Cum se naşte arta? Ca un remediu la cunoaştere, este de părere Nietzsche; viaţa nu este posibilă decât graţie „iluziei artei”. Vrem să creăm impresia că există o altă lume, o lume a teatrului, a imaginaţiei, a fanteziei, în care realitatea gândește exprimări prin interpretare supusă și călăuzită transfigurării … „Sublim şi absurd – iată … Continuă să citești LUMINILE ILUZIEI
Nu suntem niciodată atenţi la viaţa din jurul nostru; visăm incontinuu şi, paralel cu scenariul concret al vieţii, filmăm un alt univers: al nostru, pe care ne credem stăpâni. Mai mult, dacă se întâmplă să fim atenţi în acele ceasuri, nu ne mai amintim nimic, pe urmă. Atenţia nu are memorie. Observaţi că foarte mulţi … Continuă să citești Vocația imaginației
Opinii în dialog Citind profeţia lui Cramner asupra copilei Elisabeth, în Henric VIII, unul dintre cei mai renumiţi comentatori shakespearieni, criticul G. Wilson Knight, a reuşit să afle acolo o precizare amănunţită, şi o justificare totală a politicii doamnei Thatcher, în cazul Falkland. Intervievat în legătură cu vederile sale asupra Forţei de şoc din timpul … Continuă să citești IMPERIUL SHAKESPEARE
Să ne întrebăm câţi din gazetarii noştri sunt din firea lor „chemaţi” şi „aleşi” şi prin ştiinţa lor, vrednici de a face meseria de care s-au apucat, să nu mai cercetăm câţi dintre dânşii au obiceiul cinstit şi omenia de a nu scrie nimica, decât numai şi numai în deplină cunoştinţă de cauză şi în … Continuă să citești CREATIVITATEA CRITICII TEATRALE
Despre Aureliu Manea nu poţi vorbi, nu poţi scrie fără a pierde ceva emblematic din conturul unicităţii sale. A încerca desluşirea poate umbri esenţa poetică a personalităţii maestrului vizionar. Profet al artei teatrului, regizor-poem, stelar şi ritualic, călăuză în ceaţa necunoscutului existenţial, incandescent şi subtil, Aureliu Manea a fost miezul fierbinte, hipnotic al vocaţiei destinale … Continuă să citești AMINTINDU-MI-L PE AURELIU MANEA
Opera cu statut de creație originală este structura ce sigilează testamentar altitudinea creatorului ei. Faima, recunoașterea publică, statutul de unicitate, toate înălțările nobiliare ale personalității sunt ecouri fertile ale pluralității universului semnificațiilor care întăresc ideatic transfigurarea în limbaj specific. Expresie a imaginației ce inițiază inedit traseele de gândire prin explorarea magică a densității existenței, ce … Continuă să citești Lefter Popescu așteaptă intrarea în scenă
Personaje: Bătrânul actor Sufleorul Acest scenariu reunește Cântecul Lebedei, teme din Trei surori, Unchiul Vanea, Livada de vișini, Pescărușul și fragmente din scrisorile lui A.P. Cehov, cu momente shakespeariene din Hamlet, Macbeth, Regele Lear, Richard al II-lea, Richard al III-lea și Furtuna. Am regizat două versiuni scenice ale scenariului la Teatrul Național „Radu Stanca” … Continuă să citești NOAPTEA BUFONILOR
„Crezusem mereu că se poate întemeia ceva pe dispreţ; acum ştiu ce anume: ‘moralitatea’.” Henri de Montherlant Mărturisirea publică, mai mult sau mai puțin criptată, prin intermediul unei opere, a unor resorturi intime, a gândurilor, aspirațiilor, emoțiilor, sentimentelor, este un act de comunicare unilaterală, o devoalare conștientă, asumată a concepțiilor despre lume și viață, apropiată … Continuă să citești Neliniștile destinului caragialesc
Ce face lumea, domnule? În timp ce se-nvârte se și roade! (Shakespeare – Timon din Atena) De aceea este mai important într-o epocă haotică precum a noastră, a transmite disonanța pentru a ajunge la „adevărata unitate” a operei, decât a recăuta o armonie factică, literară. Este această desfășurare temporală neîntreruptă a piesei concepută ca … Continuă să citești LUMEA E O IMAGINE A TEATRULUI
„Dacă am avea pe cine să ne poată duce, am merge încotro ar trebui să mergem. Dar, fiindcă la noi toți comandă și nimeni n-ascultă – căci nu s-au născut încă nici cine să știe comanda, nici cine să știe asculta – mergem și noi cum merg toate în natură, subt imperiul necesității, mergem încotro … Continuă să citești ISPITA CARAGIALE
Totul trece, totul revine; veşnic rulează roata fiinţei. Totul moare, totul revine în floare; veşnic curge anul fiinţei. Friedrich Nietzsche Omul este centrul vieții fără centru, insul răstignit în cele patru zări. Prin el măreţia şi durerea umană sunt cuvinte care caută să răspundă unor întrebări fără răspuns. Parteneri tainici şi inediţi ai teatrului, … Continuă să citești VOCI ȘI ECOURI
Nu te lăsa impresionat de operele care caută efectul, care vor să impresioneze și să flateze subiectivitatea. Doar arta autentică ne abate de la noi înșine și ne îndreaptă spre ea. (Mikel Dufrenne) Am avut șansa, prin spectacolul lui Radu Penciulescu, Woyzeck de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, să iau un prim … Continuă să citești WOYZECK – TRAGICOMEDIA DURERII
