Categorie: cronica filmului

Festivalul parizian Cinéma du Réel, ajuns la a 48-a ediție (21-28 martie 2026), este unul dintre cele mai importante evenimente anuale consacrate filmului documentar. În plus, este și un festival deschis către experiment în acest mediu audiovizual, mult mai vast decât ni-l închipuim de obicei. Așadar, la Cinéma du Réel se pot observa și analiza … Continuă să citești TENDINȚE ÎN DOCUMENTARUL EUROPEAN DE AZI

Ediția a 76-a a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (al doilea dintre cele mai mari festivaluri de profil ale planetei, după cel de la Cannes) s-a desfășurat între 12 și 22 februarie 2026. Juriul ediției, prezidat de reputatul cineast german Wim Wenders, a acordat cel mai râvnit trofeu al Berlinalei, Ursul de Aur, … Continuă să citești SCRISORILE GALBENE I-AU ADUS LUI İLKER ÇATAK URSUL DE AUR AL BERLINALEI

Lista filmelor nominalizate la Premiile Oscar 2026 (care se acordă la mijlocul lunii martie) include două vârfuri ale cinematografului hollywoodian contemporan, distribuite inclusiv în România, semnate de doi regizori valoroși și beneficiind de performanțe actoricești impresionante. O luptă după alta (One Battle after Another), noua creație a reputatului cineast Paul Thomas Anderson (născut în 1970), … Continuă să citești Cinema suprem după cinema suprem

Mihai Mincan a ajuns la film după ce a studiat filosofie, în România și în Franța, și a lucrat mai bine de un deceniu ca jurnalist. În cinematografie, a semnat mai întâi scenariul scurtmetrajului Palmele (2008), realizat de George Chiper-Lillemark, director de imagine cu care avea să colaboreze ulterior din postura de regizor. Apoi, a … Continuă să citești Traumă și tranziție la Mihai Mincan

Ajunși în perioada bilanțurilor, o privire înapoi către ce a adus 2025 cinematografiei românești este oportună pentru a trage concluzii și a anticipa ce ne așteaptă în viitorul apropiat. Despre unele dintre filmele remarcabile ale unor regizori români care au avut premiera națională în cursul anului trecut (cum sunt lungmetrajul de ficțiune Jaful secolului, de … Continuă să citești ANUL CINEMATOGRAFIC 2025 ÎN ROMÂNIA

Pe lângă Triton, filmul Anei Lungu discutat în numărul precedent al revistei, cinematograful românesc nonficțional a mai produs recent trei lungmetraje remarcabile. Metropola, epoca și generația  Andrei Ujică este un maestru – recunoscut internațional – al filmului de montaj folosind materiale de arhivă (found footage), un veritabil model pentru Radu Jude, Ana Lungu și ceilalți … Continuă să citești TRIUMFURI ALE CINEMATOGRAFULUI ROMÂNESC NONFICȚIONAL

După ce a absolvit secția de Regie film de la UNATC București și a asistat cineaști precum Cristi Puiu și Radu Jude, Ana Lungu a debutat ca regizoare, pe marile ecrane, în 2010, cu Burta balenei, un lungmetraj scurt (cu câteva minute peste o oră), scris și regizat împreună cu Ana Szel. Apoi, ea a … Continuă să citești ANA LUNGU ȘI FILMUL ROMÂNESC DE MONTAJ

Cele trei lungmetraje (două de ficțiune și unul documentar) regizate până acum de cineasta de origine română Teodora Ana Mihai reflectă atât preocupări tematice comune, cât și un devotament remarcabil față de adevărul personajelor sale (mai ales) feminine. În așteptarea mamei Teodora Ana Mihai, născută la București în 1981, a ajuns în Belgia în 1989, … Continuă să citești MATERNITATE, MIGRAȚIE ȘI MAFIE. DESPRE FILMELE TEODOREI ANA MIHAI

