Există în cinematografia românească filme unicat, greu de ignorant, cum ar fi Viața nu iartă (Iulian Mihu, Manole Marcus, 1959) – în anii ’50, Nunta de piatră și Duhul aurului (1973, 1974) – în anii ’70, Baloane de curcubeu (Iosif Demian, 1983) – în anii ’80, respectiv De-aș fi… Harap Alb! (Ion Popescu Gopo, 1965) … Continuă să citești Centenar Ion Popescu Gopo
Mihai Mincan este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității bucureștene și aproape două decenii a lucrat ca jurnalist la Adevărul. În paralel, s-a afirmat ca scenarist și documentarist, în prezent dedicându-se exclusiv cinemaului, cele trei lungmetraje de gen realizate în co-regie având un remarcabil parcurs festivalier și de public, în măsura în care acesta … Continuă să citești Spre Nord
Cel mai ecranizat scriitor român este Ion Luca Caragiale, cu paisprezece titluri de lungmetraje în „palmares”1, urmat de Mihail Sadoveanu, cu zece filme realizate după cărțile lui2, cel de al treilea fiind, poate părea surprinzător, Ion Creangă, cu „doar” opt filme inspirate, mai mult sau mai puțin fidel, din scrierile sale3. Cea mai recentă adaptare … Continuă să citești Un horror surprinzător: „Capra cu trei iezi”
S-a stins din viață la începutul acestui an, pe 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani (n. 19 august 1935), unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Generației ‘60 din literatura română: Dumitru Radu Popescu. Prozator – nuvelist și romancier – de amplă respirație, dramaturg de vocație, eseist rafinat și, în ciuda puținătății textelor, … Continuă să citești Doliu în cinematografia românească
Toamna anului precedent a marcat lansarea pe marile ecrane a nu puține filme românești, dintre care mare parte mai mult decât interesante. Întrucât este greu de acoperit, mai ales în cazul unui mensual, întreaga ofertă – și este bine că se întâmplă așa ceva în filmul românesc – ne vom opri doar asupra a două … Continuă să citești Un debut, două debuturi
Dacă nu chiar o modă, filmele inspirate din întâmplări reale – de bună seamă, toate filmele sunt inspirate de fapte reale în măsura în care „oferta” cineastului este autentică – nu sunt o prezență de ignorat în peisajul cinematografic, de la – pentru a ne rezuma la filmul românesc contemporan – Moartea domnului Lăzărescu (Cristi … Continuă să citești Un debut matur: Octav Chelaru
Grație celei mai recente adaptări cinematografice după un roman de Georges Simenon avându-l ca personaj pe celebrul comisar Jules Maigret, intitulată simplu, dar nu lipsit de orgoliu, Maigret1, neobositul Gérard Depardieu2 se alătură unui lung șir de actori care au interpretat acest rol de-a lungul a nouă decenii, dar îl și plasează – de la … Continuă să citești Un Maigret taciturn
Paul Călinescu este unul dintre pionierii filmului românesc, cineast căruia – prin documentarul Țara moților, distins la Festivalul internațional de artă cinematografică de la Veneția, din 1939, cu Premiul filmului documentar – i se datorează prima recunoaștere internațională a cinematografiei românești. Născut la 21 august 1902, la Galați, Paul Călinescu absolvă în 1930 Academia Comercială … Continuă să citești CENTENAR PAUL CĂLINESCU
Când, în 2007, Cristian Mungiu era răsplătit la Cannes cu Palme d’Or pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, cineastul român se afla la cel de al doilea lungmetraj. Marele Premiu cannez, căruia i s-a adăugat și Premiul FIPRESCI, este cea mai importantă distincție care a răsplătit un film românesc, depășind Premiul pentru regie obținut, … Continuă să citești „R.M.N.”
