Categorie: lumea teatrului

„Artistul e interpretul tainelor sufletului şi ale timpului său fără să vrea, ca orice profet adevărat, uneori inconştient, asemeni unui somnambul. Îşi închipuie că vorbeşte din străfundurile lui însuşi, dar prin gura lui vorbeşte spiritul timpului, iar ceea ce spune el există, fiindcă exercită o acţiune…” – C. G. Jung Dacă a exista înseamnă a … Continuă să citești Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…

Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide, şi trimite în lume vinovaţi şi învinuiţi, ce aparţin unui alt spaţiu decât cel mundan, – spaţiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea la forţele elementare: ura, frica, dorinţa, răzbunarea, … Continuă să citești SPECTACOLUL LIMBAJULUI

Generaţie non stop Alexa Visarion debutează în 1970 în regia de teatru cu un spectacol de răsunet, Cartofi prăjiţi cu orice de Arnold Wesker, excelent întâmpinat de critică. Ne aflăm într-o epocă dificilă, cu restricţii ideologice draconice, cu consecințe nefaste pentru creatorii de artă. Acum se întâmplă şi blagoslovirea cu „faimoasele” Teze din iulie. Cenzura … Continuă să citești Alexa Visarion, un regizor de ieri și de astăzi

Te simți bine pe țărmul mării, în timp ce în largul ei se răstoarnă o barcă de pescari. (Lucrețiu) Pretutindeni se caută ceva, poate un ultim sprijin al umanității. Dintotdeauna rosturile pătrund ilicit în răspântiile degradării. Înăuntrul nostru o lume, în afara ei un univers. Căutători de interogații meteorizăm încercările de deslușire a ființei. Am … Continuă să citești VISARE ȘI AMĂGIRI

NERVI ȘI SUFLET Avem mai ales nevoie să trăim şi să credem în ceea ce ne ţine în viaţă şi că ceva ne ţine în viaţă – iar ceea ce iese dinlăuntrul misterios al fiinţei noastre nu trebuie să ne bântuie la nesfârşit, cu un scop vulgar digestiv. […] Teatrul şi dansul cântului sunt teatrul … Continuă să citești Mărturisindu-l pe Antonin Artaud (II)

Vorbim mereu, aproape trâmbițat despre ceea ce știm din ce în ce mai puțin, dar susținem cu convingerea și tenacitatea celui neștiutor, dar îndrăzneț. Regizori și critici, scenografi și, câteodată, chiar actori intelectualizați se revendică cu seninătate impertinentă ca discipoli și continuatori ai marilor reformatori ai teatrului vital. Uită intenționat, din suficiență, sensul unei filiații … Continuă să citești Mărturisindu-l pe Antonin Artaud

Ascultă tăcerea de aici, de pe scenă. Îţi dai seama câtă energie spirituală, câte sentimente, sincere şi jucate, râs şi furie şi pasiuni şi cine mai ştie ce. Toate acestea există în continuare aici, închise în acest spaţiu, îşi trăiesc viaţa lor secretă, neîntreruptă. Uneori le aud, deseori le aud, uneori mi se pare că … Continuă să citești Setea tăcerii în spectacolul de teatru