sale bucurându-se de o atenţie la fel de discretă, chiar dacă pentru poezie, roman, critică literară, eseu, traduceri din şi în franceză a fost răsplătită cu premii. În ultima vreme, numele ei apare în cele mai importante reviste literare (România literară, Viaţa Românească, Familia, Vatra, Steaua, … Continuă să citești POLENURI CRITICE
Teodor Baconschi este un om norocos. Titular al unui doctorat la Sorbona, fost ambasador al României în țări emblematice pentru spiritualitatea europeană, devenit ulterior ministru al afacerilor externe, a străbătut mapamondul în lung și în lat, a cunoscut locuri și obiceiuri, a stat față în față cu mulți dintre oamenii de cultură și mai toți … Continuă să citești PORTRETE ALE TIMPULUI NOSTRU
Aproape fără să băgăm de seamă, literatura noastră se îmbogățește cu noi „teritorii” (Mircea Zaciu avea un jurnal cu acest titlu). Literatura scrisă de basarabeni sau de bucovineni este deja un capitol. Iar un altul se construiește sub ochii noștri din cărți scrise chiar de emigranții plecați la muncă în țările vestice. S-au expatriat, firește, … Continuă să citești EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE
Ultima scriere a lui Matei Călinescu este un jurnal al despărțirii de viață asumate. Cu un background patetic prin dubla-i orientare, spre viitorul prescurtat și spre trecutul ce se dilată compensator în amintiri, dar circumscris prezentului stringent al bolii și al tratamentelor. Cancerul pulmonar care i-a curmat viața a fost descoperit cu cel puțin doi … Continuă să citești Ultimul jurnal al lui Matei Călinescu
Interesul pentru literatura populară, veche, aceasta, cât limba română, s-a ivit, cum știm, încă de la cronicari, pentru a atinge o culme efervescentă în secolul al XIX-lea, când folclorul e considerat „oglindă a sufletului poporului” și, grație lui Vasile Alecsandri (pentru care românul, născut poet, e „înzestrat de natură cu o închipuire strălucită și cu … Continuă să citești Literatură tradițională din Nord
Într-o vreme în care scriitorii născuți și școliți dincolo de Prut au declanșat o goană frenetică de sincronizare cu literatura română și de adaptare la presupuse cerințe ale postmodernismului literar, inclusiv prin utilizarea semnelor sale exterioare – un tip de mizerabilism tematic și o tot mai dezinvoltă utilizare a limbii romglish în poezie și proză … Continuă să citești MÂNTUIREA PRIN POVESTE
George Banu este, poate, cel mai elegant dintre eseiștii noștri de azi. Fără nimic prețios în stil, doar aparent simplu, plutind cu grație (nu este acesta prima calitate enunțată la noi a unui eseu?) peste dificultățile oricărei teme, doar părând că te-a convocat la o șuetă, el te provoacă în fiecare carte să privești în … Continuă să citești GEOGRAFIA MELANCOLIEI
O neașteptată cercetare ne-o oferă Aurel Sasu, cu o banderolă funebră. Obiectul său: sfîrșitul vieții scriitorilor noștri. E cu putință ca imboldul lucrării să fi fost dat de existența unei similare cărți franțuzești, semnată de Isabelle Bricard, Dictionnaire de la mort de grands hommes, apărută în 1995, tradusă de Adriana Liciu și Sorina Urdoi, sub … Continuă să citești Despre moartea scriitorilor
În precuvântarea la textele risipite generos în diverse publicații literare și adunate în volumele intitulate Prins în lumea cuvintelor (1 și 2) și Starea de lectură (1 și 2) poetul și eseistul Florin Dochia își declară în mod răspicat și din capul locului credința în solidaritatea, dacă nu chiar identitatea de factură a reflecțiilor sale … Continuă să citești Cioran și Kafka într-o nouă lectură
Cu această întrebare se deschide cartea Sandei Cordoş despre Ion Vinea (Ion Vinea. Un scriitor între lumi şi istorii, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, 306 pagini). Am citit atent, dar şi oarecum intrigată argumentele autoarei. Mirarea era şi a mea. Când, în deceniul şapte, îmi pregăteam teza de doctorat … Continuă să citești De ce Ion Vinea?
