„Viaţa unui om se poate sfârşi, dar viaţa artei sale, nu.” Zeami – Şapte tratate secrete de teatru Nō Gonesc prin amintiri, blânde sau dureroase pentru a-mi insemina privirea asupra prezentului, trist și mohorât… amintirile au în ele glasuri de dragoste și prietenie, răspântii de neliniște, dar înăuntrul lor poți trăi ceea ce ai fost. … Continuă să citești Amintindu-mi-l pe George Constantin
Categorie: lumea teatrului
Jocul scenic și publicul său
Pe Pământ tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă Nichita Stănescu „Nici o audienţă. Nici un ecou. Ca la moartea cuiva.” , scria Virginia Woolf în jurnalul ei la începutul celui de al doilea război mondial. Lucra la Între acte, în care audienţa – „bucăţele, frânturi şi fragmente precum noi … Continuă să citești Jocul scenic și publicul său
Succesul de consum sau oglinda de celofan
„Suntem aruncaţi în această lume ca într-un mare teatru unde sursele şi cauzele fiecărei întâmplări ne sunt în întregime ascunse; nici nu avem suficientă înţelepciune să prevedem, ori putere să prevenim unele nenorociri cu care suntem continuu ameninţaţi. Atârnăm perpetuu între viaţă şi moarte, sănătate şi boală, bunăstare şi nevoi, care sunt distribuite în specia … Continuă să citești Succesul de consum sau oglinda de celofan
Catharsis – în structura comediei
„Transmitem nu ceea ce vrem, transmitem nu ceea ce știm, transmitem ceea ce suntem.” Jean Jaurès „Loc al improvizației geniale”, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a … Continuă să citești Catharsis – în structura comediei
Vocația prieteniei
Nobila perseverență a responsabilității față de sine însuși, structură genetică a vitalității profunde, a călăuzit proiectul existențial al ctitoriei vocaționale George Banu. Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului. Creator de imaginație analitică, dincolo de … Continuă să citești Vocația prieteniei
Profeții spectaculare
Delir burlesc cu măști și idealuri Caragiale: atenție, acțiune… Obscuritate. Contururi incerte ale unui spaţiu nedesluşit… Deschiderea unei uşi, scârţâit prelung şi bufnitură deopotrivă. Atmosferă stranie. Un glob pământesc fără suport, decolorat și trist se roteşte, se răsucește, înaintând încet, călăuzindu-ne. Îl urmăm… O muzică firavă, de flaşnetă, însoţeşte rostogolirea lui. Globul coboară câteva trepte … Continuă să citești Profeții spectaculare
Profețiile amintirii
Am trăit, trăiesc și voi trăi și din amintiri… Undeva, pe Valea Șomuzului, între Dolhasca și Fălticeni, în satul Arghira, am fost obligat să stau împreună cu familia mea mai multă vreme, în domiciliu forțat. Acolo, ascultam la difuzor spectacole de teatru radiofonic. Și așa am făcut cunoștință, încă din clasa a II-a, cu Alexandru … Continuă să citești Profețiile amintirii
Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…
„Artistul e interpretul tainelor sufletului şi ale timpului său fără să vrea, ca orice profet adevărat, uneori inconştient, asemeni unui somnambul. Îşi închipuie că vorbeşte din străfundurile lui însuşi, dar prin gura lui vorbeşte spiritul timpului, iar ceea ce spune el există, fiindcă exercită o acţiune…” – C. G. Jung Dacă a exista înseamnă a … Continuă să citești Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…
SPECTACOLUL LIMBAJULUI
Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide, şi trimite în lume vinovaţi şi învinuiţi, ce aparţin unui alt spaţiu decât cel mundan, – spaţiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea la forţele elementare: ura, frica, dorinţa, răzbunarea, … Continuă să citești SPECTACOLUL LIMBAJULUI
Alexa Visarion, un regizor de ieri și de astăzi
Generaţie non stop Alexa Visarion debutează în 1970 în regia de teatru cu un spectacol de răsunet, Cartofi prăjiţi cu orice de Arnold Wesker, excelent întâmpinat de critică. Ne aflăm într-o epocă dificilă, cu restricţii ideologice draconice, cu consecințe nefaste pentru creatorii de artă. Acum se întâmplă şi blagoslovirea cu „faimoasele” Teze din iulie. Cenzura … Continuă să citești Alexa Visarion, un regizor de ieri și de astăzi