Otrava n-o iubesc acei ce-o dau. Richard II – Shakespeare Regii mor numai noaptea. Înaintea marilor bătălii regele shakespearian, singur, mistuit de zădărnicia acţiunii şi condamnat la înţelegere devine om. Shakespeare îşi lasă regii pradă conştiinţei înainte de înfrângerea ce vine odată cu zorile. Cumpăna de noapte a regilor, Henric V, Richard III, Henric VIII, … Continuă să citești NOPŢILE REGILOR
Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, …apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de consum, profilul artei teatrului se revendică … Continuă să citești SPECTACOLUL DIN GÂNDURI
În anul 1973, la scurt timp după absolvire, am montat la Cluj Meșterul Manole de Lucian Blaga. Am lucrat acel spectacol împreună cu scenograful Vittorio Holtier, artist de aleasă valoare și noblețe, un om deosebit, unic în peisajul creației românești, prin distincție, prin modestie, prin demnitate. Vittorio a trecut dincolo. La înmormântare au fost numai … Continuă să citești MITUL SACRIFICIULUI
Când zici Andrei Șerban, zici Trilogia Antică, zici Medeea și alte câteva titluri de spectacole greu de uitat și de ignorat, din anii ’90, la Teatrul Național din București, al cărui director a fost pentru scurtă vreme. Prea scurtă vreme, pentru că o răscoală a unor actori de tip Draga Olteanu-Matei și Florina Cercel, a … Continuă să citești O NOUĂ NOAPTE SHAKESPEARIANĂ CU ANDREI ȘERBAN
După douăzeci și șapte de ani de la Hamlet-ul lui Tompa Gábor, cu Adrian Pintea în rolul prințului danez, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a readus pe scenă – în zilele de 22, 23 și 24 februarie 2024 – celebra tragedie shakespeariană într-o montare având pe afiș titlul Shakespeare’s Hamlet. Tot de pe afiș … Continuă să citești „HAMLET”-UL LUI DECLAN DONNELLAN… ȘI NU NUMAI
În teatru, acum mai mult ca oricând, se moare din obişnuit. Evidenţele plictisesc şi fac să agonizeze spectacolul ce pretinde statut de personalitate dincolo de rigorile literaturii. Captivat de posibilitatea virtuozităţii expresiei, teatrul viu şi adevărat obligă la atitudine creatoare rezonantă cu spasmul acestor vremuri. Faima unui scriitor se impune datorită şanselor pe care opera … Continuă să citești CĂLĂTORIA EROTICĂ A ILUZIEI
The play’s the thing. (Shakespeare) Anul 2024… Secolul XXI… Mileniul trei al erei creştine… Violență… Frică… Globalizare şi furie… Încălzire globală… Uciderea libertății… Crize de vertij… Orgoliu… Trădări… Terorism… Războaie… Provizoratul naţiunilor… Rătăcirea civilizației… Ce face lumea, domnule? În timp ce se-nvârte, se şi roade (William Shakespeare – Timon din Atena). Magia şi deriziunea, … Continuă să citești CINE E HAMLET?
Arta teatrului nu este altceva decât o perpetuă reformulare a expresiei ce permite marilor teme să ne fie contemporane. În teatru, acum mai mult ca oricând, se moare din obişnuit. Evidenţele plictisesc şi fac să agonizeze spectacolul ce pretinde statut de personalitate dincolo de rigorile literaturii. Captivat de posibilitatea virtuozităţii expresiei, teatrul viu şi adevărat … Continuă să citești CĂLĂTORIA EROTICĂ A ILUZIEI
„Când frumusețea moare se întoarce negru haos” Shakespeare – Venus și Adonis – Alo… de la Teatrul Bulandra vă deranjăm, Laura Bătrânu… Domnul Liviu Ciulei vrea să vorbească cu dumneavoastră… Era un început de iunie, în 1970. După o jumătate de oră eram pentru prima dată faţă în faţă cu Liviu Ciulei. – Intră, … Continuă să citești AMINTINDU-MI-L PE LIVIU CIULEI
În paradis, se află arborele vieții și cel al cunoașterii, cel din urmă fiind un paravan pentru primul. Numai cel care și-a limpezit calea prin pomul cunoașterii se poate apropia de Pomul Vieții… Arta este o stare în care putem trăi ispitiți de cunoaștere, în structura noastră intimă simțim că sunetele universului ne cuprind în … Continuă să citești IMPERTINENȚA – STATUTUL PRIVILEGIAT AL IMPOSTURII
Teatrul rămâne viu prin actorii care mor. Creator de teatru, actorul ființează cu dublă focalizare. Jocul densităţilor eliberează concretul şi interpretează ceea ce există în acel loc, în acel timp, în corpul textului, dar şi alături, altundeva, de jur-împrejur – o deschidere de semnificații perceptibilă, la nivelul real – relativ, traseu de la poveste spre … Continuă să citești Valeria Seciu – fascinație și magie
Suntem un semn fără tălmăcire Friedrich Hölderlin Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide și trimite în lume vinovați și învinuiți, ce aparțin unui alt spațiu decât cel mundan – spațiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea … Continuă să citești Imaginația Altei Gralla…
A fost creat de propria lui artă… „Când iubești mergi prin cuvântul iubire. Când cunoști, mergi chiar fără s-o știi prin cuvântul cunoaștere. Când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire, ca fiul risipitor. Numai când mergi prin viață și când pătrunzi mai adânc în ea, mergi prin cuvântul moarte.” – i-a plăcut gânditorului Heidegger să afirme. … Continuă să citești George Banu – vocația prieteniei
