FOC Am să vorbesc aici de focul din mintea mea De flăcările pe care le aruncă în odaie și azi poemul Circul de Kenneth Koch găsit într-o antologie De poezie americană de prin anii 80 ai Secolului trecut. Au mai fost și alte poeme care m-au impresionat Pe atunci sau ceva mai recent, Dar lava … Continuă să citești poeme
Cap. 1 Billy, așa îl numea Bu, dar el e Billy Bob Thornton, vine în orășelul american Fargo de la granița cu Canada și de fapt e un mare criminal care fuge de lege pe colo pe colo prin State, dar lui Bu îi place și serialul Fargo și atunci n-ai ce-i face, deci vine … Continuă să citești EU, BU ȘI VIEZURELE MARIN
„De când tot vorbim, ninsoarea a slăbit și stratul de zăpadă e încă subțire, n-a avut timp să se așeze ca lumea. Vecinii au înghesuit-o lângă garduri și au curățat trotuarele, asta a făcut Costică și la mine. La vilele bucureștenilor, unde proprietarii ajung doar în câte un weekend și în vacanțe, e găurită doar … Continuă să citești Castelul
Sebastian s-a ridicat de la computer și și-a început martiriul spre biroul domnului Raveica, cu umerii căzuți, cu genunchii moi și palmele umede, privirile plecate și urechile pleoștite ca ale unui baset. Ar fi vrut ca drumul să fie lung și anevoios, precum treptele piramidelor aztece care purtau abia în vârf piatra sacrificiului. Nu erau … Continuă să citești Camera faraonului
O femeie a avut în grijă și dragoste un poet, în ultimele luni de viață ale acestuia. Poetul se numea Rodian Drăgoi – și era prietenul meu. A murit, și a rămas femeia. Iar femeia, din Galați, profesoară, scrie și publică. Are trei volume scoase, fără ecou critic marcant. La al patrulea, chit că nu ne-am … Continuă să citești Poeme
PIETRELE ȘI NORII (dialoguri pessoane) Eu am „lângă fereastră un scaun preferat”*1 pe care stau câteodată şi privesc ploaia cum zorește ca un bătrân zugrav ce dă cu var pe pereţii caselor din tot cartierul De când mă ştiu trudesc la un singur cuvânt îmi scapă mereu dar nu mă supăr deschid fereastra îmi las … Continuă să citești poeme
Nu mai știu cu siguranță cum ajunsesem la Berlin, în Berlinul de Vest, dar era înainte de ’89. Nu-mi amintesc nici anul, dar, în mod evident, nu putea fi decât cu puțin înainte sau puțin după 1970, în acel luminiș de libertate de după 1968 când era destul să-i duci Doamnei Jeanine, funcționara de la … Continuă să citești Treceri prin zid
Mihaela Grădinariu este profesoară de română în Râșca Sucevei. A absolvit, la Iași, Teologie pastorală și Română-Rusă (profesor preferat: Emil Iordache). Doctor în Litere al Universității „Al. I. Cuza”. Autoare, deocamdată, a cinci volume de versuri publicate din 2012 până în prezent la Editura Timpul. I le-am citit, la cererea mea, pe toate. Critic literar … Continuă să citești Poeme
Despre singurătăți. Mărturisesc că nu știam mai nimic despre prozatorul Paul Diaconescu și cum nu mă pricep să umblu pe computer, nici n-aveam mari șanse să aflu ceva. Noroc cu prietenul Marian Drăghici care m-a rugat să arunc un ochi peste niște proze scurte ale celui pomenit mai sus. Am descoperit astfel un scriitor pe … Continuă să citești ÎMPOTRIVA NISIPULUI ȘI ALTE POVESTIRI
Mai întâi trebuie că a fost un băiat curios, însetat de cunoaștere, un băiat foarte-foarte frumos și deștept, nu l-am cunoscut la vârsta aceea, a copilăriei și adolescenței, dar sunt sigur că avea, ca învățăcel, sclipiri de geniu. Și resimțea, pot să jur, o chemare de sus, neclătinată în timp. Când l-am întâlnit, în urmă … Continuă să citești FLORIN CARAGIU: „SÂNGE CURAT”