În numărul precedent al revistei, am scris despre șase lungmetraje de ficțiune recente din selecția ediției a XXII-a a festivalului „Crossing Europe” de la Linz, încercând să identific – la nivel de narațiune, temă și stil – unele tendințe ale cinematografului european de azi. Story-urile despre imposibilitatea comunicării din cadrul unor familii disfuncționale/destrămate, discutate în … Continuă să citești CINEMATOGRAFUL EUROPEAN NU MAI CUNOAȘTE LIMITE

Nu există multe festivaluri dedicate exclusiv cinematografului european, iar acestea sunt de obicei doar showcase-uri ce prezintă producții recente, grupate după criterii diverse, fără a recompensa valoarea. Dintre puținele festivaluri de film european care includ și secțiuni competitive dotate cu premii semnificative, „Crossing Europe” de la Linz este probabil cel mai important (valoarea totală a … Continuă să citești SOCIETĂȚI ÎN TRANZIȚIE, PERSONAJE ÎN TRANZIȚIE

La fel ca mai vârstnicul său confrate Gilles Lellouche, cineastul francez Jonathan Millet este atras de personaje marginale, pe care le urmărește nu doar prin Franța, ci și în jurul lumii. De altfel, după ce studiază filosofie, el petrece mai mulți ani călătorind și filmând în aproximativ 50 de teritorii îndepărtate și greu accesibile (Iran, … Continuă să citești COMEDIILE RATAȚILOR LUI GILLES LELLOUCHE ȘI DRAMELE MIGRANȚILOR LUI JONATHAN MILLET (II)

Cinematografia franceză este, după cea nord-americană, cinematografia străină cu cea mai consistentă prezență pe marile ecrane din România. Explicația nu ține doar de francofonia noastră, trâmbițată de câteva ori pe an. Contează și faptul că distribuitorii autohtoni de filme arthouse (etichetă sub care sunt adesea îngrămădite cam toate alternativele la mainstreamul hollywoodian) își aleg majoritatea … Continuă să citești COMEDIILE RATAȚILOR LUI GILLES LELLOUCHE ȘI DRAMELE MIGRANȚILOR LUI JONATHAN MILLET (I)

Dintre regizorii care au transpus pe ecran romane sau nuvele ale lui Marin Preda (listă pe care mai intră nume notabile ale cinematografiei românești, precum Paul Călinescu, Șerban Marinescu, Iulian Mihu, Mircea Mureșan și Constantin Vaeni), Stere Gulea este cel care i-a rămas loial prozatorului din Siliștea Gumești, legându-și filmografia de opera acestuia, până spre … Continuă să citești FINAL DE TRILOGIE CINEMATOGRAFICĂ, DUPĂ 37 DE ANI

I.L. Caragiale este cel mai ecranizat scriitor român. Pe parcursul unui secol, de la Păcat (regia Jean Mihail, 1924) și până la Două lozuri (regia Paul Negoescu, 2016), operele sale au inspirat 15 adaptări cinematografice, mai mult sau mai puțin libere[1]. În 2024, acestora li s-a adăugat un al 16-lea film: Săptămâna Mare (cu titlul … Continuă să citești CRONICA TERORII, DE LA CARAGIALE LA COHN

În cinematografia românească de după 1989, numeroși actori de teatru și film (Valeriu Andriuţă, Dorian Boguță, Mihai Brătilă, Anghel Damian, Alina Grigore, Andrei Huțuleac, Florin Kevorkian, Horațiu Mălăele, Sînziana Nicola, Florin Piersic Jr., Maria Popistașu, Paul Radu, Andrei Redinciuc, Alina Șerban, Vlad Zamfirescu etc.) au simțit nevoia să treacă în spatele camerei de filmat ca … Continuă să citești PARTEA NU PREA FERICITĂ A RELAȚIILOR DINTRE PĂRINȚI ȘI COPII

