Există destule societăți și epoci – cum e și a noastră – în care ordinea juridică funcționează, instituțiile își fac treaba, legile sunt respectate în linii mari, însă ceva esențial se degradează pe nesimțite. Mașinăria socială funcționează mulțumitor, rezonabil, dacă nu suntem foarte pretențioși, și totuși simțim prea multă poluare. Nu știm ce, dar sigur … Continuă să citești INSOMNIA CA STARE ETICĂ
„Aforismul e cultivat numai de cei care au cunoscut frica în mijlocul cuvintelor, frica de a se nărui împreună cu toate cuvintele.” În cartea recent tradusă la noi, Trebuie să îți schimbi viața, Peter Sloterdijk îi dedică un capitol lui Cioran, așezându-l alături de Rilke, Nietzsche și Kafka. Filosoful german – unul dintre cei mai … Continuă să citești Logica aforismului cioranian
„Câte o bună definiție devine o explicație a lumii, sau un holomer al culturii.” – Constantin Noica Atunci când, foarte demult, am citit în Jurnalul filosofic al lui Noica „Dublează-ți dorințele – nu ți le stinge – și vei fi fericit” mi s-a părut că am dat peste un aforism. Și mi s-a părut un aforism … Continuă să citești Aforismul ca holomer filosofic
Încerc în paginile de mai jos să urmăresc contextul și mecanismele prin care se configurează ceva nou la nivelul habitusului (P. Bourdieu) civilizațional, anume noi forme de familiaritate, legate în principal de tehnologiile comunicării. Acestea, urmărite în plan sociologic și totodată psihologic, întrucât este vorba de mutații semnificative în ambele direcții. Conceptul familiarității, centrat pe … Continuă să citești FAMILIARITATEA GLOBALĂ – CINE SUNT EU, CU CINE MĂ IDENTIFIC, CU CINE MĂ ASOCIEZ
„Există un semn mai bun de «civilizație» decât laconismul? A sublinia, a explica, a demonstra – atâtea forme de vulgaritate.” E. M. Cioran Modernitatea ne-a obișnuit să vedem în Platon, Aristotel, Kant și Hegel careul de ași ai filosofiei occidentale. Ea prețuiește tratatele de mari dimensiuni, pentru că ele sunt mărturia unei elaborări ce implică … Continuă să citești ÎNTRE AXIOMĂ ȘI HAIKU – AFORISMUL
„domnul era un ins mărunt cât palma, puțin chel, puțin sașiu și cu barba albă până-n brâu. avea și vorba șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stânga și cu alta-n dreapta sa. hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o țigare și ia o votcă și tu, parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la … Continuă să citești MESIANISMUL CARICATURAL
„Creierul electronic va fi exact. Cel viu, adevărat.” Constantin Noica Tot mai mult, Noica pare să devină pentru noi o figură a trecutului. S-a scris mult în anii ᷾90 despre el. Cu o cadență tot mai rară, s-a scris și după aceea în toți acești ani. Prietenii mei de la Timișoara și Arad, ca și … Continuă să citești CE GÂNDEA NOICA DESPRE INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ?
„IA nu are un daimon” Nu m-ar mira dacă la un moment dat, pe lângă altele, multe sarcini preluate de Inteligența Artificială, ar fi și aceea de „a face” filosofie. Am pus ghilimele verbului pentru că nu m-am convins încă până acum că sensul filosofiei ar putea fi rezumat în ceva care ține de facere, … Continuă să citești CUM AR FI SĂ FACĂ INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ FILOSOFIE
Adevărul? Hm! Mai degrabă o Fata Morgana ce dispare mereu dincolo de orizont pe măsură ce înaintezi înspre el. Un acrobatic – și neverosimil – salt dincolo de linia de separație ar dezvălui cu stupoare că a apărut pe neașteptate un nou orizont, pe nebula căruia zâna vrăjitoare zâmbește ispititor și malefic, la fel de … Continuă să citești Adevărul necuvântător
În ultimii ani, poate sub impactul schimbărilor specifice erei digitale, în care comunicarea a înlocuit cunoașterea, după remarca precisă a profesorului Aurel Codoban, se reiau și la noi discuțiile la nivel academic pe tema statutului autorului în noua paradigmă. Între cercetările interesante, poate cea mai complexă și serioasă de care eu știu, este cartea … Continuă să citești ICONOGRAFIA AUCTORIALĂ ȘI SCRIITURA FĂRĂ AUTOR
Problema cu așa-zisa „moștenire culturală” este delicată și, în anumite contexte, înșelătoare. Aceasta nu este o moștenire decât pentru cei/ cele care vor să beneficieze de ea, ceea ce înseamnă în realitate a face efortul de învățare, înțelegere, cunoaștere, adică efortul de a prelua din inepuizabila zestre a tradiției atât cât se poate într-o viață … Continuă să citești CÂNTECELE DE FLAUT ALE FILOSOFILOR
(fragment) „Dumnezeu nu dă cu zarurile” – i-a scris Einstein lui Max Born în 1926 în urma lecturii interpretării sale statistice a tinerei mecanici cuantice. A faptului că proaspăta disciplină, stranie și greu descifrabilă, nu poate face predicții certe cu privire la fenomenele realității, decât unele bazate pe probabilități. Ceea ce întemeietorul relativității nu putea … Continuă să citești JOCUL DE-A LUMEA
