Categorie: istorie literară

S-au împlinit anul trecut 120 de ani de la naşterea lui Dumitru Ciurezu (1897-1978), poet şi publicist din perioada interbelică, din anturajul lui Octavian Goga. George Călinescu îl plasează între poeţii tradiţionalişti: Ion Pillat, B. Fundoianu, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ilarie Voronca, Adrian Maniu. Poetul provine dintr-o familie de ţărani din satul Pleniţa, … Continuă să citești Jurnalul nepublicat a lui Dumitru Ciurezu

În echipa de mare faimă a Cercului literar de la Sibiu, Ioanichie Olteanu face o figură aparte. E singurul dintre ei care nu și-a adunat opera poetică în volum și a ținut să rămână până la sfârșit mai cu seamă editor, traducător și conducător de reviste literare. Deși la vremea respectivă, când mai impetuoșii și … Continuă să citești Amintirea lui Ioanichie Olteanu

S-au împlinit anul acesta, la 14 iulie, 50 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi şi nimic pentru mine nu sună mai tragic, în bâlciul de voci care au deplâns (nu?) de-a lungul vremii dispariţia marelui poet, ca strigătul de disperare pe care Radu Petrescu (un ilustru necunoscut la vremea aceea; avea să debuteze … Continuă să citești Tudor Arghezi şi filozofia faimoasei prefeţe a lui Ion Caraion

A apărut de curând cel de al VII-lea volum al seriei restitutive Vasile Aaron (1780-1821), datorată istoricilor literari sibieni Liliana-Maria Popa şi Ioan-Nicolae Popa. Începută în 2011cu un studiu monografic consacrat puţin cunoscutului iluminist ardelean şi continuată cu cinci editări sau reeditări: , Patima şi moartea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Scrieri antume, Scrieri … Continuă să citești PRIMA TRADUCERE A ENEIDEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Vladimir Ghika şi Thomas Merton, contemporani pe două continente Coincidenţe şi recurenţe Întâmplarea a făcut să lucrez în acelaşi timp la mai multe cărţi de (sau despre) doi autori diferiţi: Vladimir Ghika1 şi Thomas Merton2. Unul român, de origine princiară, născut în 1873 la Constantinopol, în mediu diplomatic, şi decedat în 1954 în închisoarea Jilava. … Continuă să citești Prinţul şi yankeul

Comemorarea lui Titu Maiorescu, la 100 de ani de la trecerea din viaţă în nemurire, resuscită o serie de vechi întrebări (unele încă fără răspuns), pe care şi le-au pus la vremea lor câteva generaţii de literaţi. Cea mai stăruitoare este legată, fireşte, de paradigma Maiorescu. Se naşte critica literară românească odată cu el? Prin … Continuă să citești Maiorescu după Maiorescu…

Prin 1904 sau 1905, la vreo cincisprezece ani după moartea lui Creangă, Titu Maiorescu i-a dat editorului G. T. Kirileanu cîteva foi scrise de Creangă însuşi, care conţineau explicaţiile unor cuvinte şi expresii folosite în Amintiri din copilărie. Glosarul fusese compus pentru o adolescentă, Livia, fiica lui Maiorescu, căreia autorul îi dedicase primele trei părţi … Continuă să citești MOŞ ION CREANGĂ COŢCARIUL

În septembrie 1992, când savantul Alexandru Ciorănescu, după 43 de ani de exil, îşi revedea casa părintească din Moroienii Dâmboviţei, într-un armonios ceas al toamnei, la un pahar de vin, mi-a povestit cu un humor fabulos cum, cu un an în urmă, pe aeroportul Otopeni, i se sustrăsese “antediluvianul”, dar bunul său paşaport francez cu … Continuă să citești Câteva rectificări și comentarii privind biografia lui Alexandru Ciorănescu

Regina Maria printre cei aleşi. Am ales acest adjectiv de preţ ca echivalent pentru spaniolul raro, provenit, ca şi cuvântul românesc rar, din latinescul rarus, al cărui sens figurat era rar (în felul său), neobişnuit, deosebit, extraordinar. Rara puella, la Propertius, este o fată cum rar găseşti, iar rara facies, la Ovidiu, este o fiinţă … Continuă să citești Amintirile unei regine

Cronica logofătului Miron Costin, oprită la domnia lui Dabija-vodă (1661), aducea analele Moldovei în preajma evenimentelor contemporane, încît – voit sau nu – mai departe istoricul se schimbă pe nesimţite în martor, şi letopiseţul în memorii. Studiul izvoarelor, erudiţia sînt deci nu neapărat necesare şi poate chiar neadecvate, căci continuatorul trebuia mai întîi să fie … Continuă să citești «O SAMĂ DE CUVINTE» DESPRE ION NECULCE, HATMAN ŞI CRONICAR

Numele poetei Yvonne Rossignon a revenit în atenția criticii literare românești după o îndelungă și nedreaptă tăcere pe care cercetările stăruitoare ale Mariei Vaida au reușit să o limpezească. Rezultatul căutărilor și al travaliului exegetic s-a materializat într-un frumos și consistent volum, ivit ca un punct-cheie în destinul receptării acestei poete. Este vorba de Yvonne … Continuă să citești Yvonne Rossignon la ceasul restituirilor literare