Pentru cei de o anume vârstă, Monica Lovinescu rămâne o amintire de rang înalt. Vocea sa, pe care o ascultam ani în șir la postul de radio Europa liberă, cu inflexiuni masculine ce-i acordau o energie aparte, rostea adevăruri interzise în țara sa natală, adevăruri în care ne regăseam și care aveau aerul suveran de-a … Continuă să citești O carte despre Monica Lovinescu
De mult nu am citit o carte scrisă de un autor român cu interesul cu care am citit volumul Marianei Neț, Au fost odată două orașe. New York și București la anul 1900. În fața unui asemenea volum, pe coperta superbă a căruia tronează o dublă imagine, emblematică pentru locuri și oameni (în partea superioară … Continuă să citești ZORII LUMII NOI
Cu studii liceale româneşti (a absolvit Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara) şi şcoala de ofiţeri (întreruptă de obligaţia de a se „repatria”, împreună cu familia, în Basarabia sovietică), Aureliu Busuioc (1928 – 2012) a fost nu doar un bun stilist, ci şi cel mai stilat scriitor din Chişinăul anilor postbelici. Iar cum stilul … Continuă să citești Proza scurtă şi proza „scurtă de tot”
Sub un titlu mucalit, La spartul tîrgului, Niculae Gheran își trece în revistă întreaga existență de nonagenar. Începînd cu copilăria petrecută, vorba romanței, „la margine de București”, în pestrițul Obor, nașterea fiindu-i marcată însă de-o împrejurare care ar putea fi socotită de rău augur, „fiindcă, peste două săptămîni, avea să vină «vinerea neagră» de pe … Continuă să citești Bilanțul unui nonagenar
„Desantiștii” lui Ovid S. Crohmălniceanu ar putea fi numiți la noi „Generația prozei scurte”, cu la fel de mult temei ca generația „optzecistă”, denumire sub care au intrat în istoria literaturii române. Cu monotonia fiecărei zile, prăfuitele drumuri de țară din naveta cotidiană în mediul rural a unor profesori îmbibați de carte și (auto)ironie, cu … Continuă să citești ORFEVRĂRIE EPICĂ
Cu toată mulţimea de consumatori ai fenomenului Dabija, exegetica lui e subţire. O constat acum, la foarte scurt timp de la trecerea scriitorului în nefiinţă. La cele peste şaizeci de volume editate de poet, publicist şi prozator, abia de se adună câteva articole analitice ale lui Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Theodor Codreanu şi poate o … Continuă să citești NICOLAE DABIJA, POETUL BIBLIOTECII, BALADELOR ȘI ROMANȚELOR
O strînsă disciplină, un calm tensionat al elaborării, o atentă filigranare a suprafețelor domină producția Simonei-Grazia Dima, dând impresia unei paciente execuții tehnice. Totul e în ordine. Pare că nimic n-ar mai putea conturba un astfel de laborios proces desfășurat cu consecvență. Dar o privire mai atentă e în măsură a sesiza apelurile nu o … Continuă să citești O experiență a complexității
Sunt tentată să scriu nu o cronică despre Postumele lui Ion Horea, ci, în seama lor, să încerc un portret. Asta fiindcă cele trei volume (atât de apropriat și sobru îngrijite de Irina Horea) scapă cumva de sub descrierea postumității. Sunt, mai degrabă, prelungiri și repuneri de accente rămase oarecum în umbra plachetelor publicate în … Continuă să citești Ion Horea, poetul locuirii definitive
Tulburător cel mai recent roman al Norei Iuga, Hipodrom. Publicat la împlinirea de către autoare a vârstei de 90 de ani, romanul (despre care autoarea spune în câteva rânduri că este ultimul care va vedea lumina tiparului) este structurat în trei capitole inspirate din derularea unei curse hipice: Start, Cursa, Potou. Toate au ca fundal … Continuă să citești CURSA VIEȚII
Cu Izgoniţii, o istorie a prigonirii evreilor în Imperiul Rus, având ca punct de pornire Pogromul de la Chişinău din 1903, Vasile Ernu îşi încheie „mica trilogie a marginalilor” (primele două cărţi se numeau Sectanţii, respectiv, Bandiţii). O proză „documentară”, care chiar începe cu reproducerea unor hărţi, desene, caricaturi, diagrame dintr-o ediţie-document: Rusia în cifre. … Continuă să citești TRILOGIA MARGINALILOR. ULTIMUL EPISOD
Cine este personajul principal din primul volum de amintiri al lui Niculae Gheran? Bucureștiul interbelic? Mahalaua? O anume epocă istorică? O structură umană specifică locului și timpului? Mai degrabă, volumul impresionează prin personajul discret: povestitorul observator, eul narativ cum i s-ar spune pretențios. Cum perfect observă Dan C. Mihăilescu în prefață, în gura mai tuturor … Continuă să citești UN PERSONAJ FABULOS
Un dramatism la vedere, ațîțat, tenace, tăios în desfășurarea sa provocatoare, iată prima impresie ce ne-o produce creația poetică a lui Ion Tudor Iovian, pe care mărturisim a nu fi avut prilejul de a-l fi citit cu atenție pînă la volumul de față. Imaginarul insurgent, nu o dată cuprins de flama unei acute inadaptări naturale, … Continuă să citești Energia inocenței
