Cine ar fi crezut în urmă cu trei-patru decenii, când încă se căuta prin carul cu fân al galaxiei după stele suspecte de sistem planetar (ε Eridani, τ Ceti etc.), că astăzi n-o să mai ţinem pasul cu înmulţirea lor galopantă? În prezent, iată, graţie telescoapelor orbitale Kepler, Hubble şi Spitzer, sateliţilor Cheops şi TESS, noii tehnologii HARPS ori sondei Lick-Carnegie Exoplanet Survey, cunoaştem deja peste 4000 de exoplanete şi vânătoarea e în toi, totalul lor în galaxie fiind estimat la minimum 100 de miliarde. Situată fiind pe direcţia centrului galactic, unde e o aglomeraţie cum doar în intersecţia de la Lizeanu mai poţi vedea, Săgetătorul deţine totodată şi recordul de sisteme extrasolare descoperite.
Nici nu ieşi pe uşa casei şi deja dai peste câteva planete chiar în curtea vecinului –sistemul cel mai apropiat de noi, α Centauri, o stea galbenă de tip solar în pereche cu alta portocalie ceva mai mică, orbitate distant de o pitică roşie eruptivă, Proxima, de şapte ori mai mică decât Soarele. Steaua portocalie are două planete pe orbite prea strânse, în afara zonei habitabile, dar şi pitica roşie Proxima Centauri îşi are o planetă proprie, care-i dă ocol în 11 zile la doar 7 milioane de km, având totuşi o temperatură siberiană de –39º. Dacă sunt şi oarece siberieni pe acolo, nu putem şti, fiindcă, deşi planeta e la doar 4,24 ani-lumină de noi (40 trilioane de km), ne-ar trebui un telescop cu oglinda de 25 milioane de km diametru pentru a distinge dacă mişcă ceva.
Mai încolo, la 11 ani-lumină, pitica roşie Ross 128 are şi ea o planetă locuibilă de tip terestru cu temperatură acceptabilă. La 12,3 a.l., altă pitică roşie, Steaua lui Luyten, are patru planete între care şi un Pământ cam ca al nostru cu indice de similaritate 0,91 (cf. Terra = 1) şi un mediu ambiant numai bun pentru un concediu la vară (19º !), încât în toamna lui 2017 organizaţia non-profit METI (specializată în acest gen de parascovenii) a trimis acolo din proprie iniţiativă un repertoriu de 33 melodii. Să fie primit! Următorul vecin cu planete în bătătură, la 11,9 ani-lumină, este steaua τ Ceti similară Soarelui. Cele două planete interioare sunt nişte super-Pământuri predispuse apei în stare lichidă, cele două exterioare sunt şi ele locuibile dar expuse riscului de bombardament al unei masive centuri de asteroizi. Ceva mai încolo, la 12,8 a.l., Steaua lui Kapteyn, o pitică roşie rebelă (rotindu-se contrar galaxiei), are şi ea două planete, Kapteyn b („b” adăugat numelui unei stele notează prima ei planetă descoperită) fiind cea mai veche exoplanetă cunoscută: 11 miliarde de ani. La încă un an-lumină dincolo de ea se află pitica roşie Wolf 1061 (cât un sfert de Soare) cu trei planete, dintre care Wolf 1061 c este de tip terestru, dar cu climă cam marţiană (–50º ). Iată aşadar minimum 17 planete pe o rază de numai 14 ani-lumină. Numai că alte sisteme mai distante sunt şi mai bogate în planete. Pitica roşie Gliese 581, de exemplu, situată în Balanţa la 20 de ani-lumină, are şapte, printre care şi un Pământ cu orbită quasicirculară ca a noastră. Pitica roşie Kepler 90 din Dragonul (2545 ani-lumină) are opt, un adevărat sistem solar miniatural, cu planetele interioare mici şi cele exterioare mari, planeta cea mai periferică gravitând la exact 1 UA, precum orbita terestră. Pitica roşie Kepler-80 din Lebăda (1218 ani-lumină), are şi ea tot opt. Etc.
