cronica filmului
Ioan-Pavel Azap

Un album-document despre filmul românesc

Articol publicat în ediția 8/2020

În ultimele decenii bibliografia consacrată cinematografiei românești s-a îmbogățit cu titluri fundamentale, necesare nu doar specialiștilor în domeniu, – critici și istorici de film, cineaști sau aspiranți la acest statut, pentru care sunt instrumente de lucru indispensabile –, ci și unui public încă nu dispărut cu desăvârșire, dar e drept că tot mai restrâns, acei spectatori care nu confundă sala de cinema cu fast-food-ul. Amintim aici istoriile lui Călin Căliman (Istoria filmului românesc, trei ediții aduse la zi: 2000, 2011, 2017), Valerian Sava (Istoria critică a filmului românesc contemporan, vol. I, 1999 și Istoria critică a filmului românesc contemporan, vol. I-III, 2011, 2012, 2013) și a Danei Duma (Istoria filmului românesc de animație: 1920-2020, 2020), cărțile lui Bujor T. Rîpeanu (Filmat în România, vol. I-III, 2004, 2005, 2017 și Cinematografiștii, 2013) și Tudor Caranfil (Dicţionar subiectiv al realizatorilor filmului românesc, 2013), sau colecția de monografii dedicate cineaștilor români a editurii Noi Media Print deschisă de Călin Stănculescu prin volumul Radu Gabrea. Biografia unei opere (2012). Recent, acestor titluri, dar și altora, li s-a mai adăugat unul: Lumea filmului românesc fotografiată de Emanuel Tânjală, un splendid album fotografic, apărut în foarte bune condiții tehnice, la sfârșitul anului trecut la editura clujeană Ecou Transilvan.

Emanuel Tânjală a fost vreme de peste un deceniu, între 1970 și 1981, fotoreporter la ziarul Satul socialist și la revistele Flacăra și Cinema, realizând mii de fotografii (evident, nu toate publicate) pe platourile de filmare sau fotografii de grup ori portrete ale cineaștilor, – regizori, actori, operatori, compozitori, critici de film –, destinate revistei. În 1981, grație unei burse primite în Italia, la Perugia, părăsește România stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite, unde își continuă cu succes cariera începută în țară. Din 1990 revine constant în România, își reia activitatea în presă, scoate cărți proprii și ilustrează cărți ale altora, predă la Centrul pentru Jurnalism Independent.

Lumea filmului românesc fotografiată de Emanuel Tânjală se deschide cu un „Cuvânt înainte” al regizorului Ioan Cărmăzan și un portret artistic creionat de către Mirel Taloș, președinte interimar al Institutului Cultural Român, urmate de mărturia autorului despre anii petrecuți pe platourile de filmare și despre cum s-a născut această carte-album. Volumul este structurat pe trei secțiuni: „1. La filmare, regizori și operatori”, „2. La filmare, actori” și „3. Portrete”. Lucrate în alb-negru, într-un rafinat joc de lumini și umbre, fotografiile lui Emanuel Tânjală – atât instantaneele de pe platouri cât și portretele – sunt compoziții parcă îndelung elaborate, exersate cu protagoniștii, ceea ce este adevărat, dar exercițiul este al artistului-fotograf, pasionat și implicat cu toată ființa în ceea ce face. „Fotografiile cu lumea din film erau o muncă pentru un fotograf rafinat, un fotograf care stăpânea portretul și punerea în cadru a personajelor. Trebuia să urmăresc filmarea și să obțin instantanee cu actorii jucând, dar și în pauze. Eram la vânătoare și nu aveam timp de răgaz sau meditație. Fotografiam încontinuu, mereu atent la mișcările personajelor din jur. Mi-a plăcut să fotografiez pe platourile de filmare, care erau pline de oameni diferiți. Mă simțeam invizibil într-o lume ce părea ireală”, se confesează autorul în textul de pe coperta a patra. Cele peste 300 de fotografii ce alcătuiesc albumul de față sunt riguros selectate, atât ca valoare în sine, cât și spre a diminua nostalgia inerentă, inevitabilă nu doar pentru cei care au trăit acei ani, direct sau indirect legați de lumea platourilor de filmare, ci pentru oricine este interesat de istoria filmului românesc.

Încheiem, nu anecdotic ci pentru simplul fapt că ar putea constitui subiectul unui film, cu mărturia autorului despre cum a reajuns în posesia clișeelor pe care a fost nevoit să le abandoneze atunci când a luat calea exilului: „În anul 2013, când mă aflam în România pentru lansarea cărții mele Jurnalul unui fotograf de la Editura Humanitas, am primit un telefon înainte de Crăciun de la Victor Stroe, fotograful care mi-a luat locul la revista Cinema după fuga mea în exil în 1981. Nu am crezut niciodată în Moș Crăciun, dar mi-a plăcut tradiția Moșului. Victor mi-a spus că are o cutie plină cu filme din multele pe care le lăsasem în urmă la studioul revistei. Cumva, după atâția ani, a reușit să mă contacteze, aflând că sunt în București și să-mi dea cel mai prețios dar de Crăciun. Am deschis cutia și am început să mă uit pe negativele pe care le considerasem de mult pierdute, dar pe care colegul meu le păstrase cu grijă. Nu am dormit toată noaptea, bucurându-mă ca un copil care nu se mai sătura de cadourile primite. Într-adevăr, există Moș Crăciun!”.

Lumea filmului românesc fotografiată de Emanuel Tânjală ilustrează cu onestitate o pagină din istoria cinematografiei românești, redată chiar cu instrumentul esențial al filmului: imaginea.