„Gându-i robul vieții, iar viața-i paiața timpului.” Henric al IV-lea Nu era prea greu să înveți să scrii în engleză pe vremea lui Shakespeare. Nimeni nu te mustra pentru greșeli de ortografie pentru că așa ceva nu exista. Varianta reginei sau a ultimului slujbaș era la fel de bună. Dacă știai alfabetul puteai aduna gânduri … Continuă să citești ECOURI DINTR-UN SERTAR DE BIBLIOTECĂ
Lumea comunică, aruncă vorbele, dialoghează, plânge, negociază, se bucură, ierarhizează etc. etc., oriunde şi oricând, pe stradă, în parcări, pe scara rulantă a metroului… ah! avem semnal… prin lifturi, WC-uri publice şi private, în supermarketuri, în spitale, la morgă… la nunţi, petreceri şi scandaluri, peste tot domină comunicarea prin mobil, aparate oferite pentru toate buzunarele, … Continuă să citești IOCASTA – MAGIA INTERPRETATIVĂ A CERASELEI IOSIFESCU
Loc al improvizației geniale, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a înfăptui tot ce nu are semnificație ca act uman, căci doar semnificația reciprocă (M. Eliade) face … Continuă să citești CATHARSIS CARAGIALIAN – ADULTERUL EXISTENȚIAL ȘI SUFE-RINȚA BURLESCĂ
Acum câțiva ani buni, Doamne, cum se grăbesc și anii aștia… am avut privilegiul și onoarea de a mărturisi în cadrul unui ceremonial academic, câteva fărâme din creativitatea unui Actor de legendă. Era ziua teatrului românesc, 30 ianuarie, ziua de naștere a lui Ion Luca Caragiale și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică care îi … Continuă să citești VICTOR REBENGIUC SAU ARTA DE A TRĂI ÎNȚELESURILE
Încă din anii studenției, la clasa profesorului Radu Penciulescu, Andrei Șerban a fost respectat, admirat și aplaudat pentru prospețimea, inventivitatea și noutatea creativității sale regizorale. Explorarea textelor dramatice în studiul său se finaliza în viziuni profunde, seducătoare și originale. Opțiunile tânărului regizor erau explozive construcții conceptuale, imaginative și polemice, surprinzătoare prin gândire și exprimarea reformatoare, … Continuă să citești ANDREI ȘERBAN SAU NOBILA MÂNDRIE A ÎNVINGĂTORULUI
Rescriem continuu Scrisoarea pierdută, desăvârşim prin nimicnicie o plasmă existenţială grotescă, fardată cu idealuri mistificate la purtător, trăim intens, obsesiv, agonic, delirant, spasme politice şi erotice, construind mulţumiţi de noi înşine o vieţuire băşcălioasă gonflabilă, din pretexte şi măscări, o surpare mocirloasă de jos în sus, trâmbiţând sloganuri patriotarde, putrezite în maculări de-a pururi vii. … Continuă să citești CETĂȚEANUL TURMENTAT…
„Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!” Mihai Eminescu Scena a rămas singură în adâncul tăcerii… Ultimele rânduri din Furtuna, poate ultimele versuri scrise vreodată de Shakespeare, cuvinte ce închid o experiență, magia și destinul creatorului. „And my ending is despair, Unless I be reliev’d prayer Witch pierces so that it assaults Mercy … Continuă să citești ȘTEFAN IORDACHE – INSOMNIA ÎNTREBĂRILOR
Otrava n-o iubesc acei ce-o dau. Richard II – Shakespeare Regii mor numai noaptea. Înaintea marilor bătălii regele shakespearian, singur, mistuit de zădărnicia acţiunii şi condamnat la înţelegere devine om. Shakespeare îşi lasă regii pradă conştiinţei înainte de înfrângerea ce vine odată cu zorile. Cumpăna de noapte a regilor, Henric V, Richard III, Henric VIII, … Continuă să citești NOPŢILE REGILOR
Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, …apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de consum, profilul artei teatrului se revendică … Continuă să citești SPECTACOLUL DIN GÂNDURI
În anul 1973, la scurt timp după absolvire, am montat la Cluj Meșterul Manole de Lucian Blaga. Am lucrat acel spectacol împreună cu scenograful Vittorio Holtier, artist de aleasă valoare și noblețe, un om deosebit, unic în peisajul creației românești, prin distincție, prin modestie, prin demnitate. Vittorio a trecut dincolo. La înmormântare au fost numai … Continuă să citești MITUL SACRIFICIULUI
Când zici Andrei Șerban, zici Trilogia Antică, zici Medeea și alte câteva titluri de spectacole greu de uitat și de ignorat, din anii ’90, la Teatrul Național din București, al cărui director a fost pentru scurtă vreme. Prea scurtă vreme, pentru că o răscoală a unor actori de tip Draga Olteanu-Matei și Florina Cercel, a … Continuă să citești O NOUĂ NOAPTE SHAKESPEARIANĂ CU ANDREI ȘERBAN
După douăzeci și șapte de ani de la Hamlet-ul lui Tompa Gábor, cu Adrian Pintea în rolul prințului danez, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a readus pe scenă – în zilele de 22, 23 și 24 februarie 2024 – celebra tragedie shakespeariană într-o montare având pe afiș titlul Shakespeare’s Hamlet. Tot de pe afiș … Continuă să citești „HAMLET”-UL LUI DECLAN DONNELLAN… ȘI NU NUMAI