Așa-zisul rasism de care s-ar face vinovat omul alb prin simplul fapt de a se fi născut alb este o „teorie” progresistă care ține de rescrierea și reinterpretarea istoriei. Adică, stai la masa din sufragerie, ai în față concluzia la care trebuie să ajungi și te apuci să însăilezi în delir elemente din realitate, care nu mai au nicio legătură cu adevărul istoric. Cam ca la studiile științifice lipsite de onestitate care, cu instrumente științifice, întotdeauna demonstrează ceea ce-și propun să demonstreze. Cam așa au confecționat progresiștii itemii ideologiei. În mod evident, o făcătură abjectă, ideea albului rasist este implementată cu sârguință prin toate mijloacele de răspândire în masă care există la ora actuală – inclusiv sau mai ales prin universități – despre a căror eficiență nu mai este nevoie să pomenesc. Faptul că noi toți știm că argumentul explicativ, pe care este înălțată ideea albului asupritor și inferior moral, nu e nimic altceva decât un construct abject, nu schimbă cu nimic capacitatea sistemului de a livra tinerilor drept adevăr această monstruozitate. De altfel, chiar mințile crude sunt ținta, căci ele sunt cele care vor perpetua, sub chipul falsului-luat-drept-adevăr, ceea ce primesc la vârsta la care nu dețin nici gândire, nici discernământ, nici cunoștințe. Constituite din falsuri care devin rocă dură, nemodificabilă, aceste minți vor dura lumea bolnavă de mâine, ale cărei fundamente și parcurs au fost create de descălecările culturale europene în SUA, pe linia inițiată de Școala de la Frankfurt – posthegelianism, teoria critică etc. – deconstructivism, feminism, FrenchTheory.
Sub forma iluziei unui salt în emanciparea minții omului, inexistent până azi la asemenea dimensiuni, tehnologia a făcut posibilă incapacitarea în masă a minții umane, transformând subiecții în obiecte pasive – deci negânditoare – și inactive – deci pre-ocupate cu frecventarea plăcerii. Infiltrarea conștiinței cu fals prin intermediul mass-media este echivalentul spălării creierelor, așa cum a avut loc în cadrul „fenomenului Pitești”, doar că, față de atunci, prin mijloace nerepresive. Astfel, eficiența contagiunii este infinit sporită. În plus, nimeni nu mai poate fi acuzat că este torționar, prin urmare, nimeni nu poate fi nici judecat, nici condamnat. Nu poți acuza și condamna fenomene. Doar printr-un singur item al ideologiei – rasismul omului alb – progresismul face ravagii care se propagă, insidios, deci fără prea multă gălăgie, în mase. Bulgărele o ia la vale și, peste o vreme, se transformă-n avalanșă, ca și cum ea ar fi fost venită de nicăieri. Iar avalanșa sfârșește prin a înghiți tot ce-i stă în cale.
În august 2019, revista Science, pentru care unii și-ar da un rinichi pentru a fi publicați în ea, cuprinde cel mai mare studiu genetic de până azi, efectuat pe un eșantion de aproximativ 500.000 de subiecți. Concluziile studiului închid definitiv ușa ipotezei că homosexualitatea ar surveni din jocul genelor, chiar dacă unele formulări din studiu sunt, vizibil, construite politically correct, ca să mai îndulcească puțin inconvenientul concluziilor, deloc favorabile într-o lume politically correct. Mai mult, studiul arată că ADN-ul nu poate prezice cine va deveni sau nu homosexual. În oglindă, așa cum nu există vreo genă răspunzătoare pentru homosexualitate, exact la fel nu există vreuna răspunzătoare nici pentru heterosexualitate. Altfel spus, nici homosexualitatea, nici heterosexualitatea nu sunt originate în biologic. Cel puțin pentru psihologii/psihoterapeuții de sorginte psihodinamică, acesta este, de vreo 50 de ani încoace, doar un loc comun. Ei știu că homosexualitatea sau heterosexualitatea (care sunt rezultate ale identității de gen, identitate care nu este un dat, ci ceva ce se construiește în timp, până după adolescență) sunt de natură psihologică, fundate fiind în mediul în care copilul crește. Din această perspectivă, a consecințelor care survin nu dintr-un dat, ci dintr-un construct, devine absolut logic că nu din hazardul genetic se iscă comportamentul sexual uman, ci din mediul care-l construiește într-un fel sau celălalt. Mediu însemnând, înainte de orice altceva, familia, indiferent de cum arată ea, dar deloc indiferent de cum anume este ea structurată din punct de vedere al dinamicii intra- și inter-psihice. Se cunosc foarte bine factorii psihologici din cauza cărora o persoană devine homosexuală, nu e niciun secret, doar că limitările la care rigorile științifice de azi supun cercetarea în psihologie fac ca aceste certitudini să fie prezentate ca relative. Dar nu e nimic relativ într-o evidență, iar evidența este indiferentă la rigorile științifice care nu pot demonstra. Și nu, homosexualitatea, fiind perenă, nu este un construct al vreunei epoci, al vreunei culturi, ceea ce diferă este modul în care socialul și cultura socialului unei epoci sau a alteia se raportează la ideea de homosexualitate.
