Categorie: cronica literară

Probabil fotografia cu cel mai mare impact în viața publică românească după apariția pe Facebook este cea realizată pe terasa Hotelului Loib din Karlsbad în care, în jurul unei mese mai degrabă goale, sunt așezați, de la stânga spre dreapta, George Coșbuc, Elena (Lencica) Vaida-Voevod, avocatul Dumitru Ciuta, Alexandru Vaida-Voevod și I.L. Caragiale. Fotografia, intens … Continuă să citești DRUMURI ȘI DESTINE TRANSILVANE

În interpretarea lui Grigore Chiper, elegiile – textele lirice cu substanța cea mai densă – sunt de o acalmie uimitoare, fie și cu o enormă tensiune emotivă în interior. Un model minimalist absolut (cel de până la minimalism, amintind de maniera confesionalismului lui Lowel sau de poemele meditativ-confesive ale lui Abăluță). O poezie catifelată, urmând … Continuă să citești EFECTUL HALUCINANT AL SEMINȚELOR DE BETEL

În atractivele d-sale amintiri oferite în secvențe publicistice, Alex. Ștefănescu ni se înfățișează ca un insubordonat încă din anii tinereții. Un neadaptat prin fibră intimă la regimul totalitar, nu o dată cu năstrușnice manifestări. La un moment dat comite un poem licențios, Țăran și secretar, după schema eminesciană, pe care-l citește colegilor de cămin studențesc. … Continuă să citești O addenda memorialistică

A apărut o nouă carte semnată Mihai Măniuțiu: Bufonerii și litanii. Cărțile sale, excelente, se succed una după alta fără a impune cu forța cuvenită acest scriitor de raftul întâi. Sigur, cum am mai spus-o, ochiul public reține, de obicei, o singură etichetă, puțin dispus să recepționeze valențele de valoare egală ale unei personalități polifonice. … Continuă să citești MIHAI MĂNIUȚIU, SCRIITORUL

Se pare că n-a fost destul. Mai era nevoie de o „demitizare”, mai trebuia coborâtă de pe soclu o statuie, scos un idol din templu. Și, odată cu ele, profanat templul întreg. Cam așa ceva încearcă să facă dascălul universitar de la Craiova, Cătălin Ghiță, în cărțulia intitulată O scurtă istorie ironică a literaturii române, … Continuă să citești O PEDAGOGIE DE ȘCOALĂ (DOCTORALĂ) NOUĂ

Spre sfârșitul lui 2020, la Editura Polirom, în colecția Fiction Ltd, a apărut romanul Femeia de marțipan de Radu Țuculescu. Ce-i drept, avem în acest roman o intrigă polițistă și mai multe cadavre, însă mai spre finalul cărții, așa că, până atunci, răbdare. Cu excepția ultimului capitol, polițist pe de-a-ntregul, cartea are în centru o … Continuă să citești O IUBIRE DE POVESTE ȘI CÂTEVA CRIME

Constantin Stoiciu este un prozator destul de discret și misterios, care își împarte viața între România și Canada, despre care, probabil, cu excepția unui cerc restrâns de cunoscători, se vorbește destul de puțin. Cărțile sale apar la intervale mai mici sau mai mari de timp, la edituri de toată mâna, eventual sunt comentate punctual, fără … Continuă să citești CU MASCĂ, FĂRĂ MASCĂ

Generaţiile/ promoţiile poetice sunt interesante nu pentru fidelitatea în fața unor principii comune, ci pentru că schimbă paradigme. Aceste mutări de accente şi culori se pot observa cel mai pregnant – precum picturile noi în „saloanele refuzaţilor” (toate noile mişcări artistice trec prin faza „refuzaţilor”) – în antologiile generaţioniste. Or, acestea nu doar că prezintă … Continuă să citești POEȚII GENERAȚIEI 90. PORTRET DE GRUP

Într–un amplu context liric în care predomină umbrele mergând până la tenebre, neliniștile mergând până la angoase, Gabriel Chifu e un bard al luminii, al „stării de bine”. O fibră stenică, o încredere primară în sine îl face să-și așeze versurile în acolada unui existențial pozitiv, fără ezitare mărturisit: „Cum stau pe crengile portocalului din … Continuă să citești Sub semnul luminii

Noua carte a Anei Blandiana – Soră lume – stă alături de Fals tratat de manipulare, în perfectă complementaritate. Ambele își datorează profunzimea și subtilitatea situărilor celei de a doua priviri, cea poetică, în stare să scruteze dincolo de aparențe, să scoată la iveală un înțeles pe cât de fragil și ambiguu, pe atât de … Continuă să citești Blandiana, sora Lumii

Prima întrebare pe care ți-o pui în fața unei cărți de proză semnate de Constantin Abăluță este cea legată de definirea speciei genului epic căreia aceasta îi aparține. Chiar dacă, la fel ca în cazul celei mai noi apariții editoriale care îi poartă semnătura, Garsoniera solară a mătușii mele Heralda, autorul precizează prudent că ceea … Continuă să citești LUMEA LUI CONSTANTIN ABĂLUȚĂ

Filosofia şi istoria au fost pasiunile dintotdeauna ale lui Adrian Ciubotaru. Ar fi putut să-i fie pietre de pavaj pentru carieră (după exerciţiile etimologice ele lui Tohăneanu: cărarea vieţii), dar destinul i-a operat corecţii în foaia de parcurs, tânărul intelectual absolvind filologia româno-franceză şi susţinându-şi un doctorat cu o teză despre decadenţa românească. A debutat … Continuă să citești Despre fantasmele culturii şi alte utopii

