Moto: „Am știut oare atunci când le-am scris că, dacă nu le-aș scrie, nu le voi mai crede nici eu?” Jurnalul din ultimul an al ciumei, 1988-1989, al Anei Blandiana s-a bucurat deja de cronici entuziaste. Discuțiile aprofundate pot însă continua de aici. Pentru că este o carte prin multe provocatoare la reflecții. Frica … Continuă să citești „TIMP MURDAR”
Ca timișorean, născut și format intelectual și uman (de la grădiniță până la doctorat) în acest oraș, am citit cu uriaș interes masivul volum semnat de Daniel Vighi și Viorel Marineasa, Continentul gri. Timișoara culturală în dosarele Securității. Este ultima carte semnată de minunatul Daniel Vighi și un nostalgic remember al unui climat cultural în … Continuă să citești URMĂRIȚI ȘI URMĂRITORI ÎN CULTURA TIMIȘOREANĂ
O poveste scrisă de eroi nu ar avea prea multe șanse în ringul literaturii. Dacă istoria o scriu învingătorii, literatura o scriu învinșii. Martirii, nu eroii. Interesul pentru copiii orfani ca temă literară – aici intrând atât soarta copiilor fără părinți (fie decedați, fie abandonându-și odraslele), cât și acelor cu părinții plecați peste hotare – … Continuă să citești PLOILE DEZAGREGANTE ALE VALENTINEI ȘCERBANI
Bibliografia de prozator a lui Gabriel Chifu marchează, cu fiecare nou roman, un traseu inițiatic prin labirinturile conștiinței și ale psihologiei umane, modelând profilul unui autor atras de cazuri-limită, de catastrofe individuale sau de seisme colective. Aceste calamități vin ca urmare a unor păcate, a unor fapte reprobabile sau cel puțin ambigue, ambivalente moral. Anamneza, … Continuă să citești UN PURGATORIU PENTRU ROMÂNIA
Valentin Talpalaru cultivă un sentimentalism pudic, în legănări ritmice și cu zvâcnirile rimei, oarecum în cerc închis. Începe cu mărturia unor incertitudini pe care le accentuează prin contrast, schițând fugare cutezanțe asociative: „Nu mai am parte nici de însingurare/ Să-mi strâng în carne brumele tăcerii/ Când arde plopu-n iris lumânare/ Iar păsări duc spre sud … Continuă să citești UN VITALISM TEMPERAT
De când a apărut Cartea șoaptelor (2009), romanul cu substanțiale răsfrângeri autobiografice, dar și cu vibrante evocări ale istoriei tragice a armenilor, clasat printre operele majore al literaturii noastre contemporane, care s-a bucurat și de un larg ecou internațional, Varujan Vosganian a fost perceput în primul rând ca prozator. Despre poezia sa, mai puțin comentată, … Continuă să citești VARUJAN VOSGANIAN ȘI ELOGIUL RĂSPÂNTIEI
Prin cele douăzeci de albume publicate până în prezent, Nicolae Șt. Noica, actualul director general al Bibliotecii Academiei Române, se impune ca principalul autor de studii monografice despre clădirile emblematice ale Bucureștiului. Nu întâmplător, cele mai multe dintre ele datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Au … Continuă să citești UN MIRACOL DIN ANUL 1953
Poezia Lilianei Armașu surprinde, cu o acută sensibilitate, dimensiunile intime, casnice, particulare ale existenței. Aidoma nervilor dezgoliți sau unei răni deschise, simțurile din câmpul supliciului se îmbină în demersul liric al acestei autoare cu discursul foarte curajos, direct, implicit șocant. Stările disperate și dramatice sunt expuse dezarmant de calm, în cel mai nemijlocit limbaj, fără … Continuă să citești INSTRUCȚIUNI PENTRU OAMENII SINGURI
Dragostea pentru obiecte e una adresată lumii primordiale. O solidarizare afectivă cu regnul anorganic, mergând până la empatia pe care un Henry Miller o mărturisește prin recunoașterea de a fi nu altminteri decât „un lucru care a servit din plin, care a călătorit mult și pe care utilizarea îndelungată l-a șlefuit și l-a obosit”. Ca … Continuă să citești UMANIZAREA OBIECTELOR
În urmă cu câțiva ani, îmi intitulasem Marinar pe uscat cronica la o carte de Adrian G. Romila. Era vorba despre Pirați și corăbii. Incursiuni într-un posibil imaginar al mării, publicată în 2015, pe care autorul o califica drept „eseu”. O precedase romanul În drum spre Sud (2012), ce evoca aventuri marinărești din secolul XVIII, … Continuă să citești ADRIAN G. ROMILA, AUTOR, POVESTITOR, PERSONAJ
La 3 august, în plin sezon de vacanță, Cornel Ungureanu, patriarhul criticii literare timișorene, a împlinit neverosimila vârstă de optzeci de ani. Spun că vârsta domnului Ungureanu este neverosimilă pentru că în cei patruzeci de ani de când îl cunosc este neschimbat, mereu pregătit să se bucure de revederea unui prieten, să povestească plin de … Continuă să citești OAMENI ÎN VREMEA LOR
Cititorul poetului Nicolae Leahu știe că fiecare carte nouă a acestuia va fi o surpriză, de regulă, îmbinând disciplina clasică și libertatea experimentului modern. Autorul nu doar mânuiește, cu grația unui maestru de epocă, versul clasic, ci și oferă lectorului de azi cele mai surprinzătoare modele poetice, de o prospețime reconfortantă. În ceea ce ține … Continuă să citești NICOLAE LEAHU, POETUL