De unde până unde referința la homosexualitate, v-ați putea întreba. Din aceea că este un alt item prin care ideologia progresistă smintește minți – aceleași, cele crude, neformate, care, strâmb construite, strâmbe vor rămâne în veci – în încercarea de a distruge umanitatea din om și, prin urmare, societățile ca atare. În cele din urmă, civilizația. Așa încât, în marele proiect al funcționării delabrate a omului, progresismul a mai inventat ceva: extensia la LGBT, și anume QIA+.Nu poți să nu te simți halucinat de-a dreptul de geniul malefic al perversității minților care au pus la cale nu doar abreviația LGBT, ci, mai ales, extensia. Să mă explic. Termenul de homosexualitate cuprinde atât homosexualitatea feminină, pe cea masculină, cât și comportamentul bisexual. Prin urmare, nu ar fi fost deloc necesară repartizarea pe genuri, sub umbrela LGBT. Dar, ca să ofere senzația că homosexualitatea nu este doar una naturală, biologică, pentru care nimeni nu este vinovat, căci, deh!, acesta este hazardul genetic, s-au mai adăugat câteva abrevieri, cu intenția de a legitima în mentalul colectiv că homosexualitatea ar fi polimorfă, deci ea ar cuprinde mult mai multe categorii decât s-ar putea crede. Astfel încât, sub umbra termenului de homosexualitate au fost strecurate și patologiile comportamentului sexual, cu bătaie spre admiterea oricăror perversități ca făcând parte din comportamentul sexual natural, fie el unul deviant spre sexul cu animale, cu cadavre sau cu orice ne-ar putea trece prin minte.
Secolul XX a fost, de altfel, secolul unora dintre cele mai aberante teorii, propovăduite drept adevăruri revoluționare de la înălțimea catedrelor universitare europene, translatate apoi peste ocean, de unde se întorc în Europa cu forță de tsunami, de astă dată nu doar ca simple teorii, ci ca politici care sunt implementate prin decizii ale forului suprem, Uniunea Europeană. Precum America, unde Shakespeare este scos din universități și teatre, Lenin este urcat pe soclu, omul alb creștin este asupritor și inferior omului negru care este superior moral, Europa a devenit locul unei democrații delirante și al unei tăceri asurzitoare, unde batalioanele de asalt ale puterii plantează ideologia privind peste umăr și fredonând manele, de teama pierderii privilegiilor.
Am fi avut o mică scuză pentru lipsa noastră de reacție, dacă nu noi am fi fost generația celor care i-am condamnat pe bunicii și părinții noștri, care, prin pasivitate, au făcut posibil comunismul, dar nu ne putem agăța de niciuna, evidența sare-n ochi și minciuna nu este posibilă. Din contră, suntem cu mult mai vinovați, tocmai pentru că suntem generația care a prins și comunismul, și progresismul și nu vom putea spune niciodată că n-am văzut sau că n-am știut, doar pentru că ceea ce se întâmpla nu era recognoscibil. Trădarea față de copiii noștri este de alt grad față de trădarea de care i-am făcut vinovați pe genitori. Imberbi și deambulați, pervertiți și vulgarizați, ne vom ascunde după scuza că „Dar azi e mai bine ca ieri!”