despre tata
Artemis spune
e una din serile în care tata scufundă capul în poem
și își ține respirația câteva ore bune
când tata lipsește
o bucățică din mine se rupe dinăuntrul lui
și pleacă în lume
și lovește capul de cer
și dă cu mâinile de-a dura norii
și trage sfori ca pe niște linii de telegraf
prin care oamenii circulă unii la alții
și din tălpile ei se fac autostrăzi
iar cuvintele ajung acolo unde
e mai mare nevoie de ele
mi-e frică
mamă
pentru că poate într-o zi
voi pleca de tot din el
mi-e frică
dacă nu își va mai aduce aminte de mine
și despre tine scria cândva
până în acea zi în care s-a oprit și a zis
că nu te mai împarte cu nimeni
și te-a păstrat tăcută ca pe o inimă a inimii lui
despre care știe doar el
mamă
o să-l legăm fedeleș pe tata
o să dăm cu pastă corectoare
peste zilele în care ne-a fost furat
și o să îi ascundem cărțile ciornele stiloul
biletele de autobuz
o să decupăm drumul până la cenaclu din asfalt
iar mai apoi o să ne ascundem și noi de el
pentru o vreme
matematică la firul ierbii – partea I
în dimineața aia s-a trezit amnezic
a mestecat toată piatra în care era înțepenit
a făcut podul peste cer
a scuipat cuvinte care s-au așezat cuminți în fața raiului
și au așteptat să le vină rândul
apoi Dumnezeu a întrebat
cine ești
sunt un poem gras pe tocuri
am venit aici să-mi reprezint omul
uneori numărădoare* a tuturor oaselor îngropate cu forța în cimitirul cărnii
umăr rătăcit pe obrazul atâtor și atâtor necunoscuți
blockbuster emoțional
ședință de spiritism
gumă în păr
alteori bucată de pământ cu iarbă proaspătă
numai bună de pășit
deci
pe scurt
cine ești
de cele mai multe ori sunt statuia lui Marilyn Monroe conclav pentru bieți rătăciți sub nori umflați de plâns
de cele mai puține ori sunt un nod cu două fundițe
scopul și durata vizitei
cândva orașul mi se prindea de ureche ca un cercel medicinal
versuri cu nasul lipit de geam trosneau litere de nerăbdare să iasă afară
străzile se adunau vază plină cu flori sălbatice
care-Ți gâdila nasul
acum
chiar dacă degetele s-au arcuit a scris
hrana a fost din ce în ce mai puțină
au făcut tot felul de experimente
ne-au îmbrățișat
împerecheat
încrucișat
puține dintre noi au supraviețuit
suntem o enclavă în mulțimea care încă arde pe rug
poezia e vrăjitorie au zis
și ne-au aprins
în dreapta casei Tale e o băltoacă
suntem copiii care citesc pe buze
cu ochii altora
matematică la firul ierbii II
în căsuța din copac copiii ascultă inimi la radio
de azi încolo vei fi pământ apă foc și vânt
vei fi Ohm
Amper
Volt
Kelvin
Richter
și Celsius
atunci poemul
se descalță de pantofii cu toc
smulge cravata de cercetaș
rupe pagina albă semn de
grevă japoneză
și spune
în a șaptea zi te-ai odihnit de toate mai puțin de mine
și am Bine-Cuvânt-at împreună
poezia sare coarda cu priviri de curioși
joacă șotronul cu handicap de-un picior
cântă la duș când nu o aude nimeni
poartă rochii înflorate și șosete lungi
se joacă cu părul cârlionțat părând disponibilă
se scobește în nas pe ascuns
mușcă de buză
e titirez
ascunde drumuri
apoi abandonează
mănâncă pachetul colegilor în pauza mare
adoarme cu degetul lipit de cerul gurii căutând planete locuibile
poartă sandale
uneori are spatele gol
alteori bluză pe gât să ascundă semnele
merge pe bicicletă
are genunchii juliți
osiile încălecate
trage tot cearșaful în partea ei de pat iar restul dorm dezveliți
are zâmbetul perfect chiar și când duhnește după o noapte de beție
îți lasă gura pungă
gâtul sec
buzunarele goale
e pereche de cătușe
prietenă la cataramă cu încheieturile
e lasou al adevărului
Beetlejuice
Beetlejuice
Beetlejuice
a spune că o dai la o parte
e ca și cum ai spune
că de azi te lași de băut
te lași de fumat
că mănânci legume fierte
și doar fructele căzute din copac care sunt bolnave
dacă am pune pariu că poezia are circuit închis în vene
atunci ți-ar țâșni pe nas mai roșie ca niciodată
iar din țipetele sale ascuțite
s-ar isca incendii
s-ar vorbi pe la colțuri spunând
că pompierul de ieri
e piromanul de mâine
de prizonierii ei nu se mai știe nimic
au fost ademeniți
colecții de timbre
insectare
cafea la ibric
li s-a promis descântec pentru polii magnetici dinăuntru
le-a furat ușor ușor din libertate
până a fost prea târziu
apoi a început să se simtă mirosul de câine fără stăpân
de pisică udă
de iepure
de urină
de arici
de acid
de cameră neaerisită
și prenadez
se auzi deodată
cu un ton hotărât de o mie de milioane de kilograme
Scoală-te
ridică-ţi patul şi umblă
atunci
va fi plin de atâta lume
încât te vor crede și dacă le-ai spune că pământul este plat și subțire
ca o foaie
iar mâinile tale
sunt Început și Sfârșit
Scornicești & Scorsese
de la mine la tine
sunt doar câini
care au covrigi în coadă
pisici cu nouă vieți
arici cu blana moale
și nurci cu picioarele strânse elegant la gât
între noi
niște copii spun despre cancer că e închipuire
și că doar talentul și iubirea de mamă contează
de la mine la tine încap toate astea
dar a rămas o valiză din lemn
care ascunde cântece de haiduc
și țuica bunicului de la țară
iar în compartimentul ascuns
o bucată de cer pentru dus
o mână de pământ pentru întors
o corabie cu toate luminile stinse plină de oameni
și o combinație ciudată de cuvinte
insieme-insieme
despre care credeam
că e o izmană ruptă
c-un cuvânt pe fiecare crac
uite așa m-am trezit
trecând pe roșu
fără să-nțeleg distanțele