meridian
DIMITRIS DASKALOPOULOS

Poeme de Dimitris Daskalopoulos

Articol publicat în ediția 3/2020

Poet, critic literar, kavafolog de seamă și important bibliograf al lui Yorgos Seferis, Αnghelos Sikelianos, Odisseas Elytis, Manolis Anagnostakis, Alexandros Kotzias, Yorgos Katsimbalis, Dimitris Daskalopoulos s-a născut în 1939 în Patras. A studiat dreptul la Universitatea din Atena. Debutează în 1963 cu placheta de versuri Plecare în larg (Απόπλους). Este autorul a peste optsprezece cărți, dintre care 9 plachete de poezie și alte 9 volume de eseuri, critică și bibliografii, cercetări privitoare la reviste literare grecești. În 1989 a fost secretar general al Societății arhivelor literare și istorice grecești din Atena.

Poemele următoare sunt selectate din volumul: Vânt captiv (Μεδίχτυτονάνεμο) apărut la editura Kihli din Atena în 2015.

CLIPĂ

Lângă un rodiu tânăr, izbucnit în floare

răsfoia încet fotografii de familie.

Îl țintui locului chipul acela necunoscut

al femeii erotice perfecte

cu căutătură întunecată, aprigă

privindu-l drept

fără să-și plece ochii

nenăscută, fără de vârstă

fără pipăit și fără trup.

Se povestește că a pierdut într-o seară doi copilași.

Peste puțin s-a prăpădit și ea

a inundat-o, se spune, fierea –

și a murit într-o zi de primăvară

în jurul anului 1920.

Copacii dăruindu-se tăcerii

Aerul dens în peisajul înmărmurit.

Doar o șopârlă trece pe zidul fără mortar

Și o pasăre planează abia simțit

În aer.

VEȘNICIE EFEMERĂ

Stăpânirii grădinilor

Le propun în schimb

frunzele căzute ale toamnei.

Dominației sunetelor

îi șoptesc de izvoarele

tăcerii.

Atotputerniciei morții

îi vorbesc de eterna reînnoire

a vieții.

Ziua ondulată

mă dăscălește în fiecare dimineață

cu vremelnicia beznei.

ALEXANDRIA (1941 d. H.)

Pe malul mării valuri pescăruși

și palmieri învolburați de vânt.

Centaurul toamna zorește primăvara.

Chipurile lor călătoresc cât vezi cu ochii în

apele puțin adânci ale mării, lângă val:

costume în dungi chelii timpurii,

ceasuri de buzunar din argint – și pribegie.

Adâncul e neînfățișat, pecetluit

cu multe lacăte adânc zăvorâte.

Îmi amintesc cum cutreierau nopțile

zărind cele care nu se văd – dorința lor.

Jocuri sumbre și mireasmă a morții

în vreme ce ziua de mâine își croia drum prin fulgere.

Și Bătrânul acela nevăzut dar

prezent, tăcut și guraliv din cale afară

străbătea distanța printre fulgere

și cobora apoi nevătămat, subpământean

ca să-și reia locul obișnuit în viața de fiecare zi.

ICOANĂ MAGICĂ

Femei care lucrează

În fabrici și pe ogoare

Femei îmbătrânite ce se-ngrijesc

de bărbatul lor bolnav, căzut la pat.

Altele, care au schimbat cu nunți

Două-trei trupuri bărbătești

Codane care se minunează și admiră

schimbările trupului lor înfiorat

Fetișcane care visează la

rochia de mireasă și la nuntă

Tinere fete trecute de

primul lor avort

Femei care tânjesc în taină

după trupul altei femei

Femei ce nerăbdătoare așteaptă

Îmbrățișarea de seară a bărbatului lor

Femei ce se întorc acasă

Obosite de lucrul de peste zi

Femei ce au rămas neatinse

Neiubite cu trupul de acum mort

Femei la a doua vârstă ce-ncep să tremure

Când simt cum dorința încet le părăsește

Vârstnice care privind copile

Simt parcă fierbințeala paturilor lor

Bătrâne al căror trup a uitat demult

dogoarea de altădată a iubirii

Târfe care cred că își păstrează

Candoarea cea copilărească

Femei cu funcții înalte importante

la firme multinaționale

Mame cărora soarta le-a hărăzit

În grijă un copil invalid

Femei care se îngrijesc de

mormintele celor dragi lor

Care citesc oare poezii?

MISTRAS1

Zăngănit de arme și strigăte

tropăit de cai adânc înmormântat

în iarba verde a dimineții și margarete

ne-au întâmpinat pașii.

Trecutul s-a mistuit în bătătoritele

trunchiuri ale copacilor, în vorbele unchiașilor

numai pe jumătate spuse, în cugetarea

adâncă a nopții înstelate.

Palatele și bisericile-s pustii

Loc de răscruce al vânturilor. Cine să-și mai

amintească de cârmuiri poleite cu argint…

Turiștii se fotografiază scoțând

scurte exclamații în limbi străine.

A doua zi dis de dimineață

Angheliki Palaiologina întinse masa

sub platanul cu viață veșnică

și ne spuse istorii de demult

(făcând captiv vântul)

morți, triumfuri, trădări,

orbiri, exiluri și decapitări

de către turci și Sarazini

Soldați EAM2 și membri Chites3.

Angheliki Palaiologina

văduva lui Dimitris Palaiologou

mai are doi ani până să iasă la

pensie.

IANINA

Puține gesturi, strângeri de mână

cu oameni de seamă, importanți – azi dispăruți.

