Categorie: poeți în timpul intermediar

În tot ce întâlnim pe unde trecem există ceva care vine de mult mai departe decât omul și care duce de asemenea mult mai departe. André Breton, Arcane 17, New York, 1944   Încerc un răspuns la întrebarea provocatoare „Epoca noastră mai e suprarealistă?”, din numărul special al cunoscutei reviste pariziene NRF (Nouvelle Revue Française) … Continuă să citești 100 DE ANI DE LA PUBLICAREA DE CĂTRE ANDRÉ BRETON A PRIMULUI „MANIFEST AL SUPRAREALISMULUI”

Pentru psihanalistul și eseistul francez Jacques Arènes (La quête spirituelle, hier et aujourd’hui (Un point de vue psychanalytique), Cerf, 2011), Michel Houellebecq reprezintă o ultimă variantă a nihilismului contemporan, în sensul că universul său participă într-un mod „performativ’’ la crearea și perpetuarea disperării post-moderne. Disperarea relațională a operei sale dezvăluie nihilismul ascuns al hedonismului contemporan, … Continuă să citești Michel Houellebecq între roman și poezie, între apocalipsă și „lirism hibrid”

„Nu există un mijloc oarecare pentru a se familiariza cu moartea decât dacă o aliezi unei idei libertine.” Marchizul de Sade Fraza lui Sade citată mai sus după un eseu asupra erotismului de Georges Bataille, a fost scrisă într-o perioadă de mari tulburări, trăite de francezi în anii care au precedat Revoluția din 1789, pe … Continuă să citești EROSUL ÎN TIMP DE RĂZBOI…

În căutarea Europei Centrale, un continent imaginar, în Statele Unite ale Americii «V-am visat din nou în ultima vreme: era un vis însemnat, dar nu îmi mai amintesc aproape nimic. Plecasem la Viena, însă nu mi-a rămas nimic, apoi veneam la Praga și apoi vă uitasem adresa, nu numai strada dar și orașul, nu mai … Continuă să citești GÂNDIREA SAU VIAȚA

Cu greu am putea găsi în opera lui Pasolini o mărturie mai directă și mai completă a concepției sale poetice, în continuă confruntare cu poezia timpului său, decât în poemul de 32 de pagini, intitulat Poetul Cenușii (Poeta delle Ceneri) sau Cine sunt eu” (Who is me). Poemul a fost găsit, dactilografiat și datat 1966-67, … Continuă să citești Pier Paolo Pasolini „Poetul Cenușii”

în lumina zilei cușca își exhibă gratiile în noaptea materiei departe de zi o cușcă în interiorul alteia și așa mai departe până la transformarea infinitezimală a gratiilor între noapte și zi această dispariție programată plusează la fuga din cușcă în cușcă sărind peste gratii (din volumul Cage centrifuge, L’Harmattan, Paris, 2003 – în traducerea … Continuă să citești Cușcă centrifugă

O personalitate artistică și intelectuală paradoxală, non-conformistă, excepțională a fost poetul, romancierul, cineastul și eseistul italian Pier Paolo Pasolini, într-un peisaj intelectual dominat de maniheism și anatemizare cum este cel al României actuale și, din păcate, și a altor țări din Europa sau din afara ei. Ca și alți poeți ai „timpului intermediar” (sintagmă împrumutată … Continuă să citești De la creștinism la marxism și înapoi, cu Pier Paolo Pasolini

(Despre Gherasim Luca, II) „E greu să închizi o viață într-o biografie, aceasta fiind inevitabil deformantă, literară, fals mitologizantă.” Gherasim Luca, „…pentru câțiva prieteni de departe…”, Corréspondance avec Tilo Wenner, Paris, Editions des Cendres, 2014. Neînțelegerile între demersul lui Gherasim Luca (și al altor membri ai grupului suprarealist de la București) și cel al grupului … Continuă să citești O absență voluntară de biografie

Despre Gherasim Luca Până unde continuitatea există în viața unui om, până unde o continuitate poate exista, mai ales când omul se numește (sau a ales să se numească) Gherasim Luca? Și ce fel de continuitate ar putea exista în viața unui poet atât de special, a cărui sinucidere a căpătat o semnificație quasi-ontologică? Un … Continuă să citești Începuturile unei neînțelegeri fecunde