„În orașul cu doar trei locuitori, copilul zări umbra aceea în dreptul porții, dar totul se întâmplă atât de repede, încât, după ce-și șterse ochii de aburul usturător al camerei și-și lipi fruntea de geam, nu văzu decât șiroaiele galbene ale ploii înmuind noroiul din curte. Uniforma îl privea așezată la masă, cu nasturii de … Continuă să citești ORAȘUL UITĂRII
Constantin Călin ține a-și înfățișa persoana ca atare, precum un alibi al discursului critic, notând cu franchețe: „Am rămas în continuare (vorba lui Montaigne) «înfometat de a mă da pe față», adică de a mă confesa. Diaristica m-a atras (și mă atrage) ca un foc, cât de mic, pe cel înfrigurat”. După cum ne dăm … Continuă să citești UN CONFESIONAL CRITIC
Îi datorăm Norei Iuga încă un volum de poeme traduse din opera lui Rolf Bossert, poetul germano-român dispărut tragic în februarie 1986, la abia două luni după plecarea silnică din ţara natală într-o Germanie în care nu s-a mai putut regăsi. Făcuse parte din „Grupul de Acţiune Banat” („Aktionsgruppe Banat”), o echipă de tineri poeţi … Continuă să citești ROLF BOSSERT, UN TESTAMENT LIRIC
Una dintre cele mai bizare cărți apărute în România în ultimii ani este cea semnată de Liliana Corobca sub titlul Maestrul și Makarenko, subintitulată „roman științific”. Sonoritatea titlului pare să parodieze cunoscutul roman al lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, iar coperta, care reproduce pictura lui Marc Chagall, Paris par la fenêtre este în măsură … Continuă să citești PROCESUL LUI MAKARENKO. LA PITEȘTI
Cartea Lorinei Bălteanu, Legată cu funia de pământ, adună un puzzle din piese mici, așa cum sunt manualele de istorie azi: aici o scurtă narațiune, aici o hartă sau reproducerea unei imagini, colo un studiu de caz sau o sinteză. E și un (fals) jurnal (început în chiar ziua ivirii pe lume!), cu file disparate: … Continuă să citești LEGEA GRAVITAȚIEI
Cuvântul pare a fi inventat de el însuși, îl repetă aici în diferite contexte, cu voluptatea bine cunoscută de cititorii săi, și e cea mai bună, sintetică, autocaracterizare. Dan C. Mihăilescu este un personaj al propriului scris. Am mai spus-o, este, poate cel mai confesiv, până la ecorșeu, cu toate riscurile, dintre criticii noștri. Spre … Continuă să citești PALEOFILUL
Rămasă oarecum în umbra operei sale de exeget și teoretician de înaltă clasă, poezia lui Matei Călinescu nu e mai puțin demnă de interes. În pofida unor momente pasagere, aceasta dă glas echilibrului unei naturi stenice, unei complexități intelectuale compensate prin sine. Vitalitatea e filtrată prin confesiuni variate, însă posedând un numitor comun în perspectiva … Continuă să citești POEZIA LUI MATEI CĂLINESCU
O antologie, sub titlul Haita, cuprinzând mai toată opera sa, publică Marta Petreu la Editura Rocart (1922), în seria dedicată poeţilor distinşi cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, cu care fost onorată cu un an mai devreme. Un singur poem inedit, adăugat în finalul volumului, îi dă şi titlul, concentrând simbolic accentul dramatic al … Continuă să citești RETROSPECTIVĂ LIRICĂ MARTA PETREU
Puține lucruri sunt dezbătute în societatea românească mai pasional decât cele care au legătură cu justiția. Verdicte aparent scandaloase, cu achitări ale unor demnitari ale căror culpe se văd de pe lună (accidente rutiere mortale pentru care, la prima vedere, nu ar trebui să existe nicio scuză, delapidări uriașe, escrocherii scandaloase). Cel puțin în ultima … Continuă să citești RĂSPUNSURI NECESARE DESPRE JUSTIȚIA ROMÂNĂ
Cartea lui Daniel Cristea Enache, Scriitori din Basarabia. Studii literare, anunță un subiect de cercetare: „Literatura română din Basarabia în viziunea criticilor din Țară”. Un fel de cap de serie pentru un ipotetic proiect editorial. Nu că tema ar fi lipsit cu desăvârșire în istoria literelor românești, dar aici avem o încercare de sinteză, într-o … Continuă să citești Daniel Cristea-Enache și cei 12 apostoli ai literaturii române din Basarabia
O poezie cuprinzătoare a ființei neexcluzând visul nocturn care poate avea parte, conform lui Jung, de-o interpretare fie la nivelul obiectului ce ar fi cauzală, mecanică, fie de una la nivelul subiectului, „exprimând o semnificație sau alta datorită mișcărilor celor mai subtile ale sufletului nostru”. Visul devine în felul acesta „teatrul unde cel ce visează … Continuă să citești Între viață și vis
După volumul publicat în 2018, în care-şi aduna sub titlul Band I mai toată poezia scrisă timp de peste două decenii, Vlad Moldovan a reapărut cu o cărticică din nou insolită, cu un cuvânt îndeajuns de enigmatic pe copertă: Ezoezo. Căutând, desigur pe internet, vreun sinonim pentru bizara formulă, am descoperit, ca un anacronic ce … Continuă să citești POEZIE ERMETICĂ ÎN VARIANTĂ ELECTRONICĂ