Poezia lui Ioan Moldovan e cea a unei vârste. Dacă unii dintre noi au vocația unei anumite vârste, aceasta se poate manifesta de timpuriu, marcând cea mai întinsă parte a vieții. Inclusiv senectutea. Avem impresia că poetul a înfățișat din vreme o reticență gravă ori ironică, o incredulitate în fața clocotului afectiv pentru a avea … Continuă să citești Vocația unei vârste
Literatura (în special, proza) face mereu concurență lumii din afară, pentru că ea transformă, deseori, realitatea în ficțiune memorabilă și creează, prin intermediul personajelor, oameni ce re-trăiesc propria lor viață, pe o planetă imensă și imaculată; planeta de hârtie unde totul devine posibil grație jocului demiurgic al scriitorului. Monica Pillat (nepoata eruditului și rafinatului poet … Continuă să citești PLANETA DE HÂRTIE
Mihaela Iovan este o poetă discretă, semn, înainte de toate, al spiritului său (auto)critic şi al stăpânirii de sine. Răsucind o vorbă, care, înainte vreme, era criteriu al creaţiei, aş spune că, deşi aparent puţin experimentată (dată fiind puţinătatea textelor publicate), autoarea volumelor Centrul vechi, Fără sufleor şi Ca şi când aş vorbi despre mine, … Continuă să citești De o parte și de cealaltă a scenei
O carte cu titlul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la doamna T. te duce în primul rând cu gândul la o carte de tip dicționar, cum au fost atâtea, inclusiv în critica românească, legate de eroii din operele unor autori de referință români sau străini (Creangă, Caragiale, Dostoievski etc.). Te gândești la o ordine … Continuă să citești FEMINISMUL DE CATIFEA
Eugeniu Coşeriu considera limbajul unul dintre mecanismele cele mai complexe create de om. În Omul şi limbajul său, eseu construit pe baza cursurilor sale de la Universitatea din Tübingen, distinsul lingvist explica: „tehnica oricărei limbi se prezintă în descriere ca aproape infinit de complicată, şi chiar putem afirma că, între toate tehnicile dezvoltate de către … Continuă să citești EUGENIU COȘERIU SAU DESPRE VOCAȚIA UNIVERSALITĂȚII
Un nume aflat azi în penumbră, cel al criticului și poetului N. Davidescu, e readus în atenția noastră de către Margareta Feraru, printr-o exemplară ediție a paginilor sale critice și publicistice. Pe bună dreptate d-sa scoate în relief faptul că acesta a fost un precursor al criticii care a receptat comprehensiv poezia noastră modernă, într-un … Continuă să citești Cazul criticului N. Davidescu
Scriind despre Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX. (Re)configurări formale şi de conţinut: Alejo Carpentier, Miguel Angel Asturias, Juan Rulfo, Gabriel Garcia Marquez, cartea din 2015 a Rodicăi Grigore, rețineam descrierea pe care o făcea autoarei Valentin Protopopescu: „natură serenă, dar nu lipsită de complicaţii existenţiale generate de o acută conştiinţă morală”, care … Continuă să citești „TYGER, TYGER”… SAU DESPRE CUMPLITA SIMETRIE
David Foenkinos își începe astfel romanul Misterul lui Henri Pick (traducere Cristina Nan, Nemira, 2019): „În 1971, scriitorul american Richard Brautigan a publicat The Abortion…. Eroul este angajatul unei biblioteci care acceptă toate manuscrisele respinse de editori. Întâlnim, de pildă, un om venit să-și depună volumul după ce îndurase mai bine de patru sute de … Continuă să citești „Biblioteca refuzaților”
Marta Petreu publică un nou volum, cu un titlu care surprinde și incită pe cel care ia cartea în mână, pentru că trimite spre o stare / situație pe care poetul și filosoful Blaga n-a avut-o nicicând, între sugerând ideea pendulării, niciodată caracteristică lui Blaga. Titlul este și ușor comercial prin simbolistica persuasivă, provocându-l pe … Continuă să citești LUCIAN BLAGA ÎN VÂLTOAREA VREMURILOR
O frumusețe de carte, demnă de a sta în „rândul de farmec” pe care îl are/ ar trebui să-l aibă orice bibliotecă, este volumul Prin cafenelele din Micul Paris, publicat recent de Maria-Magdalena Ioniță. Acesta este, simultan, o istorie a literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război … Continuă să citești BUCUREȘTIUL ANILOR MONDENI
Peisaj după isterie, articole, 2007-2017, este titlul unui volum publicat de Mircea Cărtărescu, în 2017, dar și al primei lui secțiuni dintre cele cinci. Un declarat neelitist („N-am fost niciodată un elitist.”) e părtaș al elitei, unul apăsat, nu nepăsător, care apără și evidențiază firesc „elita” (privilegiată, superioară, elevată, distinsă, valoroasă, dar nu perfectă) românească … Continuă să citești DECENIUL „ISTERIC”?
