Efectele pe termen lung ale pandemiei pot fi, deocamdată, doar bănuite, fără a oferi o perspectivă prea optimistă, dar cu cele pe termen scurt și mediu ne confruntăm zilnic, chiar dacă anumite aspecte, cum ar fi purtatul măștii și distanțarea socială, au început să facă parte din rutina cotidiană. Dacă, inevitabil, criza economică va fi … Continuă să citești TIFF, pandemie
În ultimele decenii bibliografia consacrată cinematografiei românești s-a îmbogățit cu titluri fundamentale, necesare nu doar specialiștilor în domeniu, – critici și istorici de film, cineaști sau aspiranți la acest statut, pentru care sunt instrumente de lucru indispensabile –, ci și unui public încă nu dispărut cu desăvârșire, dar e drept că tot mai restrâns, acei … Continuă să citești Un album-document despre filmul românesc
Ne place sau nu, industria cinematografică românească începe să existe cu adevărat o dată cu instaurarea regimului comunist. Scopul principal a fost acela de a folosi filmul ca instrument de propagandă în favoarea noului regim, dar, cum nimic nu este perfect, în ciuda controlului riguros au existat cineaști de vocație ce au creat opere care … Continuă să citești Filme românești interzise înainte de 1989
Născut în 1928 (11 noiembrie, Sibiu), Mircea Mureșan face parte din prima generație de regizori de film români școliți, cu o carieră care se întinde pe durata a peste patru decenii. Și-a început activitatea la Direcția Superioară Politică a Armatei unde, între 1950-1951 a fost redactor, asistent de regie, regizor de jurnal de actualități. În … Continuă să citești MIRCEA MUREȘAN
Nicolae Mărgineanu este singurul regizor de film român care nu s-a arătat a fi descumpănit după 1990, demonstrând că nu este protagonist al conjuncturii1. Dacă opera regizorilor care au făcut film și înainte de ‘89 se împarte în înainte și după această „bornă”, de regulă în detrimentul filmelor din cea de a doua parte a … Continuă să citești Cardinalul
Lucian Pintilie (1933-2018) este fără îndoială un clasic care a marcat deopotrivă scena și filmul românesc. Regizor de teatru ca formație (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, 1956), nonconformist funciar, Pintilie intră în conflict de timpuriu cu ideologia vremii. Repartizat la Teatrul Armatei, în 1959 este acuzat „de compromiterea emisiunii aniversare a … Continuă să citești „Balanța”, la o nouă premieră
Fără îndoială, Toma Enache este un deschizător de drumuri în cinematografia română, și nu numai. La prima vedere afirmația poate părea hazardată sau encomiastică, așa că mă grăbesc să argumentez. Actor și regizor de teatru1, Toma Enache (n. 1970, Constanța) nu a rezistat tentației de a trece în spatele camerei de filmat. Primul său lungmetraj, … Continuă să citești ÎNTRE CHIN ȘI AMIN, PRIMUL FILM ARTISTIC DESPRE EXPERIMENTUL PITEȘTI
Florin Șerban a debutat în 2010 cu Eu când vreau să fluier, fluier, recompensat cu două importante premii la Berlin – Ursul de Argint și Premiul „Alfred Bauer” –, dar și cu Premiul pentru cel mai bun film românesc la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj sau Premiile Gopo pentru cel mai … Continuă să citești Dragoste 2. America
După ce vreme de aproape două decenii a fost găzduit de cinematograful Studio al Uniunii Cineaștilor, Festivalul Internațional de Film Studențesc CineMAiubit a fost mutat câteva ediții – ca urmare a închiderii Studioului în urma tragediei de la Colectiv – în spațiile adecvate, dar nu prea la îndemână, ale Universității de Artă Teatrală și Cinematografică … Continuă să citești CineMAiubit 2019
Primul lungmetraj din România filmat cu smartphone-ul a fost lansat în seara de sâmbătă, 6 iulie, la Plaja de Carte din Vama Veche în prezența echipei de actori. Această știre lansată de un cotidian (azi mai credibil decât ieri), atestă mai degrabă noutatea înregistrării imaginii pe un produs departe de a face parte din panoplia … Continuă să citești Ce se mai întâmplă cu arta cu numărul 7?