Pe o rază de numai 50 ani-lumină în jurul nostru, 15% din stele au Pământuri locuibile iar întreaga galaxie numără vreo 40 de miliarde, orbitând stele de tip solar (în proporţie de o treime) sau pitice roşii. Dar planete mai au şi alte tipuri de stele. Fomalhaut (în arabă, „gura peştelui”), principala din Peştele Austral, stea albă situată la 25 ani-lumină, a fost prima cu o planetă descoperită prin fotografie optică directă (2008), planetă de tip jupiterian ce-i dă ocol în 872 ani. Planete mai mult sau mai puţin confirmate au şi peste 175 de stele pitice cenuşii, precum steaua 2 M 1207 din Hydra, orbitată de o planetă în mai mult de 2450 de ani. Ba, s-au găsit chiar şi doi-trei pulsari cu sisteme planetare, unul în Scorpion la 5600 a.l. cu cea mai veche planetă (12,7 miliarde de ani !), poreclită Methuselah, altul în Şarpele la 4000 a.l. cu cea mai scurtă orbită planetară cunoscută (2 ore şi 10 minute !), gravitând la nici dublul distanţei Lună-Pământ, iar altul în Fecioara la 2316 a.l., faimosul Lich, cu trei planete pe nume Draugr, Poltergeist şi Phobetor, parcă ar fi cei trei muschetari de la curtea regelui Belzebut.
Întocmai ca şi în cazul vecinei noastre α Centauri, stelele duble sau multiple pot avea şi ele sisteme planetare foarte complexe. Un exemplu clasic printre specialişti este tripleta 55 Cancri situată în Racul la 40,6 a.l., binară galbenă + pitică roşie, cu 4 planete. Sistemul multicolor υ Andromedae are în compunere o stea albastră orbitată de o pereche de pitice roşii, încă o stea albastră şi alte două mai distante, prima având şi o planetă de dimensiuni jupiteriene dar încinsă, de 15.000 de ori mai apropiată decât perechea roşie. Păcat de feeria dansului celor şase sori pe cerul acelei planete, pe care locuitorii ei n-o pot vedea, fiind făcuţi deja cărbuni.
Să mai menţionăm în fugă şi câteva exoplanete ieşite din comun. Dintre planetele stelei Kepler 974, una are forma unei mingi de rugby rotită axial în 4 ore şi un conţinut de fier record, dublu faţă de cel al Pământului, deşi măsoară doar 60% din globul terestru. Planeta cu nume de cont bancar 2MASS 1155-7919 b întrece de zece ori dimensiunile lui Jupiter. Tot o curiozitate e şi protoplaneta TMR-1 C, legată „ombilical” de o recentă stea dublă din Taurul printr-o conductă lungă de 130 miliarde de km. Cea mai scurtă perioadă orbitală o are Planeta de Diamant a pulsarului stelei SWEEPS-10 care gravitând la o distanţă nici cât triplul celei de la Pământ la Lună, îşi încheie revoluţia în doar zece ore.
Cele mai îndepărtate sisteme extrasolare cunoscute, SWEEPS-04 şi SWEEPS-11, se situează în Săgetător la 27.710 ani-lumină, adică undeva prin nucleul galaxiei.
Ei bine, acum când v-aţi lămurit că în materie de supraaglomerare Calea Victoriei e doar o caricatură în comparaţie cu Pământurile de pe Calea Lactee, vă daţi seama cât de primitivi şi periculoşi suntem de ne evită toţi ? Carl Sagan râdea în 1973 de pretenţia noastră „de a stabili un contact radio şi de a deveni membri ai unei Federaţii Galactice”, scriind că asta este „ca şi cum o gaiţă albastră sau un armadillo ar cere Organizaţiei Naţiunilor Unite să-i acorde calitatea de stat membru”. Ehe, dacă au reuşit ei monştri ca Mobutu, Pol Pot şi alte asemenea specii, darămite o gaiţă!