Scriitorul Radu Ulmeanu este înainte de toate poet, apoi jurnalist şi romancier. Îl cunoaştem şi ca director al editurii Pleiade şi ca director general al revistei Acolada. Din recentul roman autobiografic, Siberii, se pot afla lucruri pe care nu le-ar fi dat pe faţă figura lui mai mult cumpănită, felul cordial de a fi şi, … Continuă să citești Un roman autobiografic
La prima vedere, o carte precum Lumea ca literatură. Alte amintiri, de Ioan Groșan se încadrează cu lejeritate în categoria volumelor de „amintiri cu scriitori” care în ultimii ani ai regimului comunist îi aduseseră unui autor nu foarte charismatic, precum Mircea Micu, o bruscă și poate neașteptată popularitate în rândurile cititorilor. Într-o vreme în care … Continuă să citești QUE RESTE-T-IL DE TOUT CELA?
Excelentă idee au avut Florian Roatiș și editura Polirom de a prezenta într-un singur volum toate articolele lui N. Steinhardt despre marii săi prieteni și congeneri: Eliade, Cioran, Ionescu și Noica! Reproduse după volumele ediției de autor apărută sub egida Mănăstirii Rohia și a Editurii Polirom, plus vreo patru inedite (care nu au putut apărea … Continuă să citești „DESCIFRAREA LUMII CARE TACE”
Supa de la miezul nopţii continuă prin substanţa epică şi forţa viziunii romanul de debut al Martei Petreu, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului. Autoarea îşi focalizează noul roman pe aceleaşi obsesii majore, evocate cu realism crud: gelozia, boala ce otrăveşte iubirea, forţa malefică prin care sunt evocate relaţiile cuplului; mama, în viziune sumbră, generată de iubirea/ … Continuă să citești Supa de la miezul nopţii de Marta Petreu
O impunătoare lucrare ne oferă Zenovie Cârlugea, avînd ca obiect oamenii care, într-un fel sau altul, au făcut parte din viața lui Lucian Blaga. Avem a face cu un veritabil epos ce hașurează o parte din tabloul epocii în care a trăit autorul Spațiului mioritic, întrunind o mare diversitate de nume, de la unele binecunoscute … Continuă să citești Lumea lui Blaga
Aflat la al patrulea volum de poezie, după aliona (2007), convoi de tăcere (2009) și de-a bușilea prin aer (2013), Ștefan Ciobanu își continuă traiectoria literară sub semnul unor viziuni îndrăznețe și provocatoare, mizând pe spontaneitatea jucată a poemului, pe imaginile dure, respirând un aer suprarealist. În delirul imaginativ al poetului, apar adesea capcane textuale, … Continuă să citești Pisica. Început de igrasie
Foarte eleganta grafic carte de recitire a poemelor lui Eminescu mi-a adus imediat în minte Istoria lui Alex Ştefănescu (Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000). Sub titlul Ziua a opta, am încercat atunci, la apariţie, să înţeleg, la rece, mecanismul secret al gloriei cărţilor sale – roz-trandafirie şi negru-vineţie, în egală măsură. Bănuiam, cu argumente, că … Continuă să citești Lumea în două dimensiuni
În anii din urmă, prezența Anei Blandiana în spațiul public de la noi a devenit din ce în ce mai discretă. Militanta tumultoasă din primii ani ai tranziției, sufletul Alianței Civice, nelipsită de la manifestația maraton din Piața Universității din mai-iunie 1990 sau din ședințele pline de scântei ale Convenției Democrate, vânată fără încetare de … Continuă să citești CĂRĂRILE LIBERTĂȚII
În vechile scrieri, proto-cananite de exemplu, dar sunt și ilustrări mai recente, se folosea uneori o scriere de tip boustrophedon. Într-o astfel de grafie un rând era citit de la stânga la dreapta, următorul de la dreapta la stânga ș.a.m.d. Mersul boului la tras brazda. Mi-am amintit acest straniu cuvânt citind o provocatoare carte de … Continuă să citești FILOZOFUL ÎN BISERICĂ