ROMÂNIA LITERARĂ 40
Din 16 septembrie 2016. „Ce a fost și ce este Uniunea Scriitorilor” — Nicolae Manolescu: USR este o asociație de utilitate publică susținută din fonduri proprii sau atrase. Nu de Stat, ca înainte de 1989.
Indemnizațiile de merit și suplimentul la pensie îi privesc exclusiv pe scriitori, ca individualități creatoare, nu privesc nicidecum USR, ca organizație de breaslă. Până la actuala Lege a finanțării revistelor culturale, USR n-a datorat Statului nici un leu, cu excepția ajutoarelor ocazionale din fondul de rezervă al guvernelor Boc și Ponta din perioada crizei. Dintre toate Uniunile de Creatori, doar USR și UAP nu s-au bucurat de bani de la buget. În alte pagini, în afara titularilor (pomeniți la numărul anterior al revistei, mai jos): Mircea Anghelescu, N. Scurtu, Ioan Holban, Ion Buzași, Irina Petraș, Simona Cioculescu, Simona Vasilache, Mircea V. Ciobanu, Edward Sava, Petre Tănăsoaica, D. Avakian, Theodor Damian, Eugeniu Nistor, C. Urucu, Andrei Ionescu. La Actualitatea — Nicolae Prelipceanu: Aș identifica o boală mai nouă a lumii noastre postmoderne: infantilita… Primul simptom de o evidență incontestabilă mi se pare a fi mania distracției, civilizația — ca să zic așa — a divertismentului cu orice preț și în orice moment și împrejurare. Citiți urmarea.
ROMÂNIA LITERARĂ 39
Din 9 septembrie 2016. Nicolae Manolescu cu un surprinzător titlu — Cronica unei morți anunțate”, la Editorial, încheiat cu: România literară se va opune cel puțin cât voi fi directorul ei și voi avea în jurul meu o echipă de talia celei actuale, oricărei… derive, rămânând acel filtru necesar, acel ciur al valorilor, despre care mi s-a uscat gura vorbind, dincolo de mode și timp, cum spune poetul, și împotriva cotropitorilor care amenință literatura cu un metisaj care înseamnă, pe un termen din ce în ce mai scurt, moartea ei. Aviz amatorilor! Sunt primul care să spere că titlul editorialului de față va fi infirmat. În alte pagini — „Ulysses: 732 de feluri de a-ți privi în ochi neantul. Dialog cu Mircea Mihăieș” (dialog semnat de Robert Șerban). 732 e cifra paginilor ediției originale a romanului. Spune Mircea Mihăieș: Cartea mea nu este despre James Joyce, ci despre Ulysses. E „romanul unui roman”, cum spune subtitlul. Mai precis, fiziologia (adică studiul vieții) unei cărți… Mai pe înțeles, continuă Mircea Mihăieș: Am intenționat să spun povestea de necrezut a cărții (a intenționat să facă Ulysses accesibil; având de a face cu un roman greu, dacă nu imposibil de înțeles de cititorul „normal”; probabil întreaga avangardă ar trebui să aibă parte de asemenea „povești” care să-i facă versurile și proza înțelese — nota LIS)… În sumar: Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, Răzvan Voncu, Simona Drăgan, Marius Conkan, Iulian Boldea, Virgil Diaconu, C. Cubleșan, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Marius Miheț, Gabriela Gheorghișor, Gh. Grigurcu, Alex Ștefănescu, Horia Gârbea, Alexandru Dumitru, Angelo Mitchievici, Ana Stanca-Hoffmann, Dana Diaconu. Tudora Șandru Mehedinți — traducere din G.G. Marquez. Dragoș Buhagiar, interviu.
LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ 8 / 2016
Alex Ștefănescu, „Scriitori români văzuți din avion”, un exemplu: ELENA VLĂDĂREANU. Dintre poeţii care s-au afirmat agresiv după 1989, se remarcă Elena Vlădăreanu, ale cărei poeme au un dramatism real, şi nu unul simulat, din dorinţa de scandal. Cartea ei de debut, Europa, zece cântece funerare, vibrează de intensitatea trăirii (o simţi, ţinând-o în mână, ca pe un telemobil setat să transmită apelurile prin vibraţii). O îndreptare: Elena Vlădăreanu a debutat cu volumul „pagini” (cu P mic) în 2002, nu cu „Europa…” pomenită, care e a treia ei carte… În alte pagini, Dan Stanca: Pe măsură ce avansăm în timp, fără nici un dubiu, şi vedem ŞI adevărata faţă a capitalismului, vom ajunge toţi de stânga. Aceasta este legea istoriei, nu alta, dar sunt „ferestre“ care, atât timp cât stau deschise, ne îngăduie să vedem şi altceva. Aşa a fost în anii nouăzeci, acei ani au fost o „fereastră“. În sumar, cronici: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ioan Groșan, Emil Lungeanu, Felix Nicolau, Eugen Cojocaru, Andrea (cu un e!) Hedeș, Simona-Grazia Dima, Monica Grosu, Ana Dobre, Ioan Holban, Laura Botușan, Geo Vasile, Dinu Grigorescu, Dumitru Ungureanu, Ionuț Caragea, Călin Stănculescu, Dinu Grigorescu, Adrian Costache, Ioan Țiplea, Costin Tuchilă, Gelu Negrea, Iolanda Malamen. Eseu: Anastasia Dumitru. Cornel Ungureanu, „Despre Geografiile literare, dinspre vest și est: Ion Druță și Paul Miron”. Poeme de Ovidiu Genaru, Lazăr Popescu, Eugen Bazil. Reportaj Pașcu Balaci.
