Mă părăsești
ca pe un copil într-o piață aglomerată
când sufletul iernii se pogoară peste cvartal
și amintirile se năpustesc
pe scara de incendiu a centralei termice
dizolvându-se în frigul din inima
începuturilor de ianuarie
sub ecoul abia perceput al întrebării pe care
nimeni nu are să o pună
în spațiul strâmt și vital
dintre iertare și milă
Mă părăsești ca pe o peliculă ce rulează-n buclă
într-o sală de cinema pentru rebelii secolului douăzeci și unu
și e aproape târziu
în ghereta florăriei ce a cunoscut
mai multă istorie decât s-ar putea aduna vreodată
într-un tratat de antropologie socială
iar crengile salcâmului stau ca un braț
ce ar vrea să treacă prin geamul
de la etajul doi al blocului de garsoniere
să mângâie compensator
precum bucățile de confetti
chipul tumefiat al boxerului căzut în ring
când respirația fostelor iubiri
lipită de vitrina cu produse dispensabile
încălzește întreg orașul