Cu oameni simpli pe care i-ai cunoscut cândva

și acum te străduiești să redai înfățișarea

unui trup lipsit de cap să recapitulezi

toate câte ți-ai luat asupră-ți de-a lungul anilor

fără să abandonezi scheletul care este gata

să se scufunde. Undeva aici trebuie să-i fi întâlnit

lângă adăpostul lui Skylosophos4

și darurile fraților Zosima5,

ale lui Glikis, Sarou6 și Vilaras7

distant acum și netulburat așa cum

Rembrandt predă anatomia

cum povestesc cu multă însuflețire

despre sfinții din vechime

frescele Mănăstirii Filanthropinon.

Puțin mai încolo, Ali Pașa8 este în fiecare zi ucis

îmbrățișându-l pe lord Byron

în fața vizitatorilor somnoroși.

Iar kira Frosini9

hrănește cu mii de cântare de zahăr

mrenii și homarii

crapi și boiștenii din lac.

La cafeneaua riverană

Se servesc pulpe de broască.

Traducere și prezentare de Maria-Gabriela Constantin

________________________________________

1 Mistras oraș în Peloponez fondat de către franci în 1249. În 1262 este cucerit de bizantini, devenind capitala Despotatului din Morea. Între 1460 – 1540 este reședință a sangeacului din Peloponez, un important centru comercial. Se află o vreme sub dominație venețiană (1687-1815). Este anexat Greciei după 1821, apoi este recucerit și pustiit de turci. După înființarea orașului modern Sparta locuitorii sunt mutați sub regele Othon în Sparta. Pământurile sunt expropriate de către stat, iar ultimii locuitori pleacă în 1953. În 1989 ruinele orașului sunt incluse în patrimoniul UNESCO.

2 E.A.M. – Elliniko Apeleftherotiko Metopo – Frontul Grecesc de Eliberare Națională a fost o mișcare de rezistență formată în 1941 de către Partidul Comunist Grec împotriva întreitei ocupații – germane, italiene și bulgare din Grecia. A format armata E.L.A.S. (Armata populară grecească de eliberare) controlând în 1944 mare parte a țării și având o susținere a 2 milioane de locuitori din totalul populației de 7 milioane. După eliberarea țării, conform Tratatului de la Varkiza din februarie 1945, E.A.M. și E.L.A.S. trebuiau să depună armele. S-a format un guvern al Unității Naționale în care erau și șase miniștri din E.A.M, guvernul din Cairo condus de G. Papandreu. Au loc demonstrații în masă ce vizau plecarea britanicilor din țară, și în cele din urmă neînțelegerile au dus la izbucnirea războiului civil în Grecia (1946-1949).

3 Chites (organizația X, pronunțat în greacă: chi) – grup de rezistență de dreapta, royalistă fondată de colonelul Georgios Grivas în iunie 1941. Implicată în serviciul secret și în luptele împotriva E.A.M.-ului, organizația a luptat împotriva comuniștilor în timpul rezistenței și a războiului civil care a urmat.

4 Dyonisie Filosoful (1560-1611), supranumit de către dușmanii săi Skylosophos, „Filozoful câine” a fost episcop ortodox al Larisei. A urmat studii în Italia și Constantinopol. A condus două revolte țărănești împotriva turcilor, una în Agrafa 1600 și cealaltă în Ioannina, în 1611. După înfrângerea revoltei Dyonisios a fost prins și jupuit de viu de către turci, care au dărâmat biserica Sf. Ioan Botezătorul, patronul orașului Ioannina, construind pe locul acesteia în 1618 moscheea lui Aslan Pașa, ca simbol al victoriei lor împotriva răsculaților.

5 Frații Zosima, comercianți greci din sec. XVIII-lea, care au finanțat publicarea de cărți și au sprijinit cu sume mari construirea unor școli, biblioteci, al unui orfelinat pe insula Patmos, al unui muzeu numismatic la Atena și al gimnaziului Zosimaia din Ioannina. Membri ai Eteriei au sprijinit financiar revoluția grecească, atât în Moldova, cât și în Grecia.

6 Nikolaos Glikis (1619-1693), Nikolaos Sarou – tipografi greci din Ioannina stabiliți la Veneția, care au publicat la Veneția nenumărate titluri, printre care cărți bisericești, studii științifice, cercertări filologice.

7 Ioannis Vilaras (1771-1823), gânditor iluminist, membru al Eteriei. S-a născut în Insula Kythera și a crescut în Ioannina. După studii în Italia a devenit la 1800 doctorul fiului lui Ali Pașa, Veli. A scris poezii și fabule și a fost la vremea respectivă cel mai important botanist din Grecia.

8 Ali Pașa (1740-1822), supranumit Leul din Ioannina” a fost despot otoman de origine albaneză, care și-a extins puterea asupra unei mari părți din Rumelia, Albania, Epir, Tesalia și Morea. Lord Byron l-a vizitat în 1809 la curtea sa. Vrând să devină independent față de Poartă a fost ucis din porunca sultanului Mehmet al II-lea, care căuta-și centralizeze puterea.

9 Eufrosine Vasileiou (1773-1801), numită Kira Frosini, figură legendară, a fost soția unui comerciant din Ioannina, celebră pentru frumusețea ei, care ar fi avut o relație de dragoste cu unul din fiii lui Ali Pașa, Muhtar. Acuzată de adulter, a fost omorâtă prin înecare împreună cu alte 17 femei în lacul Pamvotis, din Ioannina. Povestea ei a fost sursă de inspirație pentru nenumărate creații populare, poezii, romane, inclusiv a unei opere de Pavlos Karer.