editorial
NICOLAE PRELIPCEANU

OPINIA PUBLICĂ ÎMPOTRIVA EVIDENȚEI

Articol publicat în ediția 9/2020

Marile crize sunt prilejuri pentru oameni de a-și da arama pe față. O banalitate, nu-i așa? Așa e, o banalitate care se verifică de fiecare dată. Nici de data asta n-a dat greș. Pandemia, care e, totuși, o criză mult mai mare și mult mai dăunătoare decât tot ce i s-a putut întâmpla omenirii moderne, în afară, firește, de războaie, a scos la iveală o mulțime de aberații care circulau și înainte, dar nu atât de vehement, parcă. Iresponsabilitatea oamenilor, bănuită doar înainte de această criză teribilă, este documentată, verificată, constatată zi de zi și ceas de ceas, vorba aia.

Erau ținute pe foc mic, să nu se răcească de tot, teoriile complotului internațional anti-românesc sau anti orice altă națiune. Ei, bine, acum complotismele au dat în foc. Pe zidurile Bucureștiului am văzut referințe la „SATANIȘTII CARE NE CONDUC”. Fără explicații, cei de-acum sau cei care ne-au condus și până acum. În ce mă privește, n-am înțeles niciodată ce e aia satanist. Unul care se închină lui Satan, unul care face rău în numele lui Satan, un discipol al lui Satan? Sau și una și alta și cealaltă? Să zicem că toate trei. Dar întrebarea este: cei care-și fac cruce când trec prin fața bisericii chiar se închină adversarului lui Satan? Și pe urmă: cine e Satan ăsta? Aghiuță al lui Caragiale din Kir Ianulea, ori cel din basme? Că nu cred a fi o referință la Mefisto-ul lui Faust, nu de alta, dar inscripția nu prea dezvăluie cine știe ce cultură cât de cât generală.

Dar să coborâm din acest empireu al stupidității în lumea noastră, cea de jos. Aici bântuie nepăsarea față de sine însuși, față de toți ceilalți, față de boală, față de legi, față de orice altceva decât de distracție. Distracție „la greu”, cum cu o expresie greșită logic se spune. Adică zgomote cât mai puternice, muzica zilei dată la maximum și aglomerație ca pe vremuri la Moși, dacă mai știe cineva ce erau ăia. Gregaritatea a învins demult instinctul de conservare al individului. Cel puțin a celui tânăr. Sigur că toți am visat, pe când eram consemnați la domiciliu, în perioada stării de urgență, la momentul când vom putea să ne întâlnim prietenii sau măcar cunoscuții dinainte. Dar năvala asta de după relaxare e exagerată, cu toate că era de prevăzut.

Dacă te sui în troleibuz, autobuz, tramvai, metrou, vezi persoane cu masca pe figură, pusă corect, dar și dizidenți cu ea sub bărbie sau, în cel mai rău caz, doar pe gură, așa, puțin. Nu am obiceiul să fac observații altora, dar am putut constata ce pățește cel care se aventurează la așa ceva. Să vezi atunci îngrămădire de insulte adresate persoanei care a făcut observația, apoi la președintele țării, la prim-ministrul guvernului și la toți cei care ne conduc, vinovați de inventarea unei pandemii care nu există! Un politician vestit a susținut chiar că e o pandemie fără bolnavi. Cei morți nu contau? Dar 1450 în ziua de 13 august? Cei care abia mai respiră nu contează? 889 de infectați noi în ziua de sâmbătă 18 iulie nu contează? Spitalele nu sunt pline, spun ei, totul e doar propagandă, manipulare (asta dinspre cei care știu ce-i aia).

Toată lumea știe mai bine decât specialiștii, decât medicii, ce e în spitale, ce e cu boala și cum primesc bani rudele celor decedați de altceva ca să declare că au murit de noul coronavirus! Da, da, asta e una dintre teoriile care bântuie mințile românilor. Poate că și ale altora, dar mă voi referi numai la ce aud direct. Că a fost retras din farmacii hydroxiclorochina, cu care te-ai trata foarte bine, singur, pentru că era prea ieftină. Că e de vină Bill Gates, ba, din când în când, și Soros, cel care, însă, ar fi mai implicat în plata pentru manifestanții violenți din SUA, acum… Vă rog să mă scuzați că reproduc asemenea aberații, dar asta e ce circulă și, cum nu toată lumea urcă vreodată într-un mijloc de transport în comun, e bine să afle și automobiliștii ce se spune pe-acolo, fie și de la altul. Că se așteaptă vaccinul cel scump, ca să scape numai cei care au bani iar cei săraci să moară.

Ceea ce șochează ar fi faptul că nici un argument cât de cât serios nu este adus în favoarea acestor aberații. Nimeni nu poate să-ți dea numele unei persoane care a primit bani ca să declare că ruda sa a murit de covid-19, deși în realitate murise de cancer, de pildă. Și așa mai departe. Dar nu contează, oricum argumentele nu mai sunt demult la ordinea zilei, dacă vor fi fost vreodată la oamenii fără o instrucție cât de cât vizibilă. Perlele de la bacalaureat, în fiecare an, nu fac decât să ne prevină asupra a ceea ce va urma. De-acolo se recoltează viitorii atoateștiutori, cei care nu știu ce ar trebui să știe, dar sunt convinși că știu tot.

Însă modelul e mai sus, dacă acolo, la parlament sau la partide înseamnă mai sus. Acuzațiile de furt îndreptate împotriva actualului guvern de către inși de la opoziția majoritară nu sunt susținute nici ele de nici o indicație cât de cât creditabilă. „Guvernul să nu mai fure” proclama sus și tare, acum câteva săptămâni, purtătorul de cuvânt PSD. Dar ce a furat, când și cât nu ne spunea domnul acela. Ajunge să arunci vorbele în România, poate și-n restul lumii, dar noi aici trăim, pentru ca să fii crezut de analfabeții funcționali care populează până și unele universități. În corpul profesoral.

Nu pot să închei fără a menționa ce vede toată lumea: numărul de cazuri de infectare cu noul coronavirus a crescut în urma deciziei CCR de a declara dreptul cetățeanului de a ieși din spital când vrea, indiferent dacă e bolnav și-i poate infecta și pe alții. În mintea avocatei poporului (sic) și a judecătorilor de la CCR nu încape cunoscuta definiție a libertății cetățeanului, care se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt. Deci există o limită a libertății mele acolo unde începe libertatea ta.

Cu asemenea modele avem o asemenea opinie publică.