Pentru că suntem în anul centenarului Marin Preda (n. 5 august 1922), nu este lipsită de interes o trecere în revistă a raporturilor marelui scriitor cu filmul. Încă din primii ani ai secolului trecut, scriitorii români au fost atrași de mirajul cinematografului, ca afacere, dar și ca mijloc de promovare a operei proprii. Este cazul … Continuă să citești MARIN PREDA ECRANIZAT
Așa cum am mai spus, când am scris în cadrul acestei rubrici despre cele două filme ale lui Ridley Scott lansate aproape simultan (Ultimul duel / The Last Duel și Casa Gucci / House of Gucci), interdicțiile din timpul pandemiei au afectat producția de film, pe de o parte, iar pe de altă parte au … Continuă să citești ÎNTRE BRANAGH ȘI ALMODÓVAR
Cinematografia românească a dobândit personalitate „de grup” odată cu impunerea, în primii ani de după 2000, a Noului val, al cărui vârf de lance este Cristi Puiu și al său Marfa și banii, lansat în cinematografele din România în cvasi-anonimat în 2001. I-au urmat Cristian Mungiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu ș.a.m.d. Chiar dacă … Continuă să citești PORTRET DE CINEAST LA MATURITATE
Pentru cine urmărește cu un minim interes fenomenul, este de domeniul evidenței că ultimele decenii au marcat o evoluție, dacă nu spectaculoasă la prima vedere, cu siguranță constantă în domeniul criticii de film din România, atât din perspectiva istoricilor celei de a șaptea arte cât și a criticii de întâmpinare. Au văzut lumina tiparului, după … Continuă să citești Memorie și cinematograf
Efect al pandemiei, majoritatea covârșitoare a premierelor anului 2020 au fost amânate pentru 2021. Drept posibilă urmare a acestui fapt, legendarul Ridley Scott a ieșit pe marile ecrane în anul precedent cu două filme: Ultimul duel / The Last Duel și Casa Gucci / House of Gucci, care au rulat și în România aproape simultan … Continuă să citești De două ori Ridley Scott
Toamna la Voroneț, cel mai longeviv festival de film din România, a debutat în 1981 sub semnul diaporamei. Sintetizând, regizorul Laurențiu Damian, președintele Uniunii Cineaștilor și membru în juriul actualei ediții, a pus – cum se spune – punctul pe „i”: „Totul a pornit de la o idee! Și de la pasiunea unui om: Emil … Continuă să citești Încă o toamnă la Voroneț
Scriu acest text, destinat numărului din octombrie al revistei, la sfârșitul lunii august, după o perioadă – semnalele că aceasta e pe cale de a se încheia sunt evidente – de relativă relaxare. Am încercat să profit cât mai mult de deschiderea sălilor de cinema, precum și de cea de a douăzecea ediție a Festivalului … Continuă să citești Două premiere românești remarcabile
Redeschiderea cinematografelor în toată țara, într-o sperată, dar puțin probabilă permanentizare a unei relative stări de normalitate, a adus pe ecrane – în fața unui public nici mai numeros, nici mai sărac decât înainte de impunerea restricțiilor – o serie de filme aflate „în așteptare” sau filme realizate în condițiile improprii ale pandemiei, acestea din … Continuă să citești „Berliner”-ul din Salonta
Pentru filmul românesc, perioada interbelică este una de tatonări, de incertitudini și instabilitate, evoluția sa fiind lentă și sincopată. După succesul comercial avut cu Independența României (1912), primul lungmetraj de ficțiune românesc, Leon Popescu se implică tot mai serios în producția cinematografică și înființează în acest scop, în 1913, „Filmul de Artă Leon M. Popescu”, … Continuă să citești FILMUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ
Radu Jude a atras atenția cu scurtmetrajele Lampa cu căciulă (2006), multipremiat internațional și Alexandra (2008). Debutul în lungmetraj, Cea mai fericită fată din lume (2009), se încadrează asumat în po(i)etica Noului Val. Urmează un mediumetraj, să-l numim straniu, Film pentru prieteni (2011), cronica unei sinucideri ratate, o poveste ce „amorsează” relațiile interumane, apoi cel … Continuă să citești „Babardeală” poleită
Ar fi împlinit, pe 28 aprilie 2021, 80 de ani. A debutat – alături de Dan Pița, Iosif Demian, Andrei Cătălin Băleanu, Peter Bokor, Stere Gulea, Ion Marinescu, Nicolae Mărgineanu, Dinu Tănase, Roxana Pană, Bogdan Cavadia ş.a. – cu Apa ca un bivol negru, lungmetraj documentar despre dramaticele inundații care au afectat România în primăvara … Continuă să citești REMEMBER MIRCEA VEROIU – 80
Apropiindu-se de cinema cu o dragoste rațională, tenace, de neclintit în opțiunile sale critice, intransigent fără a fi intolerant, suferind camaraderește atunci când nu-i sunt împărtășite opiniile, dar convins că interlocutorul va avea revelația marilor filme pe care el le iubește necondiționat, Marian Sorin Rădulescu a adunat sub semnătură proprie, într-un deceniu, nu mai puțin … Continuă să citești NOUL CINEMA, DOUĂ DECENII ȘI CEVA…
În ultimii ani, lungmetrajul românesc de ficțiune a înregistrat câteva premiere în ce privește subiectele legate de trecutul nu foarte îndepărtat: cele patru decenii de comunism românesc. Astfel, în 2019 au fost lansate pe marile ecrane Între chin și amin, filmul lui Toma Enache despre Experimentul Pitești și Cardinalul, în care, având drept „pivot” o … Continuă să citești Și atunci… ce e libertatea?
Sfârșitul anului trecut a îndoliat din nou lumea scenei și a filmului românesc: în 10 noiembrie ne-a părăsit Vladimir Găitan; în 18 noiembrie, Draga Olteanu-Matei. I-au despărțit aproape trei luștri de viață; i-a apropiat talentul, dragostea pentru scândura scenei și pentru cinema. Ea a servit Naționalul bucureștean; el, Teatrul de Comedie. Au apărut în spectacole … Continuă să citești Despărțirea de Draga Olteanu-Matei și Vladimir Găitan
Jocul de-a „alba-neagra” din ultimele luni cu închiderea/deschiderea cinematografelor și a teatrelor, a sălilor de spectacol în general, nu favorizează defel criticul de film de întâmpinare, iar dacă starea de fapt din prezent se va prelungi, așa cum ni se sugerează mai mult sau mai puțin tranșant, profesia – dacă va fi fiind cumva profesie … Continuă să citești Priorități cinematografice românești