„Când frumusețea moare se întoarce negru haos” Shakespeare – Venus și Adonis – Alo… de la Teatrul Bulandra vă deranjăm, Laura Bătrânu… Domnul Liviu Ciulei vrea să vorbească cu dumneavoastră… Era un început de iunie, în 1970. După o jumătate de oră eram pentru prima dată faţă în faţă cu Liviu Ciulei. – Intră, … Continuă să citești AMINTINDU-MI-L PE LIVIU CIULEI
În paradis, se află arborele vieții și cel al cunoașterii, cel din urmă fiind un paravan pentru primul. Numai cel care și-a limpezit calea prin pomul cunoașterii se poate apropia de Pomul Vieții… Arta este o stare în care putem trăi ispitiți de cunoaștere, în structura noastră intimă simțim că sunetele universului ne cuprind în … Continuă să citești IMPERTINENȚA – STATUTUL PRIVILEGIAT AL IMPOSTURII
Teatrul rămâne viu prin actorii care mor. Creator de teatru, actorul ființează cu dublă focalizare. Jocul densităţilor eliberează concretul şi interpretează ceea ce există în acel loc, în acel timp, în corpul textului, dar şi alături, altundeva, de jur-împrejur – o deschidere de semnificații perceptibilă, la nivelul real – relativ, traseu de la poveste spre … Continuă să citești Valeria Seciu – fascinație și magie
Suntem un semn fără tălmăcire Friedrich Hölderlin Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide și trimite în lume vinovați și învinuiți, ce aparțin unui alt spațiu decât cel mundan – spațiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea … Continuă să citești Imaginația Altei Gralla…
A fost creat de propria lui artă… „Când iubești mergi prin cuvântul iubire. Când cunoști, mergi chiar fără s-o știi prin cuvântul cunoaștere. Când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire, ca fiul risipitor. Numai când mergi prin viață și când pătrunzi mai adânc în ea, mergi prin cuvântul moarte.” – i-a plăcut gânditorului Heidegger să afirme. … Continuă să citești George Banu – vocația prieteniei
Teatrul, ca și viața, nu este un scop în sine și n-ar putea fi vreodată. Datorită lui se caută adevărul, se demască și se înfierează minciuna, se slăvește libertatea sau se mistifică prin demagogie sensurile ei… Se naște revolta! Teatrul face parte din a trăi, din a învăța să trăiești. În orice teatru nu există … Continuă să citești ȘOAPTA PE SCENĂ – REVELAȚIA INTERPRETĂRII
„Omul nu e nici înger, nici animal; nenorocirea e că cine vrea să devină înger devine animal.” – Pascal Piesele istorice shakespeariene demonstrează o largă cunoaştere şi înţelegere a tuturor frământărilor și transformărilor politice, iar în spectacolele cu Richard III centrarea obsedantă asupra personajului principal de obicei duce de obicei la pierderea din vedere a … Continuă să citești Tragica bufonadă shakespeariană, profeție a unui viitor nesigur
„Râsul nu-i decât pregătirea pentru tragedie.” Miguel de Unamuno Nu ştiu, nu am aflat încă, câtă dimensiune emoţională cuprinde o convorbire telefonică… Bineînţeles, nu una uitată de mult, cu telefonul clasic, cu fir, ci una strălucind de noutate (3G, 4G, 4Gs etc.), captivantă prin tentaţii (12 MPx, 14 MPx, dual SIM), prin performanţă obsesivă hilară, … Continuă să citești Magia interpretării
Când sufletul plânge, numai Dumnezeu aude. Când inima plânge, timpul se oprește. Shema Israel Semnul unei creații, profilul unui creator este slujit întotdeauna și de muzica tăcerii, care îmbracă clipele într-o eternitate de vis. Arta regiei a fost și este un tratat mesianic ce cuprinde într-o identitate specifică întreaga ambiguitate a existenței. Radu Penciulescu, cel … Continuă să citești Zborul înalt al amintirii
În jumătate de veac de carieră, până acum, am călăuzit întrebările spre adâncirea gândurilor de taină care neliniștesc și înseninează deopotrivă existența noastră călătoare. Arta interpretării, iscoditoare în ispitirile sale, deschide orizontul trecutului-prezent și a prezentului-trecut ce imaginează necuprinderea timpului în verticalitatea clipei… Viitorul e alintat de mistificarea fără tălmăcire a proiecției umane. Și astfel, … Continuă să citești Shakespeare. Adevăruri tăcute
În anul 1973, după spectacolele de la Botoșani, Piatra Neamț, Arad, Târgu Mureș și București, am montat la Cluj Meşterul Manole, de Lucian Blaga. Am lucrat acel spectacol împreună cu scenograful Vittorio Holtier, artist de aleasă valoare și noblețe, un om deosebit, unic în peisajul creaţiei româneşti… prin distincţie, prin modestie, prin demnitate. Vittorio a … Continuă să citești Iubirea care doare…
