S-a stins din viață la începutul acestui an, pe 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani (n. 19 august 1935), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Generației ‘60 din literatura română: Dumitru Radu Popescu. Prozator – nuvelist și romancier – de amplă respirație, dramaturg de vocație, eseist rafinat și, în ciuda puținătății textelor, … Continuă să citești Doliu în cinematografia românească
Toamna anului precedent a marcat lansarea pe marile ecrane a nu puține filme românești, dintre care mare parte mai mult decât interesante. Întrucât este greu de acoperit, mai ales în cazul unui mensual, întreaga ofertă – și este bine că se întâmplă așa ceva în filmul românesc – ne vom opri doar asupra a două … Continuă să citești Un debut, două debuturi
Dacă nu chiar o modă, filmele inspirate din întâmplări reale – de bună seamă, toate filmele sunt inspirate de fapte reale în măsura în care „oferta” cineastului este autentică – nu sunt o prezență de ignorat în peisajul cinematografic, de la – pentru a ne rezuma la filmul românesc contemporan – Moartea domnului Lăzărescu (Cristi … Continuă să citești Un debut matur: Octav Chelaru
Grație celei mai recente adaptări cinematografice după un roman de Georges Simenon avându-l ca personaj pe celebrul comisar Jules Maigret, intitulată simplu, dar nu lipsit de orgoliu, Maigret1, neobositul Gérard Depardieu2 se alătură unui lung șir de actori care au interpretat acest rol de-a lungul a nouă decenii, dar îl și plasează – de la … Continuă să citești Un Maigret taciturn
Paul Călinescu este unul dintre pionierii filmului românesc, cineast căruia – prin documentarul Țara moților, distins la Festivalul internațional de artă cinematografică de la Veneția, din 1939, cu Premiul filmului documentar – i se datorează prima recunoaștere internațională a cinematografiei românești. Născut la 21 august 1902, la Galați, Paul Călinescu absolvă în 1930 Academia Comercială … Continuă să citești CENTENAR PAUL CĂLINESCU
Când, în 2007, Cristian Mungiu era răsplătit la Cannes cu Palme d’Or pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, cineastul român se afla la cel de al doilea lungmetraj. Marele Premiu cannez, căruia i s-a adăugat și Premiul FIPRESCI, este cea mai importantă distincție care a răsplătit un film românesc, depășind Premiul pentru regie obținut, … Continuă să citești „R.M.N.”
Pentru că suntem în anul centenarului Marin Preda (n. 5 august 1922), nu este lipsită de interes o trecere în revistă a raporturilor marelui scriitor cu filmul. Încă din primii ani ai secolului trecut, scriitorii români au fost atrași de mirajul cinematografului, ca afacere, dar și ca mijloc de promovare a operei proprii. Este cazul … Continuă să citești MARIN PREDA ECRANIZAT
Așa cum am mai spus, când am scris în cadrul acestei rubrici despre cele două filme ale lui Ridley Scott lansate aproape simultan (Ultimul duel / The Last Duel și Casa Gucci / House of Gucci), interdicțiile din timpul pandemiei au afectat producția de film, pe de o parte, iar pe de altă parte au … Continuă să citești ÎNTRE BRANAGH ȘI ALMODÓVAR
Cinematografia românească a dobândit personalitate „de grup” odată cu impunerea, în primii ani de după 2000, a Noului val, al cărui vârf de lance este Cristi Puiu și al său Marfa și banii, lansat în cinematografele din România în cvasi-anonimat în 2001. I-au urmat Cristian Mungiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu ș.a.m.d. Chiar dacă … Continuă să citești PORTRET DE CINEAST LA MATURITATE
Pentru cine urmărește cu un minim interes fenomenul, este de domeniul evidenței că ultimele decenii au marcat o evoluție, dacă nu spectaculoasă la prima vedere, cu siguranță constantă în domeniul criticii de film din România, atât din perspectiva istoricilor celei de a șaptea arte cât și a criticii de întâmpinare. Au văzut lumina tiparului, după … Continuă să citești Memorie și cinematograf