Lumea este exasperată de acest virus și, mai ales, vorba lui Vlahuță, nu de el, ci de veșnicia lui, sau, mai exact, de durata lui, al cărei sfârșit nu se vede. O fi tunelul atât de lung, sau ne-a slăbit nouă vederea? Acuma, ca să fiu mai exact, când spuneam „lumea este exasperată de acest … Continuă să citești PROVINCIALISMUL ÎN FLOARE
1. „La acest moment…”. 2. „În Viena, 32 de grade, în Oslo, 23 de grade…” etc. 3. „Previzionăm că vor fi…”; 4. „Prevéderile…”; 5. „Fie alb sau albastru…”; 6. „Au murit datorită bolii…” Aș fi preferat să las doar citate din limba care se vorbește azi în patria noastră, unde nici vechea formulare de la … Continuă să citești Novlimba română
Marile crize sunt prilejuri pentru oameni de a-și da arama pe față. O banalitate, nu-i așa? Așa e, o banalitate care se verifică de fiecare dată. Nici de data asta n-a dat greș. Pandemia, care e, totuși, o criză mult mai mare și mult mai dăunătoare decât tot ce i s-a putut întâmpla omenirii moderne, … Continuă să citești OPINIA PUBLICĂ ÎMPOTRIVA EVIDENȚEI
Acum nu mai puțin de 61 de ani, Eugène Ionesco scria și lansa o piesă zguduitoare, Rinocerii. Povestea e cunoscută acum de toată lumea, cuvântul care a derivat din ea, imaginara dar deloc neadevărata boală rinocerita, e acum pe buzele tuturor. Pe scurt, printr-un oraș francez, să zicem Paris, deși astfel de specificări geografice nu … Continuă să citești Rinocerita
Mi-am propus să notez tot ce aud stricat românește la televizor, dar cum am renunțat să mai pierd vremea cu trăncăneala de la talk show-uri, adesea prostească, aria mea s-a redus la știri. Unde, totuși, materialul e mai bogat decât îl poți consemna. Revin la vechea glumă tristă, care spunea, după câte un discurs al … Continuă să citești CÂT DE DULCE ȘI FRUMOASĂ MAI E LIMBA CE-O VORBIM?
Când ne băgau nouă ideologia marxist-leninistă în cap, sau mai precis zisul socialism științific, toți conducătorii comuniști, cei patru înfățișați în anii ‘50 ai secolului trecut pe pereții claselor și, în general, ai tuturor sălilor frecventate de mai mulți oameni, erau buni, valabili, genii ale umanității. La scurt timp, așa mi se pare azi, în … Continuă să citești Prin crimă spre „paradis”
Un cutremur care nu se mai termină și care, tot cam prin martie a început să se facă simțit, cel puțin la noi. Sau un război ciudat, în care nu știi unde e inamicul. Mai blând, altădată se spunea că nu știi de unde sare iepurele, numai că acum iepurele încearcă să te devore, să … Continuă să citești PANDEMII, PATRII GLOBALE
Mai țineți minte, de la chimia de-a cincea (sau, poate, de-a șasea) hârtia de turnesol? Sau mai precis hârtiile de turnesol: una roșie care devine albastră în contact cu o substanță acidă, iar varianta ei albastră devine roșie în contact cu o substanță bazică (alcalină). În paranteză fie spus, tournesol înseamnă în franțuzește floarea soarelui, … Continuă să citești HÂRTIA DE TURNESOL
Încă Alexis de Tocqueville, în îndepărtații ani o mie opt sute, observa că în țările care adoptaseră democrația – și el se referea mai ales la obiectul marelui său studiu, America – dorința de bogăție este de neoprit, fiind – el nu folosește acest cuvânt, că nu era în uz, dar asta spune – motorul … Continuă să citești Triumful lăcomiei
Înaintașul nostru la Viața Românească, George Topîrceanu, beneficiază de legende mai mult sau mai puțin credibile. Mihail Sevastos îl pomenește ca pe un excelent ochitor, care ar fi tăiat o foaie de hârtie (o coală ministerială?) ținută orizontal, cu un foc de pușcă de la nu mai știu câți metri. Apoi mai e și povestea … Continuă să citești Un poet ironic și sentimental