Cultura la televizor? Fumat subiect, o să spuneți, în cazul în care vă veți arunca ochii pe aceste rânduri. Cultura în presa scrisă? Chiar că aveți dreptate, fumat subiect și încă într-o vreme a războiului contra fumatului. Dar și contra culturii. Începând de la limbă; limba noastră românească, despre care știm – nu-i așa? – … Continuă să citești PATRIA ȘI TERITORIUL
De câtva timp văd, transmise cu oarecare insistență pe posturi franceze de televiziune, știri și chiar reportaje mai dezvoltate despre o nouă tendință a cumpărătorilor de haine, și anume aceea de a refolosi îmbrăcămintea și încălțămintea purtate de altcineva, pe limba noastră (sic) second hand. Am văzut chiar detalii ale felului în care se prelucrează … Continuă să citești Scriitorul de ocazie
Premiul Național „Mihai Eminescu” de la Botoșani a stârnit de-a lungul ultimilor ani multe comentarii acide ale unor persoane din lumea literară, nemulțumite fie de deciziile juriului, fie de modul cum se iau acestea, fie, destul de des, de componența juriului, care nu se mai schimbă după cum ar dori autorii acelor comentarii. Firește că, … Continuă să citești ÎN JURUL UNUI PREMIU NAȚIONAL
În 1968, Lucian Pintilie, a cărui lipsă o vom regreta mult timp, lansa pe piața românească a filmului Reconstituirea. Cu câțiva ani înainte, nu mulți cred, fiind vizitat la Cluj, unde îmi pierdeam viața pe vremea aia, de Marius Robescu, l-am condus pe acesta la gară, ca să ia trenul de întoarcere spre București (care … Continuă să citești RECONSTITUIREA
Așa cum era de așteptat, anul centenarului marii uniri a fost și mai este încă unul al festivităților deseori goale de conținut și mai ales de simțire, ca să nu mai vorbim de o privire întoarsă spre sine, adică spre ceea ce s-a petrecut în acești una sută de ani și cum am evoluat noi … Continuă să citești 2018 FAȚĂ CU 1918
Puțin cam medieval intitulat, concursul acesta între poeți de valori aproape egale îți pune în față, dacă vrei să vezi, lumi diverse, imagini ale unor lumi ce sălășluiau în interiorul poeziei lor, pe care altfel le-ai fi ignorat. Stai într-o sală imensă, cu asistență numărată dar atentă tocmai de aceea și asculți. Și nu-ți vine … Continuă să citești TURNIR
Ignoranța face ravagii în multe feluri, dar în primul rând lăsând deschisă calea manipulării celor supuși ei cu tot felul de informații false și știri alarmiste. Așa de pildă a fost cazul acelei doamne care scrie romane și și le vinde cutreierând țara cu un fel de microbuz amenajat ca locuință și, care, oprită undeva … Continuă să citești SELFIE CU OASELE LUI EMINESCU ȘI BRÂNCUȘI
Nu credeam, nu să-nvăț ci să constat, că românii, dragii mei concetățeni, nu știu, sau nu vor să știe, limba română. Am mai semnalat de multe ori aproximațiile care bântuie această biată limbă în spațiul public al patriei sale. Campioanele sunt, desigur, televiziunile de știri, pentru că astea împrăștie asupra noastră cele mai multe cuvinte, … Continuă să citești Ravagiile ignoranței
Nu de mult a fost comemorat la Teatrul Național din București Corneliu Coposu, cel căruia încă și azi i se mai spune, postum, Seniorul. Prilej de a dezvălui un testament al său, de fapt, cum reiese și din relatarea de la rubrica miscellanea a acestui număr din VR, o mărturie asupra traiectoriei sale pe acest … Continuă să citești MORALA ȘI POLITICA
De la Mitrea Cocor încoace, actualitatea a făcut multe victime în literatură. În anii, uitați azi ’50, ’60, ’70, partidul stabilea temele după care se călăuzeau scriitorii predați ideologiei în schimbul unei vieți ușoare și a unei celebrități fabricate acolo unde se fabricaseră și temele. Nu exista separație a puterilor în stat, nu exista nici … Continuă să citești LITERATURA ȘI ACTUALITATEA
„Cei care citesc sunt mai puțin tâmpiți.” spune Bernard Pivot într-o carte recentă, scrisă împreună cu fiica sa, și ea o cititoare pasionată. Personaj emblematic al mediului literar francez, în prezent președinte al Academiei Goncourt, Bernard Pivot se dezvinovățește, cu candoarea-i cunoscută de cei care au avut privilegiul de a-i urmări măcar două sau trei … Continuă să citești A CITI, CITIRE
„Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit”, așa se termină, parcă, celebrul eseu al lui Albert Camus, Mitul lui Sisif. Pe acel Sisif al filozofului da. Dar ce te faci cu celălalt, sisiful de toate zilele, sisifuțul, cum se traducea titlul unei cărți a unui scriitor maghiar din Cluj, apărută acum câteva decenii? Întrebarea bate … Continuă să citești DE LA CLASICII MARXISM-LENINISMULUI CITIRE
A plecat dintre noi, în urmă cu – deja – mai mult de o lună, un om care n-a fost asemenea celorlalți, nu asemenea celor azi bântuind pe pământul patriei noastre, scumpe sau nu. Neagu Djuvara a fost, așa cum s-a tot spus, ultimul boier, cel puțin din cultura română. Emoția pe care mulțimea și-a … Continuă să citești VEACUL DJUVARA S-A ÎNCHEIAT
Pe la începutul lunii decembrie 1989, redactorul șef de-atunci al Vieții Românești, profesorul și academicianul Alexandru Balaci, ne-a comunicat că a primit indicația (așa se numea, eufemistic, orice ordin al partidului) ca, începând cu numărul din ianuarie viitor, adică 1990, editorialul să fie scris de redactori sub semnătură. Pentru cei care nu știu, trebuie să … Continuă să citești ȘOCUL LIBERTĂȚII
Se apropie, ca-n fiecare toamnă (anul acesta în ciuda verii de octombrie), data la care mulți dintre noi ne amintim de zilele lui decembrie 1989. Între 20 și 24 noiembrie, anul acela, Ceaușescu și-a convocat așa-zisul Congres al PCR, cel de-al cinsprezecelea, cel cu lozinca „La al cinșpelea congres, Ceaușescu reales!”, pentru moment împlinită. Noi, … Continuă să citești CUI ÎI MAI PASĂ ASTĂZI DE REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE 1989?