Surprinzătoare Irina Petraş cu jocul lingvistic din Cartea cuvintelor madlenă, în care atrage scriitorii pentru a le atenua claustrarea din timpul pandemic. Joc cu întoarceri provocate în trecut prin răscoliri în memoria afectivă pentru a regăsi cuvinte madlenă declanşatoare de rememorări din copilărie. Revenite la suprafaţa conştiinţei, acestea aduc cu ele întâmplări din alte timpuri, … Continuă să citești Nostalgia copilăriei

„stele-s plânse ca apele în amurg” La o altă vârstă a poeziei decât a romanticilor și cu o conștiință artistică diferită de a lor, Ioan Moldovan nu mai invocă golul și abisul, concentrându-și atenția asupra realității cotidiene lipsite de substanță și de profunde semnificații. Poetul percepe realul ca pe un mainimic,fapt ce impune atitudini și … Continuă să citești Mainimicul discutabil

Stranietatea zilelor pe care le trăim de aproape un an nu putea să nu lase urme și asupra activității creatorilor de artă. La nivelul modului lor de lucru, dar și în privința tematicii abordate și a mijloacelor utilizate. Izolarea îndelungată, nevoia de a sta tot timpul cu garda ridicată (cu masca pe figură și celelalte … Continuă să citești CARTEA GÂNDURILOR NEGRE

Trestie gânditoare (şi cititoare), Emilian Galaicu-Păun e o prezenţă fără termen de comparaţie în spaţiul nostru literar. Un personaj de hârtie, un produs cultural mai mult decât un adevăr fizic. Mă mai întreb, şi azi, dacă el există în realitate sau l-a creat imaginaţia noastră, ca sinteză deplină a omului bibliotecii, a omului cărţii, a … Continuă să citești BIBILIOTECA VORBITĂ A LUI EMILIAN GALAICU-PĂUN

Semnificativă devine în poezia lui Adrian Alui Gheorghe relația inversată dintre realitate și ficțiune. Nu una de necondiționată subordonare a celei dintîi față de cea de-a doua, ci o exasperare a realului care își îngăduie a ironiza excesul convenționalului „poem”. O neașteptată fentă a perspectivei: „E o casă plină de poeme./ Tata poem, mama poem, … Continuă să citești În „universul cel mai concret”

Impresia de nou în cărţile lui Liviu Ioan Stoiciu nu ţine nicidecum de un miracol al creaţiei. El îşi pregăteşte fiecare volum, fie poezie, fie că e proză, ca şi cum ar fi cel de pe urmă, ca un testament al spiritului. Mereu ultimul! De aici şi tonul definitiv, refuzul stărilor intermediare, luarea universului pe … Continuă să citești Cea de pe urmă carte sau „Ca un glob de aur luna strălucea”

Circulă pe net un clip video ingenios, The story of success. Pe o scară în spirală, rotitoare, urcă mai multe siluete vioaie, cu pulpanele în vânt și evidentă determinare. Identice fiind, ele ar putea fi și alterii uneia singură, mai multele proiecte de eu, tatonante. Una câte una, cad și renunță la urcuș. Ultima rămasă … Continuă să citești Cetăți și ruinuri

În 2020, la Editura Tracus Arte, a apărut o nouă antologie din poezia lui Geo Dumitrescu, care preia titlul unui poem din 1961, dedicat lui Miron Radu Paraschivescu (dedicație care, trebuie spus, lipsește din această ediție a poemelor lui Geo Dumitrescu), Câinele de lângă pod. Antologia, alcătuită de Teodor Dună, spre deosebire de cele anterioare, … Continuă să citești Geo Dumitrescu reloaded

Nu știu alții cum sunt (mai ales cei născuți după 1990), dar eu când văd un roman cu titlul Măștile lui Brejnev, având pe prima copertă profilul bustului fostului secretar general al PCUS, privind demn, în mărimi diferite, din trei colțuri ale copertei, după modelul păpușilor Matrioșka, musai îl cumpăr. Chipul festiv al dictatorului, cu … Continuă să citești FILONUL SOVIETIC

În noul său roman, intitulat bisilabic (într-o metrică binară simplă, cum s-ar zice: în doi timpi), scurt şi nehotărât, Canon (un fel de: fa–sol), poetul şi prozatorul basarabean Ghenadie Postolache, un „cavaler cruciat al scrisului, pe care îl slujeşte cu devoţiune monahală” (cum îl defineşte Emilian Galaicu – Păun), ne propune „replica feminină la parabola … Continuă să citești Întoarcerea Euridicei

Profesorul Mircea Lăzărescu este un dedicat operei membrilor Generației 27. Despre care a scris și a organizat colocvii. O generație de care „ne-am săturat” – cultural vorbind – cam repede, sub presiunea așa zisei „actualități”; din pricină că, vezi Doamne, nu ar mai corespunde imperativelor epocii postumaniste. Exact despre asta este cartea de față. Aflat … Continuă să citești CARTEA SFÂRȘITURILOR

O jumătate de secol de poezie în căutarea cărții unice, din vis – „cu sau fără voia noastră, scriem toată viaţa o singură carte. O carte ca un copac ale cărui ramuri se ridică spre cer, dar care are rădăcinile în solul capricios, și greu de desţelenit, al visului”. Vasile Igna își antologhează poemele schițând … Continuă să citești Singura carte