Candidat cu șanse considerabile la titlul de cel mai bun film românesc cu premiera în 2024, Anul Nou care n-a fost, primul lungmetraj regizat de Bogdan Mureșanu (totodată scenarist și producător principal), este și unul dintre cele mai curajoase și mature debuturi ale cinematografiei autohtone postsocialiste, alături de È pericoloso sporgersi, de Nae Caranfil (1993), … Continuă să citești REȚEAUA SFÂRȘITULUI LUMII

Unul dintre cele mai importante filme românești lansate în cinematografele autohtone în toamna lui 2024 este Unde merg elefanții, al doilea lungmetraj scris și regizat de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga. Cel dintâi lungmetraj al lor, Să nu ucizi (2018), era o dramă apăsătoare, inspirată de scandalul Hexi Pharma din 2016 și de cazul … Continuă să citești O CAPTIVANTĂ POVESTE CINEMATOGRAFICĂ POSTMODERNĂ

Deși filmografia sa numără deocamdată doar două lungmetraje, Ladj Ly, cineast francez originar din Mali (fostă colonie a Hexagonului din Africa Occidentală), este deja un nume de rezonanță în circuitul festivalier mondial. Regizorul s-a afirmat în 2019 cu Mizerabilii (Les Misérables, dezvoltare a scurtmetrajului său cu același titlu din 2017), care a reușit trei performanțe … Continuă să citești NU E LOC PENTRU EROI ÎN LUMEA LUI LADJ LY

De aproape trei decenii cinefilii români se bucură văzând cele mai noi producții ale cinematografiilor europene, la București, în multe orașe din țară și, în premieră acum, și la Chișinău. Așa cum Republica Moldova este în prezent invitată de onoare la Bookfest, prezența Filmului European la Chișinău (între 6 și 8 iunie) semnifică încă un … Continuă să citești FESTIVALUL FILMULUI EUROPEAN, EDIȚIA 28

După „miracolul” numit Independenţa României (Grigore Brezianu, 1912), cinematografia românească nu a mai produs nimic remarcabil, competitiv pe plan european, deşi iniţiative au existat. Au trebuit să treacă treizeci de ani până când să fie realizat primul film artistic de lungmetraj care să ne integreze cinematografiilor deja cu tradiţie. Este vorba despre O noapte furtunoasă, … Continuă să citești „O NOAPTE FURTUNOASĂ” SAU PERENITATEA CAPODOPEREI

Există în cinematografia românească filme unicat, greu de ignorant, cum ar fi Viața nu iartă (Iulian Mihu, Manole Marcus, 1959) – în anii ’50, Nunta de piatră și Duhul aurului (1973, 1974) – în anii ’70, Baloane de curcubeu (Iosif Demian, 1983) – în anii ’80, respectiv De-aș fi… Harap Alb! (Ion Popescu Gopo, 1965) … Continuă să citești Centenar Ion Popescu Gopo

Mihai Mincan este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității bucureștene și aproape două decenii a lucrat ca jurnalist la Adevărul. În paralel, s-a afirmat ca scenarist și documentarist, în prezent dedicându-se exclusiv cinemaului, cele trei lungmetraje de gen realizate în co-regie având un remarcabil parcurs festivalier și de public, în măsura în care acesta … Continuă să citești Spre Nord

Cel mai ecranizat scriitor român este Ion Luca Caragiale, cu paisprezece titluri de lungmetraje în „palmares”1, urmat de Mihail Sadoveanu, cu zece filme realizate după cărțile lui2, cel de al treilea fiind, poate părea surprinzător, Ion Creangă, cu „doar” opt filme inspirate, mai mult sau mai puțin fidel, din scrierile sale3. Cea mai recentă adaptare … Continuă să citești Un horror surprinzător: „Capra cu trei iezi”

S-a stins din viață la începutul acestui an, pe 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani (n. 19 august 1935), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Generației ‘60 din literatura română: Dumitru Radu Popescu. Prozator – nuvelist și romancier – de amplă respirație, dramaturg de vocație, eseist rafinat și, în ciuda puținătății textelor, … Continuă să citești Doliu în cinematografia românească