miscellanea

Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/viatarom/public_html/revista/wp-content/themes/twentyfifteen-child/content.php on line 23

IN MEMORIAM MIRON KIROPOL

Articol publicat în ediția 8/2020

Miron Kiropol s-a stins la 18 iunie 2020, la Paris. Născut la 29 septembrie 1936 la Bucureşti, MIRON Kiropol a debutat cu versuri în 1963 la Contemporanul, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la faţă (1968) şi Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat şi ulterior dat la topit drept represalii pentru că, în septembrie 1968, profitând de o invitaţie la un colocviu de poezie ce urma să aibă loc în Belgia, Kiropol luase decizia să nu se mai întoarcă în ţară. Are şansa de a fi sprijinit de personalități precum Pierre Emmanuel sau Vintilă Horia. După un scurt interludiu spaniol se stabilește definitiv în Franţa, la Paris.

Cu trecerea timpului devine poet şi scriitor de limbă franceză, tipărind în anii ’80 şase volume de versuri şi în 1991 unul de proză memorialistică foarte specială, poematic-filosofică, Diotima. În 1983, cunoscutul editor de poezie Guy Chambelland îi dedică un număr al revistei sale Pont de l’épée. De-a lungul anilor ’90 îi apar, în limba în care a început să scrie şi la care nu a renunţat niciodată, câteva cărţi fundamentale: Această pierdere (1992), apoi versiunea românească a primului volum din  Diotima (1997), conţinând dublul paginilor din ediţia franceză, al doilea volum (1998), precum şi Făt-Frumos din lacrimă (I-II, 1994-1996), epopee proiectată în mai multe volume ce vor însuma între zece şi cincisprezece mii de versuri. A tradus în româneşte din Eugenio Montale, Cecco Angiolieri, Dino Campana, Salvatore Quasimodo şi din lirica olandeză contemporană, iar în franceză din Ion Caraion, Mircea Dinescu, Cassian Maria Spiridon, Florentin Palaghia. În 1992 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor şi cu cel al Academiei Române, iar în 1997, la primul Festival Internaţional de Poezie de la Oradea, i se acordă Premiul pentru Opera omnia. De asemenea, revista Convorbiri literare i-a acordat Premiul Opera Omnia în 1999, în cadrul Zilelor revistei, ediția a III-a.

Opera literară:  Jocul lui Adam, 1967; Schimbarea la faţă, 1968; Rosarium, 1969; Sur le visage rédempteur, Paris, 1972; Dieu me doit cette perte, Paris, 1983; Auguste nostalgie du sang, Paris, 1986; Chasteté régnante, prefaţ? de Lucian Raicu, Paris, 1987;?ă de Lucian Raicu, Paris, 1987; Le Rang johannique, 1989; Apophtègmes de l’amour, Paris, 1989; Diotima, vol. I: Les morts s’en mélent, Paris, 1991; Oradea, 1997, vol. II;  Scara lui Iacob, Oradea, 1998; Această pierdere, Bucureşti, 1992; Făt-Frumos din lacrimă, I-II, Bucureşti, 1994-1996; Augusta nostalgie a sângeluiAuguste nostalgie du sang, ediţie bilingvă, Oradea, 1997; Solitudinea lui Eros, Bucureşti, 1998; Ceea ce sferele gândesc despre noi, Iaşi, 1999; Metopă, Timişoara, 2001; Ioana d’Arc, Botoşani, 2001; Povestea deviaţionistului, I, Iaşi, 2003;  Aur în sită, 2014; Cuvinte strigându-și cenușa, 2019.

Traduceri: Poeţi francezi din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 2000; G. Bacovia, Plumb-Plomb, ediţie bilingvă, Iaşi, 2001; Comment lire Eminescu en français, Bucureşti, 2001; Mircea Dinescu, Trente-deux poésies, prefaţă de Lucian Raicu, Paris, 2001; Jean Keats, Poezii, Bucureşti, 2001.

Prin moartea lui Miron Kiropol, literatura română pierde un poet dintre cei mai importanți și, totodată, un excelent traducător.