Categorie: cronica literară

Ana Blandiana este un personaj emblematic al României postbelice. Poetă de primă mărime a generației ’60 – ’70 (a debutat editorial în anul 1964 cu volumul Persoana întâia plural), devenită tot mai incomodă pentru autoritățile comuniste, începând cu mijlocul anilor ’80, odată cu publicarea unor poeme considerate subversive în revista studențească Amfiteatru (scandal încheiat atunci … Continuă să citești ÎN LUMEA ANEI BLANDIANA

Multă vreme Val Butnaru a fost cunoscut în literatura din Basarabia ca dramaturg. Dintr-un pariu, a citit toată opera lui Shakespeare și a scris o suită impresionantă de piese, jucate pe scenele teatrelor și reținute de publicul de la Chișinău sau de pe aiurea (un timp, Val a fost și director al Teatrului „Eugene Ionesco”): … Continuă să citești VAL BUTNARU, HIPNOTIZATORUL

Ion Țoanță este unul dintre numeroșii scriitori din ultimele decenii care au făcut trecerea de la poezie la roman. După vreo șapte volume de versuri elegiace de-a lungul ultimului deceniu, în 2019 a surprins cu romanul Spovedaniei unei nimfe (Eikon, 2019). Romanul de față, Altarul interzis (Eikon, 2021) trebuie citit în continuarea acestuia, împreună cu … Continuă să citești POLITICĂ ȘI ROMAN

În ultimul său volum de versuri, Călin Vlasie ne oferă o perspectivă a incongruențelor, asimetriilor, dislocărilor lumii cum o continuă provocare adresată armoniilor poeticii unificatoare. Aidoma unui sfredel, imaginarul d-sale se aplică îndeosebi asupra aspectelor habituale, prezențelor cunoscute ale existenței, obosite de ele însele, pentru a scoate la suprafață, cu satisfacție, contrariul lor. Un demon … Continuă să citești O POETICĂ POSTMODERNĂ

„Ghidul de turism interior”, cum este subintitulat într-o dedicație romanul lui Ștefan Manasia, Cronovizorul înseamnă și debutul în proză al unui poet consacrat ca ironist metafizic; în mod firesc, antenele poeziei narative se vor întinde peste câteva nexuri care vin și revin în această „relatare despre viața mea”, subîntinsă într-o dimensiune socială. În această dimensiune … Continuă să citești Ghiduri literare, ghiduri ale memoriei

Despre Istoria literaturii române contemporane, publicată recent de Mihai Iovănel (Editura Polirom, 2021), s-au exprimat deja un număr de opinii exigente, cu aprecieri şi obiecţii mai mult sau mai puţin cumpănite, nelipsind însă nici respingerile, ca să zic aşa, de principiu, dinaintea unei necesare lecturi „lente”. E o apariţie ce surprinde, oricum, într-un spaţiu cultural … Continuă să citești O LECTURĂ SOCIOLOGICĂ A LITERATURII ROMÂNE DIN POSTCOMUNISM

Bestiarro, cel mai recent roman al lui Dan Perșa, este o combinație între o satiră politică și un roman de mistere cu vagi accente polițiste. Mai precis, în vreo 80% din conținutul său autorul realizează o savuroasă descriere a vieții politice într-un oraș de provincie din România contemporană (Constanța), mai precis o replică în contemporaneitate … Continuă să citești TAINA DOMNULUI NICA

Poemele lui Nicolae Popa sunt construcții cu resorturi sigure, detalii funcționale ale unui univers, nu decorații ocazionale pentru înviorarea prozei cotidiene. Edificiul său poetic se ține în picioare pe temelii și piloni de rezistență, așezați pe un principiu al euritmiei, nu al simetriei. Una dintre carcasele noului volum de la Tracus Arte, intitulat Mitrofan plângăciosul, … Continuă să citești Nicolae Popa, secretarul lui Mitrofan Plângăciosul

Poezia lui Ioan Moldovan e cea a unei vârste. Dacă unii dintre noi au vocația unei anumite vârste, aceasta se poate manifesta de timpuriu, marcând cea mai întinsă parte a vieții. Inclusiv senectutea. Avem impresia că poetul a înfățișat din vreme o reticență gravă ori ironică, o incredulitate în fața clocotului afectiv pentru a avea … Continuă să citești Vocația unei vârste

Literatura (în special, proza) face mereu concurență lumii din afară, pentru că ea transformă, deseori, realitatea în ficțiune memorabilă și creează, prin intermediul personajelor, oameni ce re-trăiesc propria lor viață, pe o planetă imensă și imaculată; planeta de hârtie unde totul devine posibil grație jocului demiurgic al scriitorului. Monica Pillat (nepoata eruditului și rafinatului poet … Continuă să citești PLANETA DE HÂRTIE

Mihaela Iovan este o poetă discretă, semn, înainte de toate, al spiritului său (auto)critic şi al stăpânirii de sine. Răsucind o vorbă, care, înainte vreme, era criteriu al creaţiei, aş spune că, deşi aparent puţin experimentată (dată fiind puţinătatea textelor publicate), autoarea volumelor Centrul vechi, Fără sufleor şi Ca şi când aş vorbi despre mine, … Continuă să citești De o parte și de cealaltă a scenei

O carte cu titlul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la doamna T. te duce în primul rând cu gândul la o carte de tip dicționar, cum au fost atâtea, inclusiv în critica românească, legate de eroii din operele unor autori de referință români sau străini (Creangă, Caragiale, Dostoievski etc.). Te gândești la o ordine … Continuă să citești FEMINISMUL DE CATIFEA

