În anul 1973, după spectacolele de la Botoșani, Piatra Neamț, Arad, Târgu Mureș și București, am montat la Cluj Meşterul Manole, de Lucian Blaga. Am lucrat acel spectacol împreună cu scenograful Vittorio Holtier, artist de aleasă valoare și noblețe, un om deosebit, unic în peisajul creaţiei româneşti… prin distincţie, prin modestie, prin demnitate. Vittorio a … Continuă să citești Iubirea care doare…
Platon în Banchetul a înţeles adânc şi nuanţat categoriile de gen, masculinul şi femininul, ce se despart înăuntrul nostru – în om microcosmos şi în lume macrocosm. Sexul diferenţiat, deghizat devine izvor de dezbinare în lume şi de chinuitoare, nesăţioasă sete de unificare. Taina oricărei dezbinări şi oricărei unificări este de esenţă sexuală. Desfigurarea chipului … Continuă să citești AUTOCRAŢIE MASCULINĂ – SOLITUDINE FEMININĂ ÎNTRE RUG ŞI SACRALITATE
În amintirea scenografului Vittorio Holtier Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, … apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de … Continuă să citești Spectacolul din gânduri
…timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulțește singurătatea firească… Derek Walcott … spelling, please! English spelling I (ai) = impostură, incultură, impertinență M (em) = mediocritate, mistificare, maculare „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într-o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr-o comunitate, dintr-o … Continuă să citești Tandemul I&M
„Viaţa unui om se poate sfârşi, dar viaţa artei sale, nu.” Zeami – Şapte tratate secrete de teatru Nō Gonesc prin amintiri, blânde sau dureroase pentru a-mi insemina privirea asupra prezentului, trist și mohorât… amintirile au în ele glasuri de dragoste și prietenie, răspântii de neliniște, dar înăuntrul lor poți trăi ceea ce ai fost. … Continuă să citești Amintindu-mi-l pe George Constantin
Pe Pământ tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă Nichita Stănescu „Nici o audienţă. Nici un ecou. Ca la moartea cuiva.” , scria Virginia Woolf în jurnalul ei la începutul celui de al doilea război mondial. Lucra la Între acte, în care audienţa – „bucăţele, frânturi şi fragmente precum noi … Continuă să citești Jocul scenic și publicul său
„Suntem aruncaţi în această lume ca într-un mare teatru unde sursele şi cauzele fiecărei întâmplări ne sunt în întregime ascunse; nici nu avem suficientă înţelepciune să prevedem, ori putere să prevenim unele nenorociri cu care suntem continuu ameninţaţi. Atârnăm perpetuu între viaţă şi moarte, sănătate şi boală, bunăstare şi nevoi, care sunt distribuite în specia … Continuă să citești Succesul de consum sau oglinda de celofan
„Transmitem nu ceea ce vrem, transmitem nu ceea ce știm, transmitem ceea ce suntem.” Jean Jaurès „Loc al improvizației geniale”, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a … Continuă să citești Catharsis – în structura comediei
Nobila perseverență a responsabilității față de sine însuși, structură genetică a vitalității profunde, a călăuzit proiectul existențial al ctitoriei vocaționale George Banu. Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului. Creator de imaginație analitică, dincolo de … Continuă să citești Vocația prieteniei
Delir burlesc cu măști și idealuri Caragiale: atenție, acțiune… Obscuritate. Contururi incerte ale unui spaţiu nedesluşit… Deschiderea unei uşi, scârţâit prelung şi bufnitură deopotrivă. Atmosferă stranie. Un glob pământesc fără suport, decolorat și trist se roteşte, se răsucește, înaintând încet, călăuzindu-ne. Îl urmăm… O muzică firavă, de flaşnetă, însoţeşte rostogolirea lui. Globul coboară câteva trepte … Continuă să citești Profeții spectaculare
Am trăit, trăiesc și voi trăi și din amintiri… Undeva, pe Valea Șomuzului, între Dolhasca și Fălticeni, în satul Arghira, am fost obligat să stau împreună cu familia mea mai multă vreme, în domiciliu forțat. Acolo, ascultam la difuzor spectacole de teatru radiofonic. Și așa am făcut cunoștință, încă din clasa a II-a, cu Alexandru … Continuă să citești Profețiile amintirii
„Artistul e interpretul tainelor sufletului şi ale timpului său fără să vrea, ca orice profet adevărat, uneori inconştient, asemeni unui somnambul. Îşi închipuie că vorbeşte din străfundurile lui însuşi, dar prin gura lui vorbeşte spiritul timpului, iar ceea ce spune el există, fiindcă exercită o acţiune…” – C. G. Jung Dacă a exista înseamnă a … Continuă să citești Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…
Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide, şi trimite în lume vinovaţi şi învinuiţi, ce aparţin unui alt spaţiu decât cel mundan, – spaţiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea la forţele elementare: ura, frica, dorinţa, răzbunarea, … Continuă să citești SPECTACOLUL LIMBAJULUI
Generaţie non stop Alexa Visarion debutează în 1970 în regia de teatru cu un spectacol de răsunet, Cartofi prăjiţi cu orice de Arnold Wesker, excelent întâmpinat de critică. Ne aflăm într-o epocă dificilă, cu restricţii ideologice draconice, cu consecințe nefaste pentru creatorii de artă. Acum se întâmplă şi blagoslovirea cu „faimoasele” Teze din iulie. Cenzura … Continuă să citești Alexa Visarion, un regizor de ieri și de astăzi
Te simți bine pe țărmul mării, în timp ce în largul ei se răstoarnă o barcă de pescari. (Lucrețiu) Pretutindeni se caută ceva, poate un ultim sprijin al umanității. Dintotdeauna rosturile pătrund ilicit în răspântiile degradării. Înăuntrul nostru o lume, în afara ei un univers. Căutători de interogații meteorizăm încercările de deslușire a ființei. Am … Continuă să citești VISARE ȘI AMĂGIRI
NERVI ȘI SUFLET Avem mai ales nevoie să trăim şi să credem în ceea ce ne ţine în viaţă şi că ceva ne ţine în viaţă – iar ceea ce iese dinlăuntrul misterios al fiinţei noastre nu trebuie să ne bântuie la nesfârşit, cu un scop vulgar digestiv. […] Teatrul şi dansul cântului sunt teatrul … Continuă să citești Mărturisindu-l pe Antonin Artaud (II)
Vorbim mereu, aproape trâmbițat despre ceea ce știm din ce în ce mai puțin, dar susținem cu convingerea și tenacitatea celui neștiutor, dar îndrăzneț. Regizori și critici, scenografi și, câteodată, chiar actori intelectualizați se revendică cu seninătate impertinentă ca discipoli și continuatori ai marilor reformatori ai teatrului vital. Uită intenționat, din suficiență, sensul unei filiații … Continuă să citești Mărturisindu-l pe Antonin Artaud
Ascultă tăcerea de aici, de pe scenă. Îţi dai seama câtă energie spirituală, câte sentimente, sincere şi jucate, râs şi furie şi pasiuni şi cine mai ştie ce. Toate acestea există în continuare aici, închise în acest spaţiu, îşi trăiesc viaţa lor secretă, neîntreruptă. Uneori le aud, deseori le aud, uneori mi se pare că … Continuă să citești Setea tăcerii în spectacolul de teatru