Categorie: eseu

Feminismul a devenit o temă clasică. În 1791, scriitoarea și revoluționara iluministă Olympe de Gouges (1748-1793) publicase o Declarație a drepturilor femeii și cetățenei, care începea cu: „Femeia se naște liberă și rămâne egală în drepturi cu bărbatul”. Declarația cerea egalitate de drept, politică și socială pentru femei și era o reacție la Declarația drepturilor … Continuă să citești DE LA FEMINISMUL CLASIC LA LITERATURA INTERSECȚIONALĂ RECENTĂ

Pentru om, timpul poate fi o suprapunere de existențe efemere și nu se aseamănă în nici un chip cu timpul obiectelor pe care trecerea evenimentelor nu le atinge. „A munci nu înseamnă a produce doar lucruri, ci a da un preț timpului.” (Delacroix) Prezența ritualică, prezența adevărată, cea spirituală, nu este de la sine înțeleasă … Continuă să citești Timpul în șoptirea lui Dumnezeu

Intrată încă din secolul al XVIII-lea în cultura europeană, Istoria Imperiului otoman reclamă o nouă lectură, mai ales de când eruditul istoric Virgil Cândea a descoperit manuscrisul ei original pe care cercetătorii îl căutau de multă vreme. După publicarea anastatică a originalului latin cu titlul Historia incrementorum atque decrementorum Aulae othomanicae, realizată de descoperitorul ei … Continuă să citești Istoria ca „O mie și una de nopți” – „Istoria Imperiului otoman” de Cantemir

Am aflat de la părintele Iulian, la Mănăstirea Prodromu de la Muntele Athos, că pentru noi chipul lui Dumnezeu, pe care îl avem ca Dar de veșnicie e Sufletul, iar Milostenia am primit-o ca asemănare, drept călăuză întru îndumnezeirea ființării noastre. Eu nu mă tem de viață… Acum, la vârsta întrebărilor fără de sfârșit, în … Continuă să citești Ecoul Dostoievski

Interviurile inedite ale lui Mircea Eliade pe care am început să le public1 aduc interesante detalii despre opera lui, receptarea ei, precum și despre viața savantului și scriitorului. Foarte puțin cunoscute și discutate – oare de ce? – sunt două episoade ale receptării și posterității lui. Unul dintre ele e consemnat în convorbirea pe care … Continuă să citești Mircea Eliade, gândirea conspiraționistă și miturile „afinității”

„Eroarea provine din excludere” Blaise Pascal Trăim într-un timp al uitării semnificațiilor. Înţelesurile devin ilicite în lumea noastră de bezmetic carnaval. Nu trăim nici drama, nici comedia, iar tragedia e uitată sau devine fantoşă grotescă… Am născut şi ne complăcem într-un anturaj al mediocrităţii… Conjugăm mereu idealuri, ce se dovedesc strategii ale mistificării. Ne sprijinim … Continuă să citești ÎNGERUL SCENEI

Se întâmplă uneori ca o reușită majoră în viața și/sau în cariera unui individ să devină în ultimă instanță incomodă. Dovadă dificultatea de a administra asemenea succese în domeniul Literelor și Artelor. Când o anumită operă este unsă drept capodoperă (orice ar însemna așa ceva), restul creațiilor aceluiași autor alunecă automat într-o zonă de umbră, … Continuă să citești Pentru o «sistemă» a operei lui Blecher (privită dinspre „Inimi cicatrizate”)

În urmă cu câteva decenii, Erich Fromm scria că un cunoscut basm al Fraților Grimm, Scufița Roșie, ilustrează „foarte bine punctul de vedere freudian și proiectează în același timp o lumină limpede asupra conflictului masculin feminin, pe care-l întâlnim în trilogia oedipiană și în mitul creației”. Punctul de vedere al filosofului american, stimulator fără îndoială, … Continuă să citești ZĂPADA, OGLINDA ȘI SICRIUL DE STICLĂ

Trecutul unui om devine insuportabil pe măsură ce greutatea i se amplifică în memorie, radios sau plin de greşeli, de orori, de neînţelesuri. Memoria e torţionară şi selectivă, un seif cu obiectivitatea ochiului alb, de orb, o închisoare subtilă a vieţilor noastre, portretul nostru în continuă adăugare, din ce în ce mai diform, exasperant. Trecutul … Continuă să citești Dispariţia infinită

Volumul de aproape 500 de pagini, Opere II, ABC–ul lecturii. Ghid spre kulthură, traducere, prefață și note de Radu Vancu, ediție de Horia-Roman Patapievici, 2019, reprezintă a doua secvență din ampla serie de autor Ezra Pound inițiată de Editura Humanitas Fiction cu Opere I, Poezii, 1908-1920, 2015. Geneza celor două cărți de eseuri cuprinse în … Continuă să citești EZRA POUND ȘI CULTURA CA ETERNĂ PROSPEȚIME

Moromeții, volumul I: biblioteca populară – la doctor – la închisoare – figura mamei – o lectură a lui Perahim; Moromeții, volumul II: anul șobolanului – anii 1950 – fantasticul – o perspectivă temporală Cele 14 ediții antume ale Moromeților, vol. I (între 1955-1979) – și 5 ale vol. II (1967-1977), arată mai multe tipuri … Continuă să citești Lecturile lui Marin Preda

Scrie José Saramago în Jurnalul din anul Nobelului: „Deşi nu vor s-o recunoască, toți cititorii, în adâncul inimilor lor, ar vrea să fie Don Quijote. Poate din cauză că el nu are conştiinţa faptului de a fi ridicol, iar noi trăim supuşi ridicolului în toate momentele lucide, dar mai ales, cred, pentru că în aventura … Continuă să citești INTERBELICII ȘI MORILE DE VÂNT