Trăim timpuri ale belşugului editorial. Mai uşor decât oricând altădată, lumea ajunge în tipografii (uneori evitând editurile), proliferându-se, uimitor de simplu, grafomania. Iar cei care se consideră oameni ai scrisului ţin să tipărească şi să difuzeze tot ce adună în fişierele calculatorului: de la poeme elaborate la note fugare. Pe contrasens, modestia, exigenţa şi rezervele … Continuă să citești RUPERE DE NORI, RUPERE DE RITM
Pentru cei de o anume vârstă, Monica Lovinescu rămâne o amintire de rang înalt. Vocea sa, pe care o ascultam ani în șir la postul de radio Europa liberă, cu inflexiuni masculine ce-i acordau o energie aparte, rostea adevăruri interzise în țara sa natală, adevăruri în care ne regăseam și care aveau aerul suveran de-a … Continuă să citești O carte despre Monica Lovinescu
De mult nu am citit o carte scrisă de un autor român cu interesul cu care am citit volumul Marianei Neț, Au fost odată două orașe. New York și București la anul 1900. În fața unui asemenea volum, pe coperta superbă a căruia tronează o dublă imagine, emblematică pentru locuri și oameni (în partea superioară … Continuă să citești ZORII LUMII NOI
Cu studii liceale româneşti (a absolvit Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara) şi şcoala de ofiţeri (întreruptă de obligaţia de a se „repatria”, împreună cu familia, în Basarabia sovietică), Aureliu Busuioc (1928 – 2012) a fost nu doar un bun stilist, ci şi cel mai stilat scriitor din Chişinăul anilor postbelici. Iar cum stilul … Continuă să citești Proza scurtă şi proza „scurtă de tot”
Sub un titlu mucalit, La spartul tîrgului, Niculae Gheran își trece în revistă întreaga existență de nonagenar. Începînd cu copilăria petrecută, vorba romanței, „la margine de București”, în pestrițul Obor, nașterea fiindu-i marcată însă de-o împrejurare care ar putea fi socotită de rău augur, „fiindcă, peste două săptămîni, avea să vină «vinerea neagră» de pe … Continuă să citești Bilanțul unui nonagenar
„Desantiștii” lui Ovid S. Crohmălniceanu ar putea fi numiți la noi „Generația prozei scurte”, cu la fel de mult temei ca generația „optzecistă”, denumire sub care au intrat în istoria literaturii române. Cu monotonia fiecărei zile, prăfuitele drumuri de țară din naveta cotidiană în mediul rural a unor profesori îmbibați de carte și (auto)ironie, cu … Continuă să citești ORFEVRĂRIE EPICĂ
Cu toată mulţimea de consumatori ai fenomenului Dabija, exegetica lui e subţire. O constat acum, la foarte scurt timp de la trecerea scriitorului în nefiinţă. La cele peste şaizeci de volume editate de poet, publicist şi prozator, abia de se adună câteva articole analitice ale lui Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Theodor Codreanu şi poate o … Continuă să citești NICOLAE DABIJA, POETUL BIBLIOTECII, BALADELOR ȘI ROMANȚELOR
O strînsă disciplină, un calm tensionat al elaborării, o atentă filigranare a suprafețelor domină producția Simonei-Grazia Dima, dând impresia unei paciente execuții tehnice. Totul e în ordine. Pare că nimic n-ar mai putea conturba un astfel de laborios proces desfășurat cu consecvență. Dar o privire mai atentă e în măsură a sesiza apelurile nu o … Continuă să citești O experiență a complexității
Sunt tentată să scriu nu o cronică despre Postumele lui Ion Horea, ci, în seama lor, să încerc un portret. Asta fiindcă cele trei volume (atât de apropriat și sobru îngrijite de Irina Horea) scapă cumva de sub descrierea postumității. Sunt, mai degrabă, prelungiri și repuneri de accente rămase oarecum în umbra plachetelor publicate în … Continuă să citești Ion Horea, poetul locuirii definitive
Tulburător cel mai recent roman al Norei Iuga, Hipodrom. Publicat la împlinirea de către autoare a vârstei de 90 de ani, romanul (despre care autoarea spune în câteva rânduri că este ultimul care va vedea lumina tiparului) este structurat în trei capitole inspirate din derularea unei curse hipice: Start, Cursa, Potou. Toate au ca fundal … Continuă să citești CURSA VIEȚII
Cu Izgoniţii, o istorie a prigonirii evreilor în Imperiul Rus, având ca punct de pornire Pogromul de la Chişinău din 1903, Vasile Ernu îşi încheie „mica trilogie a marginalilor” (primele două cărţi se numeau Sectanţii, respectiv, Bandiţii). O proză „documentară”, care chiar începe cu reproducerea unor hărţi, desene, caricaturi, diagrame dintr-o ediţie-document: Rusia în cifre. … Continuă să citești TRILOGIA MARGINALILOR. ULTIMUL EPISOD
Cine este personajul principal din primul volum de amintiri al lui Niculae Gheran? Bucureștiul interbelic? Mahalaua? O anume epocă istorică? O structură umană specifică locului și timpului? Mai degrabă, volumul impresionează prin personajul discret: povestitorul observator, eul narativ cum i s-ar spune pretențios. Cum perfect observă Dan C. Mihăilescu în prefață, în gura mai tuturor … Continuă să citești UN PERSONAJ FABULOS
Un dramatism la vedere, ațîțat, tenace, tăios în desfășurarea sa provocatoare, iată prima impresie ce ne-o produce creația poetică a lui Ion Tudor Iovian, pe care mărturisim a nu fi avut prilejul de a-l fi citit cu atenție pînă la volumul de față. Imaginarul insurgent, nu o dată cuprins de flama unei acute inadaptări naturale, … Continuă să citești Energia inocenței