PIETRELE ȘI NORII (dialoguri pessoane) Eu am „lângă fereastră un scaun preferat”*1 pe care stau câteodată şi privesc ploaia cum zorește ca un bătrân zugrav ce dă cu var pe pereţii caselor din tot cartierul De când mă ştiu trudesc la un singur cuvânt îmi scapă mereu dar nu mă supăr deschid fereastra îmi las … Continuă să citești poeme
Nu mai știu cu siguranță cum ajunsesem la Berlin, în Berlinul de Vest, dar era înainte de ’89. Nu-mi amintesc nici anul, dar, în mod evident, nu putea fi decât cu puțin înainte sau puțin după 1970, în acel luminiș de libertate de după 1968 când era destul să-i duci Doamnei Jeanine, funcționara de la … Continuă să citești Treceri prin zid
Mihaela Grădinariu este profesoară de română în Râșca Sucevei. A absolvit, la Iași, Teologie pastorală și Română-Rusă (profesor preferat: Emil Iordache). Doctor în Litere al Universității „Al. I. Cuza”. Autoare, deocamdată, a cinci volume de versuri publicate din 2012 până în prezent la Editura Timpul. I le-am citit, la cererea mea, pe toate. Critic literar … Continuă să citești Poeme
Despre singurătăți. Mărturisesc că nu știam mai nimic despre prozatorul Paul Diaconescu și cum nu mă pricep să umblu pe computer, nici n-aveam mari șanse să aflu ceva. Noroc cu prietenul Marian Drăghici care m-a rugat să arunc un ochi peste niște proze scurte ale celui pomenit mai sus. Am descoperit astfel un scriitor pe … Continuă să citești ÎMPOTRIVA NISIPULUI ȘI ALTE POVESTIRI
Mai întâi trebuie că a fost un băiat curios, însetat de cunoaștere, un băiat foarte-foarte frumos și deștept, nu l-am cunoscut la vârsta aceea, a copilăriei și adolescenței, dar sunt sigur că avea, ca învățăcel, sclipiri de geniu. Și resimțea, pot să jur, o chemare de sus, neclătinată în timp. Când l-am întâlnit, în urmă … Continuă să citești FLORIN CARAGIU: „SÂNGE CURAT”
Radu Ţuculescu este prozatorul fără compromisuri. Nici măcar nu s-a lăsat antrenat în procesul „obsedantului deceniu” după cum nici nu şi-a camuflat atitudinea preponderent critică in ficţiuni estetizant parabolice. Prozele sale scurte, îndeosebi, exhibă un univers uman în derivă, imaginea depresiv-amuzantă, caricaturală, a omului „nou”. E o lume carnavalescă, fără măşti, care a pierdut sentimentul … Continuă să citești BLITZ – PROZE
Teoria literaturii Dacă ar fi fost să-l cred ar fi trebuit să accept că orice se poate dovedi prin încercări repetate. Chiar și deschiderea venelor. Era ca și cum aș fi făcut o lege nouă prin inversarea paragrafelor. După care ar fi venit procurorii și avocații și și-ar fi scos ochii căutând în găvane firul … Continuă să citești Poeme