Teatrul, ca și viața, nu este un scop în sine și n-ar putea fi vreodată. Datorită lui se caută adevărul, se demască și se înfierează minciuna, se slăvește libertatea sau se mistifică prin demagogie sensurile ei… Se naște revolta! Teatrul face parte din a trăi, din a învăța să trăiești. În orice teatru nu există … Continuă să citești ȘOAPTA PE SCENĂ – REVELAȚIA INTERPRETĂRII
„Omul nu e nici înger, nici animal; nenorocirea e că cine vrea să devină înger devine animal.” – Pascal Piesele istorice shakespeariene demonstrează o largă cunoaştere şi înţelegere a tuturor frământărilor și transformărilor politice, iar în spectacolele cu Richard III centrarea obsedantă asupra personajului principal de obicei duce de obicei la pierderea din vedere a … Continuă să citești Tragica bufonadă shakespeariană, profeție a unui viitor nesigur
„Râsul nu-i decât pregătirea pentru tragedie.” Miguel de Unamuno Nu ştiu, nu am aflat încă, câtă dimensiune emoţională cuprinde o convorbire telefonică… Bineînţeles, nu una uitată de mult, cu telefonul clasic, cu fir, ci una strălucind de noutate (3G, 4G, 4Gs etc.), captivantă prin tentaţii (12 MPx, 14 MPx, dual SIM), prin performanţă obsesivă hilară, … Continuă să citești Magia interpretării
Când sufletul plânge, numai Dumnezeu aude. Când inima plânge, timpul se oprește. Shema Israel Semnul unei creații, profilul unui creator este slujit întotdeauna și de muzica tăcerii, care îmbracă clipele într-o eternitate de vis. Arta regiei a fost și este un tratat mesianic ce cuprinde într-o identitate specifică întreaga ambiguitate a existenței. Radu Penciulescu, cel … Continuă să citești Zborul înalt al amintirii
În jumătate de veac de carieră, până acum, am călăuzit întrebările spre adâncirea gândurilor de taină care neliniștesc și înseninează deopotrivă existența noastră călătoare. Arta interpretării, iscoditoare în ispitirile sale, deschide orizontul trecutului-prezent și a prezentului-trecut ce imaginează necuprinderea timpului în verticalitatea clipei… Viitorul e alintat de mistificarea fără tălmăcire a proiecției umane. Și astfel, … Continuă să citești Shakespeare. Adevăruri tăcute
În anul 1973, după spectacolele de la Botoșani, Piatra Neamț, Arad, Târgu Mureș și București, am montat la Cluj Meşterul Manole, de Lucian Blaga. Am lucrat acel spectacol împreună cu scenograful Vittorio Holtier, artist de aleasă valoare și noblețe, un om deosebit, unic în peisajul creaţiei româneşti… prin distincţie, prin modestie, prin demnitate. Vittorio a … Continuă să citești Iubirea care doare…
Platon în Banchetul a înţeles adânc şi nuanţat categoriile de gen, masculinul şi femininul, ce se despart înăuntrul nostru – în om microcosmos şi în lume macrocosm. Sexul diferenţiat, deghizat devine izvor de dezbinare în lume şi de chinuitoare, nesăţioasă sete de unificare. Taina oricărei dezbinări şi oricărei unificări este de esenţă sexuală. Desfigurarea chipului … Continuă să citești AUTOCRAŢIE MASCULINĂ – SOLITUDINE FEMININĂ ÎNTRE RUG ŞI SACRALITATE
În amintirea scenografului Vittorio Holtier Pe marea scenă a poeticilor teatrale, călăuzirea prin înțelepciune îmbogățește substanța de necuprindere a teatrului întru rost, temei și infinire, … apărându-l astfel de invazia agresivă și turbulentă a mediocrizării. Fără verdicte dictatoriale și libertăți de creație gângave, fără noutăți înseriate în portofoliul gonflabil al prostiei, fără micimea inventivității de … Continuă să citești Spectacolul din gânduri
…timpul, care ne transformă în obiecte, ne îmulțește singurătatea firească… Derek Walcott … spelling, please! English spelling I (ai) = impostură, incultură, impertinență M (em) = mediocritate, mistificare, maculare „Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într-o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume rămâne valid dintr-o comunitate, dintr-o … Continuă să citești Tandemul I&M
„Viaţa unui om se poate sfârşi, dar viaţa artei sale, nu.” Zeami – Şapte tratate secrete de teatru Nō Gonesc prin amintiri, blânde sau dureroase pentru a-mi insemina privirea asupra prezentului, trist și mohorât… amintirile au în ele glasuri de dragoste și prietenie, răspântii de neliniște, dar înăuntrul lor poți trăi ceea ce ai fost. … Continuă să citești Amintindu-mi-l pe George Constantin
Pe Pământ tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă Nichita Stănescu „Nici o audienţă. Nici un ecou. Ca la moartea cuiva.” , scria Virginia Woolf în jurnalul ei la începutul celui de al doilea război mondial. Lucra la Între acte, în care audienţa – „bucăţele, frânturi şi fragmente precum noi … Continuă să citești Jocul scenic și publicul său