Platon în Banchetul a înţeles adânc şi nuanţat categoriile de gen, masculinul şi femininul, ce se despart înăuntrul nostru – în om microcosmos şi în lume macrocosm. Sexul diferenţiat, deghizat devine izvor de dezbinare în lume şi de chinuitoare, nesăţioasă sete de unificare. Taina oricărei dezbinări şi oricărei unificări este de esenţă sexuală. Desfigurarea chipului … Continuă să citești AUTOCRAŢIE MASCULINĂ – SOLITUDINE FEMININĂ ÎNTRE RUG ŞI SACRALITATE
În amintirea scenografului Vittorio Holtier Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, … apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de … Continuă să citești Spectacolul din gânduri
…timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulțește singurătatea firească… Derek Walcott … spelling, please! English spelling I (ai) = impostură, incultură, impertinență M (em) = mediocritate, mistificare, maculare „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într-o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr-o comunitate, dintr-o … Continuă să citești Tandemul I&M
„Viaţa unui om se poate sfârşi, dar viaţa artei sale, nu.” Zeami – Şapte tratate secrete de teatru Nō Gonesc prin amintiri, blânde sau dureroase pentru a-mi insemina privirea asupra prezentului, trist și mohorât… amintirile au în ele glasuri de dragoste și prietenie, răspântii de neliniște, dar înăuntrul lor poți trăi ceea ce ai fost. … Continuă să citești Amintindu-mi-l pe George Constantin
Pe Pământ tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă Nichita Stănescu „Nici o audienţă. Nici un ecou. Ca la moartea cuiva.” , scria Virginia Woolf în jurnalul ei la începutul celui de al doilea război mondial. Lucra la Între acte, în care audienţa – „bucăţele, frânturi şi fragmente precum noi … Continuă să citești Jocul scenic și publicul său
„Suntem aruncaţi în această lume ca într-un mare teatru unde sursele şi cauzele fiecărei întâmplări ne sunt în întregime ascunse; nici nu avem suficientă înţelepciune să prevedem, ori putere să prevenim unele nenorociri cu care suntem continuu ameninţaţi. Atârnăm perpetuu între viaţă şi moarte, sănătate şi boală, bunăstare şi nevoi, care sunt distribuite în specia … Continuă să citești Succesul de consum sau oglinda de celofan
„Transmitem nu ceea ce vrem, transmitem nu ceea ce știm, transmitem ceea ce suntem.” Jean Jaurès „Loc al improvizației geniale”, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a … Continuă să citești Catharsis – în structura comediei
Nobila perseverență a responsabilității față de sine însuși, structură genetică a vitalității profunde, a călăuzit proiectul existențial al ctitoriei vocaționale George Banu. Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului. Creator de imaginație analitică, dincolo de … Continuă să citești Vocația prieteniei
Delir burlesc cu măști și idealuri Caragiale: atenție, acțiune… Obscuritate. Contururi incerte ale unui spaţiu nedesluşit… Deschiderea unei uşi, scârţâit prelung şi bufnitură deopotrivă. Atmosferă stranie. Un glob pământesc fără suport, decolorat și trist se roteşte, se răsucește, înaintând încet, călăuzindu-ne. Îl urmăm… O muzică firavă, de flaşnetă, însoţeşte rostogolirea lui. Globul coboară câteva trepte … Continuă să citești Profeții spectaculare
Am trăit, trăiesc și voi trăi și din amintiri… Undeva, pe Valea Șomuzului, între Dolhasca și Fălticeni, în satul Arghira, am fost obligat să stau împreună cu familia mea mai multă vreme, în domiciliu forțat. Acolo, ascultam la difuzor spectacole de teatru radiofonic. Și așa am făcut cunoștință, încă din clasa a II-a, cu Alexandru … Continuă să citești Profețiile amintirii
„Artistul e interpretul tainelor sufletului şi ale timpului său fără să vrea, ca orice profet adevărat, uneori inconştient, asemeni unui somnambul. Îşi închipuie că vorbeşte din străfundurile lui însuşi, dar prin gura lui vorbeşte spiritul timpului, iar ceea ce spune el există, fiindcă exercită o acţiune…” – C. G. Jung Dacă a exista înseamnă a … Continuă să citești Noutatea ruginită sau goana lui „astăzi” către un „ieri” obosit…
Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide, şi trimite în lume vinovaţi şi învinuiţi, ce aparţin unui alt spaţiu decât cel mundan, – spaţiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea la forţele elementare: ura, frica, dorinţa, răzbunarea, … Continuă să citești SPECTACOLUL LIMBAJULUI
Generaţie non stop Alexa Visarion debutează în 1970 în regia de teatru cu un spectacol de răsunet, Cartofi prăjiţi cu orice de Arnold Wesker, excelent întâmpinat de critică. Ne aflăm într-o epocă dificilă, cu restricţii ideologice draconice, cu consecințe nefaste pentru creatorii de artă. Acum se întâmplă şi blagoslovirea cu „faimoasele” Teze din iulie. Cenzura … Continuă să citești Alexa Visarion, un regizor de ieri și de astăzi