În anul 1947, întors dintr-un lung refugiu (pe-atunci refugiaţii se întorceau în ţara lor după ce motivele refugiului încetaseră), scriitorul şi gânditorul francez Georges Bernanos conchidea, la finalul unei conferinţe intitulate La liberté, pour quoi faire?, „Il faut réspiritualiser le monde.” Azi, fraza lui de final al conferinţei ne sună aproape halucinant. Ce să mai … Continuă să citești SĂ MAI PLECI? SĂ MAI RĂMÂI?
Acum peste zece ani am citit o declarație a unui tânăr – pe-atunci – poet, care spunea foarte serios că el scrie un text poetic așa cum cizmarul face o pereche de pantofi, subînțelegând sau poate chiar afirmând – nu-mi mai aduc aminte – că nu e nici o deosebire între un produs și altul. … Continuă să citești Poetul, ca și cizmarul…
O știre din Franța ne anunța triumfător că va fi construit acolo, în curând, primul tren de mare viteză (TGV pe numele lui de până la 1 iulie, Inoui după 1 iulie, nu mă întrebați de ce) fără conductor. Adică în față, acolo unde acum sunt așa numiții, la noi, mecanici, nu va mai sta … Continuă să citești Mizantropia fundamentală și proiectele ei
Printre prioritățile românești s-ar putea număra și bucățelele de autostrăzi, care au fost, cel puțin unele dintre ele, deschise cu mare tam-tam și panglici tricolore de diverși prim miniștri. În toate țările, sau măcar în cele civilizate, autostrăzile se fac cap-coadă. Poate că și ei, ceilalți, le fac pe bucăți, dar nu cred că le … Continuă să citești Scurte autostrăzi
Coincidență sau nu, în zilele din preajma schimbării gărzii, sau mai precis a șefilor de gărzi la Elysée, am ascultat din nou, după multă vreme, cântecul lui Charles Trenet cu titlul de mai sus. El – sau, mă rog, autorul versurilor – își cântă acolo amintirile dragi ale copilăriei, punându-le sub semnul acestei țări, într-o … Continuă să citești Douce France
Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar se spunea pe vremea când asemenea expresii colorate mai circulau, încă neîmpinse spre marginea vocabularului de limbajul pragmatic, mercantil, care nu mai are timp nici de culoare, nici de muzicalitate. Zilele trecute – până apare acest număr din revistă trecute chiar de mult – am auzit o știre conform … Continuă să citești TICHIA DE MĂRGĂRITAR
O noutate, care în momentul când mă decisesem să scriu despre ea era recentă, este că o profesoară de română, tânără, a decis să nu mai respecte programa școlară și să nu mai predea copiilor (pesemne la clasele mititele) pe Creangă sau Eminescu, preferând, de pildă, Cartea junglei sau Micul Prinț, mai potrivite, spune domnia … Continuă să citești GLOBALIZAREA ÎN CULTURĂ
Istoria începe în fiecare zi. Pentru că în fiecare zi cineva se naște și, mai mult decât atât, cineva devine conștient că el sau ea există, deci pentru ei atunci începe istoria. Trecutul dă-l dracului, că și-așa nu avem ce face cu el. E o banalitate îndelung repetată în ultimele decenii că uitarea greșelilor trecutului … Continuă să citești CÂND ÎNCEPE ISTORIA?
Aproape că m-am plictisit să tot fac precizări cu privire la afirmațiile grupului de luptători împotriva lui Nicolae Manolescu, care erodează, de fapt, imaginea Uniunii Scriitorilor, fără să se gândească măcar că, în cazul în care ar lua-o ei, așa cum tot afirmă că au și făcut după mai fiecare acțiune în justiție pe care … Continuă să citești MÂNĂ, BIRJAR!