Când cineva își începe explicația, într-un context științific, prin a spune „în viziunea mea”, „din punctul meu de vedere”, „în perspectiva mea”, ne dă de înțeles că ideile pe care urmează să le transmită nu sunt 100 % certe, că nu au trecut prin metode infailibile de verificare și validare, că, prin urmare, va fi … Continuă să citești VARIAȚII ASUPRA PERSPECTIVEI
Una dintre dificultățile pe care trebuie să le învingem când dorim să studiem cu folos cărțile vechi de ascetică creștină, în care elementele teologice structurante sunt cele consacrate prin deciziile sinodale istorice, este de ordin terminologic. Cred că ar fi suficient să facem un efort de traducere a unor termeni specifici psihologiei ascetice, care par … Continuă să citești DIAVOLUL MODERN ȘI MITUL SUCCESULUI PERSONAL
Pentru mine este uluitor faptul că un element al naturii, care pre-există apariției omului și nu are legătură istorică, ci doar ontologică cu existența civilizației noastre, se dovedește a fi în același timp elementul esențial al unor forme de expresie artistică – lumina. De parcă ar fi vorba de un precursor cu proprietăți inalterabile, necesare, … Continuă să citești VITRALIUL, TRUP AL LUMINII
Șocul globalizării este echivalent pentru culturile mici, locale, cum este și a noastră, cu un test eliminatoriu compus din întrebări la care nu și-au pregătit niciodată răspunsul corect. Globalizarea este un fenomen postcolonial, dar nu unul care-i restrânge efectele, ci dimpotrivă, le extinde la scara întregii lumi. Nu mai este vorba acum de țări, teritorii, … Continuă să citești DETERITORIALIZAREA CULTURILOR
De obicei ne întrebăm – cei care ne mai întrebăm ceva – dar nu ne răspundem, pentru că răspunsul ar fi o obrăznicie, cum mor unii și alții, poeții, filozofii. Despre morțile acestora din urmă există o carte a unui profesor american, comparând teoriile lor cu felul în care s-au comportat când le-a venit sorocul. … Continuă să citești CUM MOR CUVINTELE
Îmi place să-mi reamintesc din când în când această apoftegmă hristică, între cele mai subtile adevăruri rostite vreodată în fața oamenilor: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). Un adevăr, dar în același timp o profeție, care are nevoie de timp, de … Continuă să citești RĂZBOIUL PÂINILOR
„…– Vă place poezia? – Mult, foarte mult. – De ce? – Pentru că nu-i un simplu gen literar, cum ni s-a spus la școală ori și la Universitate ori cum repetă manualele și cărțile de critică și astăzi. Poezia nu depinde nici de rimă și nici chiar de ritm și întru nimic de aspectul … Continuă să citești N. STEINHARDT ȘI STAREA POEZIEI
Indicație preliminară. Pentru a lămuri de la bun început ce am în vedere cu acest titlu, poate pretențios pentru cei nefamiliari cu istoria ideilor religioase, trebuie să formulez câteva propoziții prin care sper să dau direcția temei pe care o voi dezvolta. Adopt adjectivul „maniheic” pentru a indica sensul pe care îl are dualitatea forțelor … Continuă să citești URA MANIHEICĂ FAȚĂ DE VALOARE
Înainte să mă preocupe conținutul unui text, mă întreb ce este textul în sine, ca formă pură rezultată din asocierile într-un fel misterioase de litere, semne grafice, și totodată ce înseamnă activitatea celui care produce aceste șiruri de semne. Pentru un analfabet, cineva care se ocupă cu scrisul seamănă cu un vrăjitor, desfășoară o activitate … Continuă să citești GESTUL SCRISULUI ȘI VALOAREA TEXTELOR
Îmi aduc aminte că în prima copilărie, a mea și-a altora probabil, exista un fel de joc bazat pe atenție, al cărui laitmotiv era: „zboară, zboară, zboară…” Zborul acesta se transforma, în același timp, de pe-atunci, în ceva cu mult mai puțin vesel și cu mult mai periculos decât o simplă neatenție. Trecuse pe deasupra … Continuă să citești OARE CUM SE TRADUCE ENOLA GAY PE RUSEȘTE?
Trăim într-o cultură a comunicării globale. Dezvoltarea la un nivel fără precedent și într-un ritm extrem de rapid a tehnologiilor comunicării și informării reclamă un nou tip de cultură, în care toate aceste performanțe să fie incluse într-o manieră armonioasă. Construcția culturală în era digitală revendică necesitatea de a se începe cu edificarea unei noi … Continuă să citești FIINȚA UMANĂ SUB PRESIUNEA COMUNICĂRII ȘI CULTURII DIGITALE
în românește de D. Țepeneag Eseistul Bertrand Vergely (n. în 1954) este un important filozof francez, profesor de filozofie morală la Institut de Théologie Orthodoxe Saint Serge din capitala Franței. Autor al unor volume despre Platon, Kant, Nietzsche, Hegel, Heidegger, Bertrand Vergely publică, de asemenea, eseuri de meditație asupra moralei creștine, cum este cel din … Continuă să citești RĂUL ȘI NOI