Un important poet francez contemporan, Alain Borer, comentator avizat al lui Rimbaud și călător înveterat pe urmele acestuia până în Aden si Harrar, rezumă astfel complexitatea polifonică a demersului poetic al lui Zéno Bianu: «Paradoxul lui Zéno ține de această profunzime tragică într-o voce blândă și tandră; în a fi în același timp abisal și … Continuă să citești Zéno Bianu sau nostalgia infinitului (II)

(Invitat la Festivalul Internațional de Carte „Transilvania” de la Cluj, din octombrie 2018, să vorbesc despre „România mea”, alături de alți colegi, scriitori români care trăiesc în afara țării, am scris și comunicat textul următor, pe care-l supun cititorilor Vieții Românești. Numărându-mă, astfel, și eu printre poeții în timpul intermediar la care m-am referit și … Continuă să citești «România mea»

Zéno Bianu, născut la Paris în 1950 din mamă franceză și tată refugiat politic român, urmaș al marelui cărturar transilvan Ioan Bianu, a debutat ca poet în 1971, cu Manifeste électrique aux paupières de jupes (Manifest electric cu pleoape de fuste), scris împreună cu Michel Bulteau, Mathieu Messagier și Gilles Mézière (dintre care primii doi … Continuă să citești Zéno Bianu sau dorința de infinit (I)

„Întemeiată pe critică, modernitatea îți secretă în mod natural autocritica. Poezia a fost una dintre manifestările cele mai vii, cele mai energice, ale acestui demers. Critica venind din partea poeziei nu a fost nici rațională, nici filozofică; ea a fost pasională, făcută în numele unor realități ignorate sau refuzate de timpurile moderne. Poezia a rezistat … Continuă să citești Despre justificarea existenței poeziei, cu Ingeborg Bachmann

Dintr-o perspectivă diferită, scriitura lui Ingeborg Bachmann poate fi văzută ca „acompaniind” „Cronica berlineza” (in „Écrits autobiographiques”, Christian Bourgois, 2011, în traducere franceză), scrisă în primăvara și vara anului 1932 de către Walter Benjamin, dar și ca o continuare a acesteia prin non-conformismul propriei viziuni a Berlinului postbelic. „Berlinul, prozaic și zgomotos, oraș al muncii … Continuă să citești Promenadă prin Berlinul lui Ingeborg Bachmann cu Walter Benjamin

„În lumea lui Ingeborg Bachmann, eul nu se mai definește prin singularitatea sa, ci prin retragerea singularității. Eul se definește prin capacitatea sa de trecere de la un lucru la altul, ființă sau cuvânt, altfel spus prin capacitatea sa de a atinge totul din ce în ce mai mult (cuvântul german grenzen, adică a se … Continuă să citești Un DETUR suprarealist prin Berlin

Referindu-se la poemele și fragmentele postume ale lui Ingeborg Bachmann, publicate pentru prima oară în volum în anul 2000, la editura Piper Verlag din München, și în special la poemul Nu știu o lume mai bună – care dă titlul volumului -, filozoful francez Jean-Luc Nancy scria în numărul dublu (august / septembrie 2003) al … Continuă să citești „Angajament” și renaștere a limbajului poetic în Germania postbelică: între Ingeborg Bachmann și Paul Celan (I)

Justificare spirituală  și „angajament” poetic „ce ai făcut în noaptea sfântului bartolomeu de ce nu erai născut în noaptea sfântului bartolomeu gândurile tale împotriva nopţii sfântului bartolomeu nu ajung cât a ținut noaptea sfântului bartolomeu cât va mai ţine ea” Nicolae Prelipceanu – Ce ai făcut în noaptea Sfântului Bartolomeu Într-un articol precedent (Despre „sfârşitul … Continuă să citești Despre „sfârșitul poeziei” și al „avangardei” (câteva repere) (II)

(I) „Les hommes n’ont jamais su le nom des temps qu’ils vivent et nous ne faisons pas exception à cette règle universelle. Se baptiser „postmoderne” est une manière somme toute ingénue d’affirmer que l’on est très moderne. Or, ce qui est remis en cause, c’est la conception linéaire du temps et son identification avec la … Continuă să citești DESPRE „SFÂRȘITUL POEZIEI”, AL „AVANGARDEI” ETC. (CÂTEVA REPERE)