Eugeniu Coşeriu considera limbajul unul dintre mecanismele cele mai complexe create de om. În Omul şi limbajul său, eseu construit pe baza cursurilor sale de la Universitatea din Tübingen, distinsul lingvist explica: „tehnica oricărei limbi se prezintă în descriere ca aproape infinit de complicată, şi chiar putem afirma că, între toate tehnicile dezvoltate de către … Continuă să citești EUGENIU COȘERIU SAU DESPRE VOCAȚIA UNIVERSALITĂȚII

Un nume aflat azi în penumbră, cel al criticului și poetului N. Davidescu, e readus în atenția noastră de către Margareta Feraru, printr-o exemplară ediție a paginilor sale critice și publicistice. Pe bună dreptate d-sa scoate în relief faptul că acesta a fost un precursor al criticii care a receptat comprehensiv poezia noastră modernă, într-un … Continuă să citești Cazul criticului N. Davidescu

Scriind despre Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX. (Re)configurări formale şi de conţinut: Alejo Carpentier, Miguel Angel Asturias, Juan Rulfo, Gabriel Garcia Marquez, cartea din 2015 a Rodicăi Grigore, rețineam descrierea pe care o făcea autoarei Valentin Protopopescu: „natură serenă, dar nu lipsită de complicaţii existenţiale generate de o acută conştiinţă morală”, care … Continuă să citești „TYGER, TYGER”… SAU DESPRE CUMPLITA SIMETRIE

David Foenkinos își începe astfel romanul Misterul lui Henri Pick (traducere Cristina Nan, Nemira, 2019): „În 1971, scriitorul american Richard Brautigan a publicat The Abortion…. Eroul este angajatul unei biblioteci care acceptă toate manuscrisele respinse de editori. Întâlnim, de pildă, un om venit să-și depună volumul după ce îndurase mai bine de patru sute de … Continuă să citești „Biblioteca refuzaților”

Marta Petreu publică un nou volum, cu un titlu care surprinde și incită pe cel care ia cartea în mână, pentru că trimite spre o stare / situație pe care poetul și filosoful Blaga n-a avut-o nicicând, între sugerând ideea pendulării, niciodată caracteristică lui Blaga. Titlul este și ușor comercial prin simbolistica persuasivă, provocându-l pe … Continuă să citești LUCIAN BLAGA ÎN VÂLTOAREA VREMURILOR

O frumusețe de carte, demnă de a sta în „rândul de farmec” pe care îl are/ ar trebui să-l aibă orice bibliotecă, este volumul Prin cafenelele din Micul Paris, publicat recent de Maria-Magdalena Ioniță. Acesta este, simultan, o istorie a literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război … Continuă să citești BUCUREȘTIUL ANILOR MONDENI

Peisaj după isterie, articole, 2007-2017, este titlul unui volum publicat de Mircea Cărtărescu, în 2017, dar și al primei lui secțiuni dintre cele cinci. Un declarat neelitist („N-am fost niciodată un elitist.”) e părtaș al elitei, unul apăsat, nu nepăsător, care apără și evidențiază firesc „elita” (privilegiată, superioară, elevată, distinsă, valoroasă, dar nu perfectă) românească … Continuă să citești DECENIUL „ISTERIC”?

Trăim timpuri ale belşugului editorial. Mai uşor decât oricând altădată, lumea ajunge în tipografii (uneori evitând editurile), proliferându-se, uimitor de simplu, grafomania. Iar cei care se consideră oameni ai scrisului ţin să tipărească şi să difuzeze tot ce adună în fişierele calculatorului: de la poeme elaborate la note fugare. Pe contrasens, modestia, exigenţa şi rezervele … Continuă să citești RUPERE DE NORI, RUPERE DE RITM

Pentru cei de o anume vârstă, Monica Lovinescu rămâne o amintire de rang înalt. Vocea sa, pe care o ascultam ani în șir la postul de radio Europa liberă, cu inflexiuni masculine ce-i acordau o energie aparte, rostea adevăruri interzise în țara sa natală, adevăruri în care ne regăseam și care aveau aerul suveran de-a … Continuă să citești O carte despre Monica Lovinescu

De mult nu am citit o carte scrisă de un autor român cu interesul cu care am citit volumul Marianei Neț, Au fost odată două orașe. New York și București la anul 1900. În fața unui asemenea volum, pe coperta superbă a căruia tronează o dublă imagine, emblematică pentru locuri și oameni (în partea superioară … Continuă să citești ZORII LUMII NOI

Cu studii liceale româneşti (a absolvit Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara) şi şcoala de ofiţeri (întreruptă de obligaţia de a se „repatria”, împreună cu familia, în Basarabia sovietică), Aureliu Busuioc (1928 – 2012) a fost nu doar un bun stilist, ci şi cel mai stilat scriitor din Chişinăul anilor postbelici. Iar cum stilul … Continuă să citești Proza scurtă şi proza „scurtă de tot”

Sub un titlu mucalit, La spartul tîrgului, Niculae Gheran își trece în revistă întreaga existență de nonagenar. Începînd cu copilăria petrecută, vorba romanței, „la margine de București”, în pestrițul Obor, nașterea fiindu-i marcată însă de-o împrejurare care ar putea fi socotită de rău augur, „fiindcă, peste două săptămîni, avea să vină «vinerea neagră» de pe … Continuă să citești Bilanțul unui nonagenar