O știre de presă despre un spectacol de la Teatrul Mic, întrerupt de o persoană care pretindea că nu e voie să distribui în rolul unui transgender, categorie azi la modă, un actor care, în realitate, nu este așa ceva trimitea la știrile tot mai dese despre nu știu ce mișcare de dincolo de ocean, … Continuă să citești OMUL DE PLASTILINĂ
Redactorii revistelor care se respectă primesc tone de versuri, adică texte așezate „în scară”, despre care cei care le-au comis afirmă că sunt poezie. Rare sunt cazurile când unii autori se mai îndoiesc de valoarea celor scrise de ei. Aceștia, și numai aceia, cred, au șansa de a depăși faza de veleitari și de a … Continuă să citești VELEITARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ!
Eminescu i-ar spune „ce-i mâna pe ei în luptă…”, noi i-am spune, eventual, primum movens, își mai amintește cineva?, primul impuls, literal, primul motor, cel care a mișcat lumea, altfel, se presupune că ar sta tot nemișcată. Dar noi ne referim, în clipa aceasta, la primul impuls care-l împinge/determină pe copil, tânăr, individ adult, în … Continuă să citești PANTEONUL ANONIMILOR
Acest vers din Ion Barbu pare că este, dincolo de ce va fi voit poetul să spună, o definiție a noastră, a tuturor. Pentru că dacă n-am fi cu toții uitători (și ireversibili) nu ne-am lăsa surprinși de cruzimi și ticăloșii, așa cum se întâmplă aproape zi de zi și ceas de ceas. Nu ne-ar … Continuă să citești „OM UITĂTOR, IREVERSIBIL…”
Unde? Păi cum unde? Iat-o: justiția achită, împotriva tuturor evidențelor, doi foști securiști vinovați de uciderea unui nevinovat pentru că avea propriile păreri despre felul cum „marele conducător” comunist făcea praf țara asta; aceeași justiție întârzie procesul celor care „au tras în noi/16-22!” și nici la peste 30 de ani de la acele crime vinovații … Continuă să citești „ACOLO ESTE ȚARA MEA”?
În anii ’50 ai secolului trecut, partidul unic organiza diferite concursuri pentru tineret, în realitate metode de înregimentare în marea mișcare (sic) spre socialism. Două grade a avut concursul sportiv: FGMA și GMA, inițialele însemnând, în prima etapă „Fii gata pentru muncă și apărare”, iar în faza avansată „Gata pentru muncă și apărare”. Era, cu … Continuă să citești CONCURSURI ȘI CRIME BOLȘEVICE
Deși sunt obișnuit cu minciuna guvernanților încă de pe vremea împușcatului, tot nu-mi vine să cred că un om cu mintea la purtător, ajuns în postura de prim ministru (cel din momentul scrierii acestui text, 5 iunie 2023), își poate permite să afirme că nu are „un sac cu bani” ca să le majoreze salariile … Continuă să citești Mândria de a fi român
Mă uimea până nu demult halul în care câștigă teren tot felul de expresii, după opinia celor care au făcut școala mai demult, barbare. Sau folosirea aiurea a unor cuvinte care aveau până acum rolul lor în frază/ propoziție, cum ar fi „undeva” (v. „undeva pe la ora cinci” sau „undeva la toamnă”), cu speranța … Continuă să citești VIITORUL A ȘI TRECUT
Evoluția limbii urmează evoluția lumii din spațiul care o vorbește, așa cum spune legea Haeckel (ontogeneza care repetă filogeneza) despre cu totul altceva. Cum orice pas înainte e un progres, faptul că nu mai spunem „avem doar o viață”, ci „avem decât o viață” trebuie să ni se pară un progres? Sau faptul că ar … Continuă să citești „PROGRES FĂRĂ CONSERVAȚIUNE”
Am fost întrebat nu demult, la rând cu alți colegi, ce loc ocupă literatura în lumea de azi, mai precis în societatea de azi. Am răspuns că nici unul în societate, adică în lume, dar literatura are un loc în viața anumitor indivizi. Cu alte cuvinte nu face parte dintre cele ce nasc coeziune într-o … Continuă să citești ÎNCĂ UN EV MEDIU?
