eseu
NICOLAE DRĂGHICI

CARAGIALE – NOTE TIMIDE

Articol publicat în ediția 1-2/2018

Pe Caragiale azi, cum deseori s-a spus, îl ştim toţi aproape pe dinafară. Cităm din el zilnic, cu o frecvență amețitoare, aceleaşi replici celebre, devenite un repertoriu de sloganuri. Pare chiar, uneori, că viaţa noastră de fiecare zi curge ca să-i valideze lui Caragiale formulările inspirate, tot astfel cum opera lui Creangă pare creată într-adins, … Continuă să citești CARAGIALE – NOTE TIMIDE

eseu
TRAIAN-IOAN GEANĂ

Meditaţie asupra scoaterii din context

Articol publicat în ediția 1-2/2018

sau: Despre tandreţe, cu Ion Pop şi Sofia Coppola Dintre păcatele capitale de care fuge gânditorul umanist specializat din ziua de azi, ruperea din context se află cu siguranţă în capul listei, sau undeva pe acolo. Teama de a prelua citate după bunul plac, deturnându-le de la sensul cu care erau învestite în mediul lor … Continuă să citești Meditaţie asupra scoaterii din context

eseu
Radu Cernătescu

Metafizică şi homosexualitate în Renaştere

Articol publicat în ediția 11-12/2017

Autopsia geniului În anul 1494 murea, la doar 31 de ani, filosoful şi misticul, teologul şi cabalistul, retorul şi poetul Pico della Mirandola, geniul despre care Machiavelli va spune o generaţie mai târziu că a fost un „om aproape divin (uomo quasi che divino)”1. El este eruditul (cunoştea latina, greaca, ebraica, aramaica, araba) care a … Continuă să citești Metafizică şi homosexualitate în Renaştere

eseu
NICOLAE DRĂGHICI

MERSUL ŞI DANSUL. LIMBAJ POETIC, POETICĂ A LIMBAJULUI

Articol publicat în ediția 10 / 2017

„Limbajul poetic, pe care ar fi poate mai bine să-l numim limbajul în stare poetică sau starea poetică a limbajului este limbajul în stare de vis, şi ştiind că visul în raport cu veghea nu este o deviere, ci dimpotrivă…“[1] Într-adevăr – susţine în continuare G. Genette – nu limbajul poetic se lasă definit mai … Continuă să citești MERSUL ŞI DANSUL. LIMBAJ POETIC, POETICĂ A LIMBAJULUI

eseu
VICTOR IVANOVICI

BASM, BASNĂ ŞI ROMAN

Articol publicat în ediția 10 / 2017

În volumul al doilea din Don Quijote (în continuare DQ 1615), eroul eponim întâmpină adesea nevoia urgentă de a se autodefini. Nevoie ce apare în funcţie de două grupuri distincte de cititori şi e satisfăcută în două chipuri, tot distincte. Pe de-o parte, deci, pe drumurile prăfoase ale Castiliei, cu sărăcăcioasele hanuri pe care  „ingeniosul” … Continuă să citești BASM, BASNĂ ŞI ROMAN

eseu
MIHAI VORNICU

MATEI CARAGIALE, SAU BURGHEZUL GENTILOM

Articol publicat în ediția 10 / 2017

Matei Caragiale se naşte la Bucureşti în 1885,  ca fiu nelegitim al lui Ion Luca şi al unei Maria Constantinescu, funcţionară la Regie, locuind în strada Frumoasă. Recunoscut de tată, e primit în familia pe care acesta o întemeiase însurându-se peste puţin timp cu fiica unui arhitect italian, stabilit în România, şi pleacă la Berlin … Continuă să citești MATEI CARAGIALE, SAU BURGHEZUL GENTILOM

eseu
ION MIRCEA

ORATORIUL TACTIL (III)*

Articol publicat în ediția 7 / 2017

Dubla interioritate „Moise era atât de impregnat de Dumnezeu, încât nu putea vorbi.” (Marguerite Duras, dintr-o convorbire cu Bernard Pivot) Scena în care Dumnezeu i Se adresează lui Moise pe Muntele Horeb (actualul Munte Sinai) a fost interpretată de-a lungul timpului mai ales în registru vizual. Exegeza biblică a insistat cu precădere asupra epifaniei divine: … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL (III)*

eseu
Ion Mircea

ORATORIUL TACTIL (II)

Articol publicat în ediția 6 / 2017

Vezi prima parte. Mângâierea ca „așteptare a unui viitor pur, fără conținut”1 Pe la mijlocul secolului XX, Frederick Perls imputa viziunii psihanalitice a lui Freud că ia în calcul numai trecutul; Perls la rândul său şi curentul gestaltist pe care l-a întemeiat au mizat constant pe prezent, pe acel hic et nunc al fiecărui act … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL (II)

eseu
Ion Mircea

ORATORIUL TACTIL*

Articol publicat în ediția 5 / 2017

Într-o convorbire a Fericitului Augustin cu fiul său Adeodat, consemnată în De magistro, cel dintâi afirmă la un moment dat: „ai înfăţişat cuvintele prin cuvinte, adică semnele prin semne, iar cele foarte cunoscute prin altele, la fel de cunoscute. Eu însă aş vrea să-mi arăţi, dacă poţi, lucrurile însele pe care le semnifică acestea”. (O … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL*

eseu
Victor Ivanovici

Apele, visul și traversarea (de la Gellu Naum la Virgil Mazilescu)*

Articol publicat în ediția 4 / 2017

1. Retorica visului, adică Poezia În pofida amplificărilor mai vechi și mai noi ale registrului ei semantic și epistemologic, Retorica nu a încetat nici o clipă să fie o artă a persuasiunii, a cărei utilitate e un adevăr axiomatic în ordinea generală a limbajului. Pe de altă parte, nu există un limbaj particular care să … Continuă să citești Apele, visul și traversarea (de la Gellu Naum la Virgil Mazilescu)*