Probabil fotografia cu cel mai mare impact în viața publică românească după apariția pe Facebook este cea realizată pe terasa Hotelului Loib din Karlsbad în care, în jurul unei mese mai degrabă goale, sunt așezați, de la stânga spre dreapta, George Coșbuc, Elena (Lencica) Vaida-Voevod, avocatul Dumitru Ciuta, Alexandru Vaida-Voevod și I.L. Caragiale. Fotografia, intens … Continuă să citești DRUMURI ȘI DESTINE TRANSILVANE
În interpretarea lui Grigore Chiper, elegiile – textele lirice cu substanța cea mai densă – sunt de o acalmie uimitoare, fie și cu o enormă tensiune emotivă în interior. Un model minimalist absolut (cel de până la minimalism, amintind de maniera confesionalismului lui Lowel sau de poemele meditativ-confesive ale lui Abăluță). O poezie catifelată, urmând … Continuă să citești EFECTUL HALUCINANT AL SEMINȚELOR DE BETEL
În atractivele d-sale amintiri oferite în secvențe publicistice, Alex. Ștefănescu ni se înfățișează ca un insubordonat încă din anii tinereții. Un neadaptat prin fibră intimă la regimul totalitar, nu o dată cu năstrușnice manifestări. La un moment dat comite un poem licențios, Țăran și secretar, după schema eminesciană, pe care-l citește colegilor de cămin studențesc. … Continuă să citești O addenda memorialistică
A apărut o nouă carte semnată Mihai Măniuțiu: Bufonerii și litanii. Cărțile sale, excelente, se succed una după alta fără a impune cu forța cuvenită acest scriitor de raftul întâi. Sigur, cum am mai spus-o, ochiul public reține, de obicei, o singură etichetă, puțin dispus să recepționeze valențele de valoare egală ale unei personalități polifonice. … Continuă să citești MIHAI MĂNIUȚIU, SCRIITORUL
Se pare că n-a fost destul. Mai era nevoie de o „demitizare”, mai trebuia coborâtă de pe soclu o statuie, scos un idol din templu. Și, odată cu ele, profanat templul întreg. Cam așa ceva încearcă să facă dascălul universitar de la Craiova, Cătălin Ghiță, în cărțulia intitulată O scurtă istorie ironică a literaturii române, … Continuă să citești O PEDAGOGIE DE ȘCOALĂ (DOCTORALĂ) NOUĂ
Spre sfârșitul lui 2020, la Editura Polirom, în colecția Fiction Ltd, a apărut romanul Femeia de marțipan de Radu Țuculescu. Ce-i drept, avem în acest roman o intrigă polițistă și mai multe cadavre, însă mai spre finalul cărții, așa că, până atunci, răbdare. Cu excepția ultimului capitol, polițist pe de-a-ntregul, cartea are în centru o … Continuă să citești O IUBIRE DE POVESTE ȘI CÂTEVA CRIME
Constantin Stoiciu este un prozator destul de discret și misterios, care își împarte viața între România și Canada, despre care, probabil, cu excepția unui cerc restrâns de cunoscători, se vorbește destul de puțin. Cărțile sale apar la intervale mai mici sau mai mari de timp, la edituri de toată mâna, eventual sunt comentate punctual, fără … Continuă să citești CU MASCĂ, FĂRĂ MASCĂ
Generaţiile/ promoţiile poetice sunt interesante nu pentru fidelitatea în fața unor principii comune, ci pentru că schimbă paradigme. Aceste mutări de accente şi culori se pot observa cel mai pregnant – precum picturile noi în „saloanele refuzaţilor” (toate noile mişcări artistice trec prin faza „refuzaţilor”) – în antologiile generaţioniste. Or, acestea nu doar că prezintă … Continuă să citești POEȚII GENERAȚIEI 90. PORTRET DE GRUP
Într–un amplu context liric în care predomină umbrele mergând până la tenebre, neliniștile mergând până la angoase, Gabriel Chifu e un bard al luminii, al „stării de bine”. O fibră stenică, o încredere primară în sine îl face să-și așeze versurile în acolada unui existențial pozitiv, fără ezitare mărturisit: „Cum stau pe crengile portocalului din … Continuă să citești Sub semnul luminii
Noua carte a Anei Blandiana – Soră lume – stă alături de Fals tratat de manipulare, în perfectă complementaritate. Ambele își datorează profunzimea și subtilitatea situărilor celei de a doua priviri, cea poetică, în stare să scruteze dincolo de aparențe, să scoată la iveală un înțeles pe cât de fragil și ambiguu, pe atât de … Continuă să citești Blandiana, sora Lumii
Prima întrebare pe care ți-o pui în fața unei cărți de proză semnate de Constantin Abăluță este cea legată de definirea speciei genului epic căreia aceasta îi aparține. Chiar dacă, la fel ca în cazul celei mai noi apariții editoriale care îi poartă semnătura, Garsoniera solară a mătușii mele Heralda, autorul precizează prudent că ceea … Continuă să citești LUMEA LUI CONSTANTIN ABĂLUȚĂ
Filosofia şi istoria au fost pasiunile dintotdeauna ale lui Adrian Ciubotaru. Ar fi putut să-i fie pietre de pavaj pentru carieră (după exerciţiile etimologice ele lui Tohăneanu: cărarea vieţii), dar destinul i-a operat corecţii în foaia de parcurs, tânărul intelectual absolvind filologia româno-franceză şi susţinându-şi un doctorat cu o teză despre decadenţa românească. A debutat … Continuă să citești Despre fantasmele culturii şi alte utopii