RAMURI 8 / 2016
Gabriel Dimisianu: Cam prin anii ’70, ai trecutului veac, ar fi de văzut, la noi, revenirea la normalitate în cultură. Un efect al depolitizării acesteia. Nu i se mai cere, ca în proletcultism, să militeze pentru alte ţeluri decât artistice, o reamplasare pe linia maioresciană şi lovinesciană.Criticii din generaţia mea se văzuseră la început obligaţi, prin anii ’58, ’59, să uzeze de limbajul dogmatic, pe care l-au părăsit însă repede, sub impulsul schimbărilor generale de optică. Realismul socialist era abolit printr-un acord tacit şi, odată cu el, limbajul care-i fusese propriu.Se deschid graniţele dinspre Apus, spiritul literaturii noi şi al noii critici pătrunde cu repeziciune… În alte pagini, „Epopeica luptă cu inerția” de Gabriel Nedelea: Nu este justificat să se considere că suprarealismul s-a sfârşit în 1966, odată cu moartea lui André Breton… mulţi scriitori continuând să scrie şi ulterior în acelaşi spirit… În „grijile” suprarealismului sunt detectabile, practic, elementele şi principiile care transcend limita lui 1947. Aceste griji privesc evitarea manierizării, alterarea spiritului „revoluţionar”, fetişizarea noului, idealul autenticităţii, evitarea contaminărilor moderniste, menţinerea în afara istoriei, anularea elitismului cultural. Are loc o răsturnarea a imperativelor… libertatea este pusă în slujba proiectelor suprarealiste, fie ele un progres sau un regres, devenind, astfel, un imperativ ipotetic, un scop pentru îndeplinirea inovaţiei, înţeleasă acum nu ca ruptură, ci ca autenticitate şi angajare… În sumar: Gabriel Coșoveanu, Gh. Grigurcu, Adrian Popescu, N. Prelipceanu, M. Ghițulescu, N. Panea, Gabriela Gheorghișor, Silviu Gongonea, Toma Grigorie, Dan Gulea, Cristinel Trandafir, Claudia Ciubuc, Daniela Firescu, Haricleea Nicolau, Gabriela Rusu-Păsărin. Proză de Florin Toma, Florin Logreșteanu. Versuri de Gheorghe Vidican.
ACOLADA 7-8 / 2016
Gheorghe Grigurcu: Cît privește postmodernismul, e vorba de un termen extremde mobil, cameleonic, cunoscînd aproape atîtea accepții cîți cercetători l-au utilizat, cum ar fi, între alții, Guy Scarpetta, John Barth, François Lyotard, Ihab Hassan, GeraldGraff, Gianni Vattimo… La ce ne-am putea totuși opri? La un sfîrșit al sfîrșitului în care post nu coincide cu anti, cum crede Vattimo? La un „paradox al viitorului”, cum socotește Lyotard, sau la „o veritabilă fatalitate a expresiei critice” conform lui Ihab Hassan, sau chiar la un „modernism fără modernitate”, în optica unui Virgil Nemoianu, în raport cu literele românești? În sumar: Barbu Cioculescu, Alex Ștefănescu, Traian Ștef, Tudorel Urian, C. Mateescu, Isabela Vasiliu-Scraba, C. Trandafir, C. Călin, Paul Aretzu, Magda Ursache, N. Gheran, Virgil Diaconu, Nicolas Catanoy, C.D. Zeletin, Adrian Dinu Rachieru, Ștefan Ion Ghilimescu, Dumitru Aug. Doman, Pavel Șușară, Claudia Moscovici, C. Zărnescu, Florica Bud, Petru Romoșan, Miron Kiropol. Dan Culcer — „Comunismul și țărănimea. Cazul Lăncrănjan”.
HELIS 7-8 / 2016
Apare la Slobozia de 14 ani. Citesc și mă minunez, nu mai știam nimic de celebrul premiu „Cununa de aur”al Festivalului „Serile de Poezie de la Struga”(Macedonia iugoslavă),primit de Nichita Stănescu în 1982. Premiul din acest an de la…Struga, aflu de pe prima pagină a Helis, a fost acordat redactorului-șef al revistei, Gh. Dobre:În perioada 7-8-9 iulie, la Struga, Macedonia, s-au desfăşurat celebrele „Întâlniri literare de la Struga”, în organizarea Ministerului Culturii din Macedonia… Au participat 40 de poeţi din Macedonia, Albania, Bulgaria, Bosnia, Polonia, România, Slovenia, Serbia, Croaţia. Manifestările au avut loc în locaţii splendide din oraşeleStrugaşiOhridşi în localitatea Vevcani. Laureaţii acestei ediţii au fost scriitorul Gheorghe Dobre, România şi prof. univ. dr. Violeta Dimova, decanul Facultăţii de limbaşi literatura macedoneană de la Stip, Macedonia. M-am uitat pe internet și am descoperit că… laureatul Festivalului „Serile de Poezie de la Struga” din acest an e o poetă din Canada, Margaret Atwood (și că nici un alt poet român n-a mai câștigat acest premiu, în afara lui Nichita Stănescu)! Recitesc mai atent, Gh. Dobre e premiat al unui alt festival din Macedonia, intitulat „Întâlniri literare de la Struga”… Altfel, în paginile revistei semnează Vasile Andru: „Am învățat-o pe Regina Ana patru cuvinte românești”.