Spuneam cândva că, poate mai mult decât oriunde, în spaţiul literar românesc liricii feminine îi este străină situarea într-o zonă a feminităţii marginalizate, secundare, cu teme specifice impuse de prejudecăţi sociale. Un portret-robot al Poetei ar accentua trăsături asexuate – inteligenţă, luciditate, voinţă şi forţă expresivă etc. – şi abia în urmă fragilitatea „tradiţională” ar … Continuă să citești Poetele, între stare și situare

Traducătorul care se pregătește să transfere un text literar dintr-o anumită „limbă sursă” (sau „de pornire”) într-o anumită „limbă țintă” (sau „de destinație”), dar și traductologul chemat să evalueze lucrarea primului, trebuie neapărat să țină seama de parametrul „ospitalității de limbaj”, care operează (sau nu operează) între momentul inițial și cel final al demersului lor. … Continuă să citești Despre ospitalItatea de limbaj în traducere

Protagonistul din romanul Aviatorul de Evgheni Vodolazkin se trezește într-o cameră de spital, amnezic. Medicul său, Geiger, îi amintește numele, Innokenti Platonov și îl îndemnă să pună pe hârtie tot ce-și amintește, ca procedeu terapeutic, de reconstruire a vieții. Născut în Rusia țaristă în 1900, aproape de Sankt-Petersburg, revine la viață, la propriu, în 1999. … Continuă să citești SOMNUL DE GHEAȚĂ

Lansând tema simpozionului FestLit Cluj 2020, Istoriile literaturii române, și îngrijind apoi volumul cu același titlu care aduna contribuții din toată țara, am făcut mai întâi constatarea că, deși raftul nostru de referință este bogat și consistent, încă persistă moda lamentărilor pe tonuri diverse apropo de criza multiplă căreia pare că-i suntem sortiți. Mă încăpățânam … Continuă să citești Mică poveste cu istorii literare

„Ferice de cei care văd frumusețea în locuri în care alții nu văd nimic.” Camille Pissarro Ceva ne spune că relația Eu-Tu – fundamentală în eros – e subîntinsă de o dimensiune originară, în care, arhetipal, o ființă e irepresibil atrasă de o altă ființă și tinde să fie una cu ea. De ce nu … Continuă să citești Cunoaștere îndrăgostită și dragoste cunoscătoare

Preliminarii machiavelice În clasa a cincea, profesorul de matematică l-a pus să scrie la tablă pe unul dintre elevii slabi ai clasei următoarele: știu că știu / știu că nu știu / nu știu că știu / nu știu că nu știu. Pe lîngă izul socratic, am constatat gradarea, stadialitatea afirmațiilor. Cu trecerea anilor, orice … Continuă să citești Telos liric ivănescent

Daniel Desmarquest, născut în 1946, e un scriitor francez rămas oarecum în umbră. A scris puțin și fără mare succes. Totuși, în 2002, el obține premiul Médicis pentru eseul Kafka et les jeunes filles. Pentru Desmarquest, Kafka e obsedat de tinerele fete și se consolează cu prostituatele. În Jurnal, el notează că și-a petrecut viața … Continuă să citești KAFKA ȘI TINERELE FETE

motto Non voglio dimostrare niente, voglio (Federico Fellini) „Strălucirea celui ce ne întrece prin merite ne supără; abia după moarte e prețuită. Numai ție, Cezar, îți aducem încă din viață cinstirea cuvenită; îți înălțăm altare ca să jurăm pe divinitatea ta; mărturisim că nu s-a născut și nici nu se va naște nimeni ca tine” … Continuă să citești Literele și împărăția

Înființată în urmă cu peste douăzeci de ani de către Helgard Haug (autoare și regizoare), Stefan Kaegi (regizor) și Daniel Wetzel (regizor), afiliată în 2003 Centrului de performance HAU din Berlin, Compania germană Rimini Protokoll nu se distanțează de conceptul de teatru postdramatic, teoretizat de Hans-Thies Lehmann într-o carte de referință (publicată la Frankfurt pe … Continuă să citești Rimini Protokoll, artistul neprofesionist și resuscitarea limbajelor teatrale

În Jurnalul din anul Nobelului (Polirom, 2021), José Saramago scrie la un moment dat: „profesorii de literatură, în general, și de teoria literaturii, în particular, au primit cu simpatică condescendență – fără să se lase tulburați, din cauza asta, în convingerile lor personale și științifice — afirmația mea îndrăzneață că figura naratorului nu există de … Continuă să citești DESPRE AUTOR ȘI PRELUNGIRILE SALE

Moartea. Într-o schiţă a abordărilor morţii în literatura română pe care o propuneam cu alt prilej, prima categorie era situarea meditativ-filosofică – sau moartea cugetată (celelalte fiind: situarea în „privilegiul de a fi disperat” sau moartea degustată; instalarea în trecere sau moartea adulmecată; sfidarea de la distanţă, a „morţii parafine”; situarea umăr la umăr, în … Continuă să citești Lucian Blaga – moartea și jocul

În prima mea vacanță de studentă la Cluj, în 1965, mă întorceam acasă, la Agnita, cu un braţ de cărţi tocmai apărute: Estetica basmului, Poeme-le lui Sorescu (aveam deja Singur printre poeți), Iarna bărbaţilor, Hronicul lui Blaga, Francisca, Literatura română de azi (Manolescu şi Micu), Studii de literatură română (Vianu). Mă pregăteam să văd Pădurea … Continuă să citești Marin Sorescu, bacovianul