Cineva observa că epidemia asta de plagiate politice este, de fapt, rezultatul unei mentalități, ca să zic așa, răspândite în – nu-i așa? – masele largi populare din țara noastră. Care, la rândul ei, adaug, nu este decât o ramură a concepției sociale despre proprietate. Socialismul, întemeietorul acesteia din urmă, este, prin urmare, și inițiatorul … Continuă să citești IAURTUL ȘI GUGOȘELELE AZI
José Ortega y Gasset, un important scriitor spaniol din veacul trecut este autorul unui eseu intitulat Dezumanizarea artei. Nu este o polemică, nu este un pamflet, ci o analiză calmă și fără mânie a artei noi, care se desprinde treptat sau brusc de cea tradițională. Concluzia sa pare tristă: „Oricare i-ar fi însă erorile, există … Continuă să citești Dezumanizarea limbii
Noi, supușii prea plecați, dar rămași pe loc, ai partidelor unice comuniste, am cam visat la binefacerile societății de consum din Vestul exceptat de controlul Moscovei. Îmi aduc aminte cum am căscat ochii când, prima oară ieșit din Gara de Est a Vienei (nomina odiosa!), pe artera de-alături, am văzut prima oară luminile Vestului, abia … Continuă să citești DUPĂ 33 DE ANI
În fiecare zi și oriunde avem dovezile lipsei de educație a semenilor și concetățenilor noștri, iar dl președinte și acoliții o țin langa cu „România educată”. Asta a început să semene cu viitorul luminos clamat, proclamat și paraproclamat de comuniști. Deocamdată, însă, nu se vede nici un semn că educația s-ar fi coborât, de la … Continuă să citești ROMÂNIA NEEDUCATĂ
În zilele noastre, când literatura pare a fi din ce în ce mai departe de centrul viu al actualității, mai ales după importanța pe care i-o acorda, în mod viclean, regimul comunist, întrebarea din titlul acestor rânduri ar putea lămuri multe lucruri sau n-ar putea lămuri nimic. În anii ’30 ai secolului trecut, 1934, 1935 … Continuă să citești DE CE SCRIU SCRIITORII?
În Amintiri din copilărie, o carte pe care o doamnă profesoară, mediatizată cândva, refuză să o predea elevilor, un catihet (o las pe dna respectivă să găsească termenul într-un dicționar, eventual al lui Lazăr Șăineanu), cred că Oșlobanu, „dondănea” cam așa: „mi, ți, i, ni, vi, li, me, te îl, o”, iar autorul, unul Ion … Continuă să citești EVOLUȚIE/INVOLUȚIE
Îmi închipuiam că toată lumea știe încă această formulă, altădată folosită din greu („la greu” s-ar spune în româna fără profesor de azi). E drept, n-am ieșit în stradă să întreb lumea ce e ăla „cuiul lui Pepelea”, nu de alta, dar fără un operator de televiziune nu-ți răspunde nimeni. Dacă e să apari „pe … Continuă să citești Cuiele lui Pepelea
Opt ani de școală am tot învățat limba rusă, chipurile cântând, cuvânt în locul căruia mai potrivit ar fi fost alt gerunziu, și anume plângând. Sigur, copii fiind, nu prea plângeam noi, ci mai degrabă trăgeam chiulul la limba ocupanților, că doar știam de-acasă ce e în realitate pe-afară. Învățam, firește, cu ocazia asta și … Continuă să citești Geografie tragică
Aceste rânduri nu se referă la simplii redactori de carte, deși ar merita și ei o elegie, dată fiind dispariția acelora care chiar făceau această profesie cu dăruire, zeci de ani la rând, Elis Bușneag, Mircea Ciobanu ș.a. Ne vom referi la aceia care trudeau pentru a scoate din noaptea anilor texte ce puteau să … Continuă să citești ELEGIE PENTRU EDITORI
Cine ar fi crezut că, în luminatul secol XXI, se mai poate întâmpla ceea ce se întâmplă azi în Ucraina?! Aceasta-i întrebarea, alături de un nou „a fi sau a nu fi”, dar de data asta al ucrainenilor. Valabil, oricât de sigură ar fi umbrela NATO, și pentru noi. Nu am vrut să credem că … Continuă să citești Tragedia de lângă noi
Președinții unor țări occidentale în numele cărora au fost comise crime au obiceiul să-și ceară scuze popoarelor care au fost victime ale acelor crime, chiar dacă între momentul crimelor și prezentul scuzelor s-au interpus zeci, uneori sute de ani. S-a întâmplat mai ales cu țările care au avut colonii, s-a întâmplat și cu altele. În … Continuă să citești FĂRĂ SCUZE
Nu știm cum s-a scufundat Atlantida, dacă fenomenul s-a produs brusc, în câteva minute, sau a durat o semiveșnicie și unii dintre cei care trăiau acolo și-au dat seama cu mult timp înainte și au încercat să-i prevină pe concetățenii lor, dar nu i-a ascultat nimeni, pentru că erau mai puternici și mai mulți ceilalți. … Continuă să citești Atlantida după Atlantida
Au trecut în goana mare anii de la decembrie-le din 1989. S-au mai depus coroane, s-a mai vorbit ce s-a mai vorbit, dar nimeni nu s-a întrebat cu sinceritate ce s-a ales din „revoluția aia”. Sigur, se va spune că au apărut partidele politice, că toată lumea are dreptul să voteze pe cine vrea, nu … Continuă să citești După 32 de ani
După trei incendii la spitale din Piatra Neamț, București și Constanța, te gândești de tot atâtea ori înainte de a te lăsa internat. Sigur, boala acestor ani nu-ți lasă prea mult timp să reflectezi, iar starea în care e nevoie de terapie intensivă cu atât mai puțin. Dar, oricum, când intri în spital la … Continuă să citești Nici la bal, nici la spital