(Jurnal de campanie) Tinereţea şi insurgenţa tinereţii sunt calităţi şi nu defecte; dar devin urâte când se transformă în a(p)titudini paranoide care nu au nimic de-a face cu literatura în sine. Imberbul care îşi înjură părinţii şi bunicii, ca să îşi/ să le demonstreze cât de mare a crescut el, cât de importantă e prezenţa … Continuă să citești CULTURA NEFERICIRII
De două ori pe an, în vară, la Bookfest, și în toamnă, la Gaudeamus, adică la cele două mari târguri de carte de la București, cărțile revin în prim-planul bulversantei noastre realități cotidiene. Cu alte cuvinte, își iau o binemeritată revanșă față de acaparanta preocupare a românilor pentru supraviețuire, dar, mai ales, față de jenanta … Continuă să citești REVANȘA CĂRȚILOR: DE DOUĂ ORI PE AN
După ce au trudit o viață la stat, evoluând multilateral dezvoltat de la cincinalele înjumătățite la munca patriotică nenormată, românii au descoperit, după 1990, proprietatea privată și munca pentru sine. În confuzia generală a acelor vremuri, bine plantată, dirijată și întreținută de emanații din decembrie 1989, pragmatismul și libera inițiativă la scară mică se întindea … Continuă să citești PATRONII DE PARTIDE
Fiți gata. Totdeauna gata. Precum, cândva, pionierii sovietici ce urlau în cor: „Totdeauna gata!” „La apelul partidului!” – aceasta era provocarea instructoarei. De pionieri. De viitori neisprăviți. Unii, mai mult, alții, din fericire, mai puțin. Așadar, fiți gata: de aici încolo, o să vă strâng la perete. Simbolic vorbind. Cu niște gânduri. Cu niște idei. … Continuă să citești În marginile decanonizării
Dacă mi s-ar pune întrebarea „care este în zilele noastre manifestarea informatică cu cel mai ridicat nivel de inteligență?”, eu aș opta pentru aplicațiile de traducere automată și pentru cele de recunoaștere a vorbirii (precum Translate și Speach Recognition din familia Google). Dacă la începuturi rezultatele traducerilor automate erau hilare, astăzi ele sunt oarecum întrebuinţabile, … Continuă să citești INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI FILOLOGIA
Înainte de a încerca să abordez subiectul propus, care evident trimite din capul locului la numele unui critic important și tot pe atât de constant cădelnițat decenii la rând în presa literară românească de o armată de ciraci, l-am numit pe G. Călinescu, aș vrea să arăt că nicăieri în lume, până astăzi, nu s-a … Continuă să citești Călinescianism sau anticălinescianism
Un daimon bântuie cetatea În Etica nicomahică a lui Aristotel se presupunea că fericirea (eudaimonia) ar fi motorul imuabil al vieții umane, supremul scop al oricărui individ. Acesta este spiritul (daimōn) bun (eu) care bântuie visele oamenilor și le determină, în viziunea Stagiritului, nu doar viața contemplativă, dar și implicarea lor în viața cetății, fericirea … Continuă să citești Ministerul fericirii